Curtea Constitutionala a decis ca boicotul PDL a referendumului este in spiritul legii fundamentale

Curtea Constitutionala a decis ca boicotul PDL a referendumului este in spiritul legii fundamentale

by August 6, 2012 0 comments

Curtea Constituţională a respins sesizarea USL privind boicotul PDL la referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. “Exprimarea unei opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi chiar prin neparticiparea la acesta mai ales în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod,
cei ce aleg să nu îşi exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa politică”. “Potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.3/2000 referendumul naţional constituie „forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român”, însă legea nu prevede obligaţia cetăţenilor de a participa de referendum, ci dreptul acestora. De altfel, Constituţia consacră dreptul de vot, şi nu obligaţia de a vota (a se vedea, în acest sens, şi Comentariul general nr.25 referitor la art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice – Dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, drepturile electorale şi dreptul de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice, comentariu realizat de Comitetul Drepturilor Omului). De aceea, acest drept este inclus în Titlul II Capitolul II al Constituţiei – intitulat Drepturile şi libertăţile fundamentale, şi nu în Titlul II Capitolul III – Îndatoririle fundamentale; aşadar, ţine de voinţa fiecărui cetăţean de a decide în mod liber dacă îşi exercită acest drept. Acesta nu poate fi obligat să îl exercite sau dimpotrivă să nu îl exercite din

moment ce art.30 alin.(2) din Constituţie garantează libertatea conştiinţei”, se arată în hotărârea CCR din 3 august.

“Exprimarea unei opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi chiar prin neparticiparea la acesta mai ales în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod,
cei ce aleg să nu îşi exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa politică. Astfel, alegând să nu îşi exercite un drept constituţional, cetăţenii îşi văd realizate propriile lor convingeri prin
neacceptarea, în mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinţei politice a cetăţenilor şi de participare la viaţa politică.
Astfel cum s-a arătat mai sus, singura condiţionare este aceea ca exercitarea sau neexercitarea dreptului la vot să nu fie impusă, ci să ţină de resortul intern al fiecărei persoane. Or, în campania pentru referendum, potrivit art.30 alin.(2) din Legea nr.3/2000, „partidele politice şi cetăţenii au dreptul să îşi exprime opiniile în mod liber şi fără nici o discriminare, prin mitinguri, prin adunări publice şi prin mijloace de informare în masă”. Partidele politice pot îndemna sau din contră să nu îndemne cetăţenii să voteze, ambele aspecte ale dreptului la vot contribuind la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Ceea ce însă partidele politice nu pot întreprinde este obligarea cetăţenilor la a vota sau, din contră, la a nu vota, întrucât numai în acest caz dreptul la vot este golit de conţinut”, susţine Curtea.

“Este adevărat că, potrivit art.2 alin.(1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin
referendum, însă textul nu impune obligativitatea votului, lăsând cetăţeanului deplina libertate de a participa sau nu la alegeri sau la referendum şi de a-şi exprima opţiunile în modul în care consideră că este potrivit. În jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 22 martie 1972, pronunţată în cauza X împotriva Austriei, s-a arătat că o persoană nu poate fi constrânsă să aleagă un candidat sau altul aflat pe
buletinul de vot, numai în acest caz încălcându-se dreptul de a alege. Desfăşurarea campaniei pentru referendum trebuie să se facă în limitele şi în cadrul legii şi a Constituţiei, încălcarea acestora putând face obiectul unei
răspunderi contravenţionale sau penale, după caz, în condiţiile legii. Or, neparticiparea la vot, având în vedere cele mai sus expuse, nu este susceptibilă de a atrage în accepţiunea Constituţiei astfel de sancţiuni, neputând fi calificată în nici un fel ca fiind contravenţie sau infracţiune.

În fine, Curtea constată că art.52 alin.(1) din Constituţie, invocat în susţinerea contestaţiei, nu are incidenţă în cauză, textul constituţional vizând dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică; însă, în cauză, nu sunt invocate aspecte care să ţină de acţiuni sau inacţiuni ale vreunei autorităţi publice”, mai precizează documentul.

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

<