Laszlo Tokes, un impostor. Din activitatea anti-romaneasca a pastorului maghiar, de dinainte de Revolutie

Laszlo Tokes, un impostor. Din activitatea anti-romaneasca a pastorului maghiar, de dinainte de Revolutie

Laszlo Tokes, un impostor. Din activitatea anti-romaneasca a pastorului maghiar, de dinainte de Revolutie

by September 4, 2015 0 comments

Colonelul (r) doctor Gheorghe Raţiu a fost, până la pensionare – februarie 1990 – şef al Direcţiei de Informaţii Interne (Direcţia I) din Departamentul Securităţii Statului. Serviciul 2 din cadrul acestei Direcţii avea în competenţă şi organizarea activităţilor informative în interiorul comunităţii maghiare din România, pentru cunoaşterea acţiunilor de natură extremist naţionalistă care ar fi putut afecta siguranţa statului. Bun cunoscător al problemei, doctorul Gheorghe Raţiu, după pensionare, a scris volumul „CALVARUL”, editat în anul 2012, în care prezintă istoricul extremismului maghiar în România. Chiar din textul introducerii, autorul atrage atenţia cititorilor că „parcurgând paginile acestui volum, să nu facă greşeala de a confunda poporul maghiar, în întregul său – respectiv comunitatea maghiară din România – cu extremiştii naţionalişti”. Acesta a acceptat sa vorbeasca despre cazul Laszlo Tokes, presei locale din judetul Mures, text preluat si de ziarul nostru online.

Radam un pasaj din cele cele declarate de colonelul Gheorghe Ratiu:
Tőkés László este unul din clericii maghiari cu o activitate extremist naţionalistă intensă, motiv pentru care l-am şi menţionat în răspunsul la întrebarea anterioară. Cred că pentru cititorii dumneavoastră sunt utile câteva informaţii despre activităţile antiromâneşti ale episcopului Tőkés László.

În volumul CALVARUL remarcam că din 1984, pe frontul luptei aparatului Securităţii din România cu inamicii ungarişti, a apărut şi cazul lui Tőkés László, ca fiind ieşit din comun. El este unul din cei 8 sau 9 copii ai pastorului reformat István Tőkés, fost profesor şi rector la Institutul Teologic Reformat din Cluj şi vicar al Episcopiei. Purtând masca unui cleric reformat neimplicat în activităţi revizioniste maghiare, István Tőkés a indus în eroare autorităţile comuniste ale vremii, fiind propus şi ales, în mai multe legislaturi, deputat în Marea Adunare Naţională. În realitate el nutrea cele mai ascunse sentimente ale revizionismului maghiar, educându-şi, cu discreţie, toţi copii în spiritul activismului doctrinei ungariste.

In studentie, a activat intr-o celula revizionista maghiara

László Tőkés, după absolvirea Institutului Teologic Reformat din Cluj, a fost repartizat pastor la o parohie din judeţul Braşov. Aici nu s-a acomodat, a cerut şi a obţinut mutarea la o parohie de lângă municipiul Dej, motivând că vrea să fie mai aproape de părinţi. Realitatea era însă alta. Încă din anii studenţiei făcea parte dintr-un anturaj de tineri maghiari din Cluj, activişti ai curentului revizionist ungarist, împreună editând o revistă clandestină cu caracter extremist, intitulară Ellenpontok (Contrapuncte), publicaţie care îşi propunea să întreţină spiritul revanşard ungarist în mentalul tinerilor intelectuali maghiari din Transilvania. Aşa a intrat în atenţia Securităţii, care a început să-l urmărească informativ, atât la Cluj, cât şi în parohia din Dej, unde sub acoperirea unor şedinţe de catehizare a tineretului, în realitate ţinea şedinţe de îndoctrinare ungaristă.

Exclus din biserica pentru comportament imoral

După o anchetă bisericească, Episcopia Reformată din Cluj l-a exclus din cler pentru comportament imoral
Tőkés László nu era atât de „sfânt” pe cât voia să pară. Din documentele existente în arhiva Episcopiei Reformate din Cluj rezultă că în urma reclamaţiilor unor părinţi, enoriaşi ai Parohiei de la Dej, potrivit cărora pastorul avea comportament imoral, după o anchetă bisericească a fost mutat disciplinar la Parohia din Sâmpetru de Câmpie, unde refuzând să meargă, a fost exclus din cler. Situaţia creată a fost folosită de Centrala ungaristă de la Budapesta, care l-a transformat într-un martir al maghiarimii revizioniste, invocându-se că toate necazurile acestuia se datorau Securităţii române, fiind persecutat pentru sentimentele sale politice. Realitatea este că Securitatea nu avea nici un interes să intervină pentru mutarea lui Tőkés László dintr-o parohie în alta, deoarece organizarea supravegherii într-o localitate presupune efort şi timp. Şi, cu atât mai puţin, Securitatea nu a intervenit pentru a fi exclus din cler, ştiind că, pe de o parte, acest fapt îl va victimiza şi va fi folosit în propaganda ungaristă, iar pe de altă parte, şomer fiind, revenind la casa părintească de la Cluj, îşi putea relua legăturile şi activitatea antiromânească alături de cei din gruparea „Ellenpontok”, care tocmai se destrămase.

La intervenţia tatălui său pe lângă episcopul László Papp de la Oradea, acesta l-a reîncadrat pe László Tőkés pe un post de capelan la Parohia Reformată din Timişoara, considerând că preotul paroh, un om autoritar, îl va putea ţine în ascultare pe tânărul şi „neastâmpăratul” cleric. Dar s-a înşelat. La puţin timp după instalarea la parohia din Timişoara, Tőkés László şi-a reluat activităţile ungariste, instruit, după cum s-a stabilit pe parcurs, de Centrala ungaristă de la Budapesta. La scurt timp, Tőkés László a intrat în conflict cu pastorul. Conflict care a evoluat atât de mult, încât după o altercaţie, pastorul fiind cardiac, a decedat.

A evacuat o vaduva din locuinta ei

La o săptămână după înmormântarea pastorului, Tőkés László, cu ajutorul unor tineri enoriaşi pe care îi atrăsese în anturajul său, a evacuat forţat din locuinţă pe văduva acestuia, arogându-şi ilegal rolul de pastor. Parohia fiind de grad superior, Tőkés László nu putea fi numit pastor, neîndeplinind condiţiile cerute de regulile bisericeşti (vechime şi calificative). În consecinţă, episcopul László Papp a numit în funcţia de pastor o altă persoană, care a condiţionat preluarea postului de paroh numai după plecarea lui Tőkés László din Timişoara. Tőkés László a fost mutat la o parohie din judeţul Sălaj. Refuzând să părăsească Parohia din Timişoara, episcopul a cerut judecătoriei o hotărâre de evacuare, ceea ce s-a şi petrecut, după ce, 2-3 zile, susţinătorii lui Tőkés László au desfăşurat o mică acţiune de protest.

Comandamentele de la Budapesta (occidental, sovietic şi cel al Centralei ungariste), care urmăreau evoluţiile din România în vederea găsirii momentului propice pentru a declanşa o mişcare care să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, au folosit prilejul micului protest al enoriaşilor reformaţi din Timişoara pentru a mobiliza, acolo, efective pregătite în tabăra de la Bicske. Aşa a fost legat artificial rolul lui Tőkés László de evenimentele revoluţionare care s-au declanşat la Timişoara, începând cu ora 17:00 în după-amiaza zilei de 16 decembrie 1989. Între enoriaşii din faţa parohiei reformate care încercau împiedicarea evacuării lui Tőkés László şi grupul insurgenţilor care au declanşat actele de dezordine din Piaţa Maria nu a existat nici o legătură, ele au fost folosite, cum am mai spus, ca pretext pentru acţiunea grupului insurgenţilor pregătiţi în acest scop în Ungaria.

O unealta a extremismului maghiar

Tőkés László nu este, aşa cum eronat a fost prezentat, „eroul revoluţiei de la Timişoara”, ci un impostor care s-a folosit de eroarea care nu a fost înlăturată nici astăzi, pentru a-şi construi o „carieră” de unealtă a extremismului ungarist în confruntările cu statul român. Şirul activităţilor antiromâneşti desfăşurate de Tőkés László după decembrie 1989 este bine-cunoscut şi nu voi insista asupra lor. Susţinerea activităţii antiromâneşti desfăşurată de Tőkés László în ultimii ani, de către Forumul Democrat al Maghiarilor, Partidul Jobbik şi unii oficiali din Ungaria nu trebuie să ne surprindă. Este însă îngrijorător faptul că el găseşte sprijin şi în România, iar autorităţile noastre se fac că nu se întâmplă nimic.

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.