Destinație: România/ Dansul dragostei, Perinița – din satul prahovean Bătrâni, în marile orașe ale lumii

Perinița a pornit ca un obicei străvechi de nuntă din comuna Bătrâni, județul Prahova, devenind, cu timpul, un dans al dragostei, care a purtat tradiția locală dincolo de granițele țării, în mari orașe ale lumii precum Roma, Paris sau New York.

Potrivit expertului în domeniul culturii tradiționale Constantin Manolache, acest dans poate fi considerat o emblemă a județului Prahova, el avându-și rădăcinile în vechiul sat Bătrâni, situat într-o zonă montană, pe Valea Teleajenului.

Începuturile acestui dans sunt legate de obiceiurile de nuntă, mai precis de momentul prezentării de către mireasă a zestrei, ca o etalare a calităților sale în fața participanților la eveniment.

Practic, în timpul petrecerii de nuntă, exista un moment în care mireasa, pentru a-și arăta priceperea, trebuia să prezinte zestrea pe care a lucrat-o, întreaga scenă incluzând un car alegoric împodobit cu lucrările fetei sau o ladă de zestre în jurul căreia se dansa o horă pe melodia Periniței de astăzi. Acesta era dansul zestrei.

Pe parcurs, s-a renunțat la car și la acea ladă, în favoarea unui singur simbol al zestrei și, implicit, al măiestriei fetei și hărniciei.

”În timp, nu s-a mai adus carul, ci doar un simbol al zestrei, respectiv o pernă sau perină decorativă, rotundă, din cele care se puneau în mijlocul patului, în casa mare. Ea era ornamentată frumos, cu flori în relief, cu un cerc în jurul lor. Era o pernă care părea un buchet de flori. Ea arăta măiestria miresei, frumusețea sufletului ei”, a explicat Constantin Manolache.

Aceste perine erau confecționate dintr-un material foarte fin, de obicei alb sau roz, culori care exprimau feminitatea.

Astfel, dansul zestrei a devenit dansul perinei, adică Perinița de azi. Mireasa dansa perina înconjurată de alte fete, iar ulterior în această horă se prindeau și băieți. Ginerele lua mireasa la dans, apoi îngenuncheau pe acea pernă decorativă și se sărutau, exemplul lor fiind urmat de ceilalți tineri prinși în horă, în ideea că, dacă fac la fel, și ei se vor căsători.

Acesta este motivul pentru care Perinița este considerată a fi un dans al dragostei, al bucuriei, un dans cu mișcări iuți, foarte ritmate.

Tocmai pentru că este un dans vioi, plăcut, aria lui a fost lărgită, fiind preluat și la hora satului. Cu timpul, perina a fost înlocuită cu un ștergar sau cu o batistă brodată frumos de către fetele care se prindeau în hora ”dragostei”.

Astfel, în timpul dansului, o fată iese în centru ținând în mână batista, își alege un băiat cu care dansează, iar apoi îngenunchează amândoi pe această batistă și se sărută, urmând ca băiatul să-și aleagă altă fată, acțiunea petrecându-se în continuare în același fel.

Atât de mult a ”prins” acest dans la public, încât el a depășit cadrul satului și chiar al țării, astfel că Perinița a ajuns să fie jucată chiar și în mari orașe ale lumii, precum Roma, Paris sau New York, ca un dans al tinereții, al socializării.

În ciuda trecerii timpului, obiceiul se păstrează, iar batistuța este și azi nelipsită din acest ritual.