Legea care este mai presus de lege. Cum ne aparam?

“Nimeni nu este mai presus de lege”, spune un principiu al democratiei. Dar ce ne facem cand legile creaza personaje din societate  mai presus de lege? Ce facem daca legile au produs creatii imuabile, imprescriptibile, intangibile, inamovibile? Asta, asa dintr-un exces de zel, de ochii lumii, de ochii UE, SUA?  Descoperim astfel, inca o data,o  tagma de privilegiati ai sortii, care sunt acoperiti, indiferent de abuzuri si mojicii, de lege. Ce mai putem face? Legea e de partea lor, pentru ca ceilalti,muritori de rand, au alte legi, cu mult mai putine drepturi, drepturi care pot fi incalcate oricand de  asa  numiti procurori, pentru ca asa le permite legea.Legea lor, nu a noastra. Le permite sa intre casa noastra, sa ne ridice din pat, sa ne interogheze, fara sa se tina cont de prezumtia de nevinovatie. Le permite sa ne oblige sa juram pe Biblie in plina strada.  Pentru  ca ei au prezumtia de legalitate. Pentru ca  ei beneficiaza de prezumtia de…imagine buna  dincolo si dincoace de Atlantic. Si cine ne apara in fata abuzurilor Procuraturii? Societate civila? Care oare? Avocatii? Nu le  pasa! ( n.r. niciun avocat nu s-a aratat interesat de asemenea speta, nu aduce bani).  E vreo institutie capabila sa ne ia apararea? La cine ne ducem cand procurorul  ne smulge din bratele copilului si ne urca in duba, fara nicio explicatie? CSM sustine ca totul e legal, totul e acoperit de lege. O revolutie a mainilor goale!

De dincolo de coline, din lumea imuabila, ne explica un judecator, Cristi Danilet, ca oricine ridica glasul impotriva procurorilor, are de furca cu…legea. Pe procurori nu-i poti lovi nici cu o floare! El ne da lectii de Codul Penal, ne ameninta ca putem facem puscarie daca ridicam vocea asupra misiunii procurorilor. Judecatorul in cauza, care se exprima liber pe blogul sau, ne spune ca,  daca noi, ne exprimam liber, oriunde ( online, televiziune, presa scrisa), riscam sa facem puscarie. Doar ei au dreptul la libera exprimare…garantata de lege, ori noi, nu avem acest drept deca vorbim rau de procurori, pentru ca ei sunt protejati…de lege. Din pacate, constatam ca nici macar politicienii nu si-au permis, pana acum, sa  ne bage pumnul in gura…desi ar fi vrut. Pe aceasta cale ii aducem aminte lui Traian Basescu de vremurile nu de mult apuse, cand , impreuna cu Guvernul Boc, a incercat sa diminueze din privilegiile financiare enome  (pensii de serviciu, salarii, indemnizatii de sedinta) de care beneficiaza aceasta creatie a democratiei. Atunci, Basescu sustinea ca magistratii reprezinta stat in stat, ca ei,  singuri isi stabilesc bugetul, ca de ei nimeni nu se poate atinge. Statut care le-a fost confirmat de Curtea Constitutionala, din interese personale.  Presedintele atragea atunci atentia de aceasta situatie periculoasa construita de lege. Acum, el apare ca un protector al justitiei, urcandu-se in aceeasi  caruta cu procurorii, ca dee… acum ii este de folos.