Absorbţia fondurilor europene – o atitudine de masa!

Absorbţia fondurilor europene – o atitudine de masa!

by February 20, 2013 0 comments

Gabriel Zaharia

S-a declarat mereu că absorbţia este prioritatea zero! A cui prioritate? A preşedintelui sau a primului ministru, a ministrului fondurilor europene sau a miniştrilor de resort, a autorităţilor de management sau a organismelor intermediare, a administraţiei publice sau a mediului de afaceri? Nimeni nu explică că de fapt absorbţia depinde de angajamentul tuturor factorilor interesaţi, şi că de fapt implicarea trebuie să fie atât la nivelul instituţiilor şi proiectelor cât şi la nivel individual.

Ce indică gradul actual de absorbţie?

Din păcate nu cheltuielile angajate efectiv în proiecte, şi nici corecţiile financiare aplicate, ci doar sumele efectiv rambursate de Comisia Europeană.

Ce înseamnă asta? Că eforturile au fost mai mari decât o arată rezultatele.

Tocmai din acest motiv absorbţia constituie un barometru exact al capacităţii economiei româneşti de a utiliza co-finanţarea UE, al gradului de pregătire a mediului economic românesc pentru a cheltui aceste fonduri.

Mass-media semnalează doar disfuncţionalităţile instituţiilor statului. Dar oare mediul socio-economic românesc este pregătit să îndeplinească cerinţele finanţatorului de a cheltui banii în acord cu obiectivele asumate?

Orice sondaj de opinie am realiza, 90% din respondenţi ar răspunde că pentru absorbţie avem nevoie de proiecte.  De fapt, mai important ar fi ceea ce ar răspunde restul celor 10%. Aceştia ar indica elementele esenţiale care lipsesc: proceduri simple, resurse umane şi financiare, instituţii serioase care să acorde sprijin proiectelor şi nu să le caute “nod în papură”, transparenţă, consultanţi foarte bine pregătiţi în afara oricăror conflicte de interese, bănci care să acorde împrumuturi în condiţii avantajoase, fonduri de garantare şi contra garantare.

Deşi există un interes foarte mare pentru fondurile europene, demonstrat prin supra-angajarea înregistrată pe unele axe prioritare, lipsa de viziune şi de strategie este vizibilă. În cazul proiectelor de infrastructură se remarcă o necorelare pe tipuri de investiţii, accentul se pune pe câştigarea cu orice preţ a unui proiect, fără un studiu de impact, de multe ori celelalte investiţii din zonă fiind chiar afectate de implementarea proiectului în cauză. Situaţia este chiar şi mai proastă atunci când ne referim la investiţia în oameni. Percepţia generală conform căreia proiectele reprezintă o afacere profitabilă a condus la o slabă concentrare asupra beneficiarilor finali, relevanţa proiectelor fiind scăzută.

De-a lungul timpului instituţiile şi factorii de decizie au fost de multe ori mai degrabă în conflict decât în dialog. În plus, deşi indicatorii macro-economici sunt din ce în ce mai slabi, rezervele financiare ale României cresc. Este foarte clar că absorbţia fondurilor UE va fi imposibilă dacă nu vor fi rezolvate blocajele instituţionale şi cele ale sistemului economic actual.

Din acest motiv consider că trebuie făcut un front comun între organismele de gestiune şi beneficiari pentru perioada următoare, anii următori fiind esenţiali pentru finalizarea actualului ciclu de finanţare, respectiv pentru pregătirea viitorului ciclu de finanţare. Este necesară stabilitatea instituţională, simplificarea procedurală şi concentrarea pe conţinut în dauna formalităţilor  administrative.

Potenţialele soluţii, desigur însoţite de o maturizare a mediului socio-economic, ar fi:

  • crearea unei viziuni strategice a României, bazată pe avantajele competitive pe termen scurt şi mediu, în context european şi internaţional,
  • elaborarea programelor sectoriale multianuale, în acord cu nevoile reale de dezvoltare,
  • crearea unui cadru unitar de evaluare, implementare, monitorizare şi control, cu proceduri unice,  cu o bună comunicare la nivelul tuturor autorităţilor de management şi o creştere a rolului Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale în administrarea întregului sistem,
  • implementarea unui sistem naţional de co-finanţare în cadrul unui parteneriat între stat, Banca Naţională a României şi băncile comerciale, crearea unui fond unic de garantare şi a unui mecanism al incidenţelor bancare referitoare la fondurile europene,
  • fluidizarea sistemului de evaluare, rambursare şi audit al proiectelor precum şi includerea de penalităţi în cazul în care statul este responsabil de întârzieri nejustificate,
  • certificarea consultanţilor implicaţi în scrierea, evaluarea, implementarea şi monitorizarea proiectelor şi crearea unui registru unic al acestora,
  • asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor cu publicarea rezultatelor proiectelor anterioare şi crearea de modele pentru potenţialii solicitanţi.

Deşi absorbţia fondurilor are mai degrabă o importanţă marginală, bugetul total alocat fiind cu puţin peste 4% din PIB, prin mediatizare a căpătat o conotaţie emoţională serioasă.

Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze, este impresia generală creată că aceste fonduri au fost alocate pentru a salva afaceri sau domenii de activitate. Aceasta arată că nu suntem încă pregătiţi de competiţie, mai ales că un proiect înseamnă dezvoltarea sau modernizarea propriei afaceri sau activităţi, fondurile europene fiind doar un stimulent şi nu un substitut. Din acest motiv, pentru o mai bună administrare a acestor fonduri, este necesară crearea unui consens naţional.

Programarea şi definirea indicatorilor pentru viitoarea perioadă de programare sunt o sarcină dificilă care necesită consultare publică permanentă dar şi o conştientizare suficientă.

Rămâne să vedem cum va fi posibil acest lucru!

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.