Arhiva

Justitie de Romania: de la 30 la 240 zile pentru o motivare

by Ancheteonline November 19, 2010 29 comments

“In tara asta atat de degringolata vreti ca tocmai justitia sa intre in normalitate?! Acesta a fost raspunsul propriului avocat la cererea expresa de a accelera procesul de obtinere a unei motivari, a unei hotarari judecatoresti in scris”, Viorel Chirila – New York.

De opt luni, fostul detinut politic Viorel Chirila asteapta din partea Tribunalului Bucuresti redactarea hotararii prin care instanta i-a acordat o compensatie de 100.000 dolari pentru anii petrecuti in inchisorile comuniste. Chirila asteapta hotararea nu pentru a o pune in practica, ci pentru a merge mai departe cu procesul, considerand compensatia fixata de Tribunal o batjocura. De opt luni, judecatoarea Elisabeta Florescu nu si-a facut timp sa redacteze hotararea desi legea o oblige sa faca acest lucru in 30 de zile.

Art. 264, Codul de Procedura Civila – “Motivarea hotararii se va face in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Daca instanta a fost alcatuita din mai multi magistrati, presedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotararii”. Redam in continuare punctual de vedere transmis de fostul detinut politic catre Ancheteonline.ro

Ma numesc Viorel Chirila. In 1972 in orasul Arad unde locuiam atunci , am afisat manifeste anticomuniste pe zidurile cladirilor administrative din oras. Acest lucru l-am facut clandestin, in cel mai mare secret, fara a implica alte persoane. Dupa 2 ani, Securitatea a reusit sa dezlege secretul, m-au arestat si mi-au intentat actiune in tribunal pentru vina de a fi facut propaganda impotriva oranduirii socialiste. Procesul s-a judecat la Timisoara, Tribunalul Militar “acordandu-mi” o pedeapsa initiala de 15 ani de inchisoare. Aceasta a fost redusa la 5 ani de catre Tribunalul Militar Bucuresti. Datorita acestei hotarari am ispasit doi ani de detentie in inchisorile din Arad, Timisoara, Rahova si apoi majoritatea timpului in Aiud- sectia Zarca. Pe langa aceasta statul mi-a confiscat bunuri materiale.

Incarcerat la Aiud

In 1976, prin decret prezidential am fost eliberat de la Aiud impreuna cu majoritatea detinutilor politici din Romania acelei vremi. Intr-un final, am reusit sa emigrez in Statele Unite impreuna cu familia. Nu insist cu detalii in ceea ce priveste viata petrecuta in Romania dupa eliberarea din inchisoare si plecarea definitiva din tara – aproximativ 5 ani. La plecare, in mod samavolnic, statul mi-a luat cetatenia romana, la fel sotiei si celor doi copii minori (2, respectiv 3,5 ani )

A venit pseudo-revolutia (lovitura de stat) din 1989. Am crezut ca situatia se va schimba in Romania, in sensul ca statul va emite legi pentru corectarea abuzurilor din trecut. Pana in 2005, prea putin sau aproape de loc s-a facut de catre stat in aceasta directie si speranta mea de reconciliere cu trecutul era minima. Pierzand orice incredere ca voi obtine ceva de la stat prin actiuni luate din propria sa initiativa, am actionat statul in justitie spre a obtine daune materiale si morale, pe care consider ca le merit ca victima a unui regim comunist tiran si criminal. Nu am aplaudat niciodata discursurile megalomanice ale sefului suprem. La cererile mele repetate de a parasi tara raspunsurile au fost negative atat inainte de 1972 cat si dupa 1976. A fost necesara o interventie din strainatate ca sa pot pleca in 1981.

Membrii de partid sa plateasca

Asadar, in 2005 am inceput o campanie in Justitie spre a-mi obtine drepturile. Tribunalul Militar Timisoara m-a reabilitat printr-o sentinta din 5 iulie 2006. Concomitent, am intentat proces la Tribunalul Bucuresti pentru obtinerea de daune materiale ca urmare a confiscarilor si pedepsei cu inchisoarea. Aceste daune mi-au fost refuzate atat de Tribunalul Bucuresti pe data de 22 martie 2007 cat si de Curtea de Apel Bucuresti, pe data de 13 septembrie 2007.

Dupa doi ani de esecuri si asteptari inutile, am intentat o alta actiune, de data aceasta pentru obtinerea de daune morale. Am apreciat cuantumul la 3,5 milioane de dolari. Mi-am bazat calculul pe o formula foarte simpla: in Romania anilor 1970 au existat aproximativ 4,5 milioane de comunisti (membri de partid). Acestia au mentinut sistemul, administratia, armata, securitatea si regimul in general. Ceilalti cetateni ai Romaniei, adica aproximativ 19,5 milioane, eram victime, eram o turma condusa la bunul plac al membrilor mai sus amintiti care aplaudau de zor strategia partidului si ne urmareau fiecare miscare si intentie! Mi-am zis sa fac un rabat de un milion de membri de partid rationand ca printre ei au fost si oameni cumsecade.

Asadar, pe ceilalti 3,5 milioane i-am considerat responsabili de toate crimele, injustitiile, abuzurile comise de regim impotriva mea. Am cerut un dolar de fiecare membru neaos comunist ajungand la suma de 3,5 milioane ca daune materiale.

Din sala timpului pierdut

Actiunea mea a inceput la Tribunalul Bucuresti la sfarsitul anului 2007.

Prin Sentinta Civila nr. 1196 din 23 iunie 2008, mi s-au acordat 75.000 euro compensatii morale. Statul roman face apel prin Ministerul Finantelor si obtine anularea hotararii curtii inferioare prin Sentinta Civila Nr.211 din 18 martie 2008. Binenteles ca am apelat aceasta hotarare prin recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta a hotarat definitiv in favoarea statului negand dreptul la compensatii morale si deci anuland hotararea curtii inferioare. Sentinta poarta numarul 8482 din 21 Octombrie 2009. Aceasta decizie s-a facut pe baza unei legi din 1958 si pe argumentul ca crimele comunismului sunt prescriptibile eu avand doar un timp limitat de 3 ani (adica pana in 1993 ) pentru a actiona statul in judecata. Facand-o abia dupa 2005, a rationat curtea, mi-am pierdut dreptul la actiune. Binenteles ca actiunea mea a fost intentata pe principiul major ca abuzurile si crimele comunismului raman imprescriptibile! Dar Tribunalul Suprem a rationat atat impotriva mea cat si a curtii inferioare.

In 2008, presedintele Basescu recunoaste in fata Parlamentului Romaniei si in fata lumii ca regimul comunist a fost un “regim criminal”.  Dupa multe tergiversari si amanari, in iunie 2009, Ministerul Justitiei emite Legea 221 prin care, in mod expres se recunoaste dreptul victimelor anticomuniste de a da statul in judecata in vederea obtinerii de  daune morale. Aceasta lege recunoaste deasemenea principiul imprescriptibilitatii suferintelor si crimelor comise de regimul communist, principiu care mi-a fost negat in mod flagrant chiar dupa aparitia noii legi.

Justitia rusinoasa

In baza noii legislatii am repus din nou actiunea pe rol la Tribunalul Bucuresti. Cazul s-a judecat pe data de 19 februarie 2010, cand Tribunalul a hotarat o compensatie de 100.000 de dolari. Pana in prezent nu am primit o hotarare oficiala si nici pe ce rationament, pe ce calcul se bazeaza acest cuantum stabilit de judecator. In prezent astept de opt luni spre a obtine decizia Tribunalului in scris spre a putea continua procesul la Curtea de Apel. Neavand la mana nici o hartie, cazul este practic blocat. De aceea, am apelat in mod insistent la avocati spre a urgenta si obtine o hotarare in scris. La insistentele, intrebarile si protestele mele fata de cum se misca Justitia in Romania avocatul mi-a raspuns cu fraza de inceput a scrisorii.

In opinia mea, daca nu exista Justitie nu exista nimic! Nu exista respect, nu  exista demnitate, nu exista adevar! Exista doar opusul acestora. Si atunci cum se impaca aceasta realitate cu statul Romaniei de stat european? Cum pot cetatenii acestei tari in secolul XXI sa admita o asemenea situatie? Eu nu pot admite aceasta realitate si voi continua sa sper ca pana la urma adevarul si dreptatea vor invinge, chiar daca dupa multe si obositoare eforturi. Cel putin stiu ca am incercat si continui sa incerc sa indrept aceasta stare de fapt care nu este altceva dacat o alta palma, o alta jignire la adresa tuturor acelora care au fost victime cu acte ale regimului criminal comunist. Fiind optimist din fire, cred ca intr-un final, Justitia din Romania va castiga respectul necesar spre a obtine increderea si credibilitatea cetatenilor.