Cum l-a infundat ‘maieutica lui Socrate’ pe Vintu

Judecatorul Mitu Stegaru de la Tribunalul Bucuresti, cel care l-a arestat pe Vintu apeleaza la filozofia lui Socrate si deplange faptul ca Vintu “incearca sa scape de judecatorii pe care ii considera indezirabili”, iar din nefericire “uneori reuseste”. Cititi in continuare una dintre cel mai spumoase motivari data de un judecator roman.

In timpul audierilor din 8 noiembrie, avocatii lui Sorin Ovidiu Vintu l-au recuzat pe judecator, invocand faptul ca acesta a mai admis anterior o cerere a procurorilor de arestare a omului de afaceri si astfel ar fi incompatibil.

Judecatorul Mitu Stegaru a respins cererea, apeland chiar si la filozofia lui Socrate.

‘In sfarsit, in ceea ce priveste cererea de recuzare formulata de catre inculpatul Sorin Ovidiu Vintu (in nota obisnuita de altfel inculpatul, in cauzele pe care le are pe rolul instantelor, prin aparatorii alesi, incearca sa scape de judecatori pe care ii considera “indezirabili” si din nefericire uneori si reuseste), instanta o apreciaza ca inadmisibila, fiind respinsa ca atare, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele: intr-o constructie logico – juridica “demna de o cauza mai buna sau de maieutica lui Socrate”, aparatorul a invederat faptul ca in cauza sunt incidente prev. art. 47 alin. 2 C.p.p. in sensul ca, judecatorul investit cu solutionarea prezentei cauze, si-ar fi exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data intr-o cauza, aratand in acest sens ca acesta prin incheierea din 29.04.2011, in opinie majoritara, a decis arestarea clientului sau intr-o alta cauza, retinand ca temei prev. art. 148 lit. d C.p.p., in sensul ca “inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune”, astfel ca in prezenta cauza a devenit incompatibil’, sustine judecatorul Mitu Stegaru.

Magistratul a respins cererea de recuzare facuta de Sorin Ovidiu Vintu, deoarece nu exista niciun motiv de incompatibilitate.

‘Astfel, cu minimum de ‘imaginatie al orcarui aparator care se respecta’ nu exista motiv de recuzare care nu poate fi ‘agatat’ de vreunul din cazurile de incompatibilitate, prevazute de lege, situatie in care prevederile art. 51 alin. 3 C.p.p. cu usurinta sunt golite de continut (pe o astfel de constructie logico-juridica formulata de catre o parte din proces ar trebui inaintata spre solutionare unui alt complet si o cerere de recuzare, formulata pe un motiv ca ‘intr-o viata anterioara judecatorul a fost suveran, iar inculpatul vasal, intre acestia existand insa relatii de dusmanie, invocandu-se in acest sens prev. art. 48 alin. 1 lit. d C.p.p.'(…) cererea de recuzare fiind deci inadmisibila, simpla enuntare a prev. art. 47 alin. 2 C.p.p. nefiind suficienta fara un minimum de ‘pipaire’ a motivului de recuzare invocat chiar de catre judecatorul recuzat’, mai spune judecatorul Mitu Stegaru.