A murit Mihai Chitac, generalul care a ordonat impuscarea manifestantilor de la Timisoara

Mihai Chitac a murit luni la Spitalul Militar Central, dupa ce a fost supus unei interventii chirurgicale pentru extirparea unei tumori canceroase intercraniane. Generalul, in varsta de 81 de ani, a fost eliberat din penitenciar, in urma cu trei saptamani. El ispasea o pedeapsa de 15 ani inchisoare pentru ca a ordonat impuscarea manifestatilor de la Timisoara in decembrie 1989. Bilantul: 72 de morti si 253 de raniti. In acele zile tulburi, generalul a luat automatul in mana si a tras personal in manifestanti: “La canaliile astea le trebuie revolutie? Lasa ca le aratam noi revolutie!”. Raman memorabile si lozincile strigate de protestatarii din Piata Revolutiei in iunie 1990: “Chitac, Chitac, Sa fie ras in cap, Sa poarte pijama, Cu trandafiri pe ea!”.

In octombrie 2008, fostul general a primit o pedeapsa de 15 ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav in dosarul Revolutiei de la Timisoara.

De-a lungul celor doi ani, Mihai Chitac a fost eliberat de sase ori din penitenciar. De fiecare data, din motive medicale.

Chitac a ajuns, duminica, 19 septembrie, la Spitalul Militar din Capitala, in coma. Medicii au fost nevoiti sa-l trateze atat pentru mai vechile afectiuni cardiace, deja cunoscute, dar si pentru mai multe tumori cerebrale descoperite cu doua saptamani mai devreme, cand acesta a fost internat sub paza la Spitalul Elias din Capitala, dupa ce a acuzat dureri de cap insuportabile.

Medicii au descoperit atunci mai multe tumori cerebrale de dimensiuni mari. Tot atunci i-a fost descoperita si o tumora in zona gatului, care se dovedise in urma analizelor ca era benigna.

Moartea lui Chitac lasa nelamurite multe controverse legate de faptele acestuia, iar acuzatiile de influentare politica a justitiei vor ramane si ele, cel mai probabil, fara un raspuns clar. El va ramane insa in istorie prin celebrele cuvinte pe care, conform judecatorilor care i-au semnat condamnarea, le-a rostit in decembrie 1989, la Timisoara, inainte de a lua automatul in mana si a trage personal in manifestanti: “La canaliile astea le trebuie revolutie? Lasa ca le aratam noi revolutie!”.

Chitac a fost implicat in cele doua evenimente care au zguduit societatea romaneasca la inceputul anilor ’90: Revolutia din 1989 si Mineriada din 1990.

Epopeea lui Chitac a inceput in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, atunci cand a fost trimis de Ceausescu la Timisoara, impreuna cu alti cativa generali, intre care si Victor Athanasie Stanculescu, pentru a reprima miscarile de strada.

Faptele lui Chitac din acele zile aveau sa fie aflate 19 ani mai tarziu de la un complet al instantei supreme, care le-a legitimat si le-a dat valoare de adevar istoric preluandu-le in decizia de condamnare la inchisoare si degradare a fostului general.

Dupa cateva zile de la fuga lui Ceausescu, odata cu transferul puterii catre Frontul Salvarii Nationale si Ion Iliescu, Chitac este avansat de acesta si numit ministru de Interne, functie pe care o pierde in 14 iunie, in urma acuzatiilor de implicare in reprimarea manifestatiei din Piata Universitatii din Bucuresti.

Conduita din timpul Revolutiei, precum si cea de ministru de Interne a lui Chitac, dar si apropierea lui fata de Iliescu si Frontul Salvarii Nationale – partidul trandafirilor, in fruntea caruia Iliescu a iesit presedinte al Romaniei in 20 mai 1990, zi cunoscuta si drept “duminica orbului” – avea sa fie ironizata de intelectualitatea romaneasca nemultumita de victoria in alegeri, astfel ca manifestantii aflati de mai multe saptamani in Piata Universitatii au cerut condamnarea lui si au scandat lozinci precum: “Chitac, Chitac, Sa fie ras in cap, Sa poarte pijama, Cu trandafiri pe ea!”.

Manifestatia din Piata Universitatii a fost reprimata in zilele de 13-15 iunie 1990, in urma unor violente ale militiei si minerilor chemati de Iliescu in Bucuresti.

In urmatorii 20 de ani, Chitac nu a apucat sa fie tras la raspundere decat pentru implicarea sa in inabusirea Revolutiei de la Timisoara, soldata cu 72 de morti si ranirea altor 253 de oameni, nu si pentru acuzatiile in legatura cu mineriada din iunie 1990.

Aventura juridica a lui Chitac pare puternic influentata de schimbarile de putere de la Bucuresti din ultimii 20 de ani. Astfel, procesul Revolutiei de la Timisoara a inceput la sapte ani dupa comiterea presupuselor fapte ale lui Chitac de la Timisoara, imediat dupa ce Iliescu si FSN, devenit Partidul Democratiei Sociale din Romania, au pierdut puterea in favoarea Conventiei Democratice din Romania, un conglomerat de formatiuni percepute ca fiind “de dreapta”.

Chitac a fost cercetat, judecat si, in 15 iulie 1999, condamnat la 15 ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav si la opt ani de detentie pentru tentativa la omor deosebit de grav. Sentinta a fost confirmata si de completul de noua judecatori, in faza de recurs, astfel ca, in anul 2000, Chitac ajunge in inchisoare. Sta insa inchis doar pret de cateva zile, fiindu-i permis sa iasa pe motive medicale.

In 2001, la nici o luna de la numirea sa oficiala in functia de procuror general al Romaniei, Tanase Joita a suspendat decizia definitiva de condamnare a lui Chitac, dupa ce a formulat un recurs in anulare.

Instanta suprema nu a reusit sa discute recursul formulat de procurorul general decat in 22 martie 2004, amanand succesiv timp de trei ani dezbaterile in sectiile unite. In fine, in 2004, instanta suprema a hotarat rejudecarea procesului lui Mihai Chitac si a colegului sau, generalul Victor Athanasie Stanculescu.

Trei ani si multe amanari mai tarziu, in 3 aprilie 2007, Chitac este condamnat din nou la 15 ani de inchisoare de catre instanta suprema, decizia ramanand definitiva in 16 octombrie 2008. Prin aceeasi decizie, Chitac si Stanculescu si-au pierdut si gradele militare.