Despre umilință

Despre umilință

Despre umilință

by July 6, 2016 0 comments

Ce am caștigat noi după Revoluție? Este o întrebare legitimă pe buzele noastre, care apare, din când în când, mai ales pentru generațiile 60-70, care și-au trăit copilăria și o parte din tinerețe, în comunism și care au simțit, pe pielea lor, ce înseamnă tranziția post-comunistă. Cred că, pînă acum nu am găsit decît un singur răspuns: libertatea de a călători în lumea civilizată. An de an, românii , în număr foarte mare, pleacă la muncă și în concedii, în special, în Europa civilizată.  Această victorie a liberei circulații aduce însă , cu sine și o puternică frustrare. Dincolo de sentimentul neputinței legate de diferențele uriașe de civilizație, orice român trăiește o puternică umilință, mai ales, în țările din Vest( nu vorbim de Grecia sau Turcia).

O experiență dureroasă am putut trăi în Spania, unde, călătorind, ca orice turist european, din UE, am văzut ce înseamnă să fii român într-o țară străină. Această proveste tristă am trăit-o în zona de sud a Spaniei, Andalusia, mai exact pe Costa del Sol. Nu punem în discuție acum, excursia în sine, care a fost una de vis ( condiții excelente, una dintre vacanțele pe care orice român și le-ar dori).

Acest episod  s-a derulat pe aeroportul din Malaga, unde,  am fost nevoiți, toți românii din cursa București-Malaga, să stăm, ca oile, la două chișee, amenajate special pentru acest zbor, unde, vameșii spanioli, ne-au luat, pe fiecare, la control, pe calculator, cu mare atenție, parcă căutând eventuali infractori. Ne căuta pe fiecare pe o listă lungă de infracțiuni, uneori, oprindu-se, la câte o persoană, dând un telefon si cerând explicații. Când am cerut să ne ducem la alt punct de control, decât cele două improvizate special pentru cursa menționată, un polițist ne-a explicat foarte clar și explicit, într-o engleză amestecată cu cuvinte englezești: No, solamente, UE, british people! romanian, ucrains, there!

Cu alte cuvinte, românii, băgați în aceeași oală cu non-europenii. Noi, românii, aflați în UE, din 2007, și acum, în 2016,  tratați ca ucrainienii și moldovenii. Penibil era că, mulți britanici, francezi sau irlandezi, care se așezau la coada noastră pentru control, erau conduși spre chișeele cu statut special, care erau non-românești. Mai mult, britanicii și ceilalți ”europeni” doar arătau pașapoartele și erau lăsați să treacă, fără un minim control. În același timp, noi, românii, care stăteam la o coadă de câteva zeci de persoane,  ne uitam cu jind, cum europenii – britanici, irlandezi, francezi, treceau ca prin brânză, prin punctul de control și nimeni nu-i întreba de sănătate.

Ciudat este că, în timp, ce simțeam în toți porii o umilință dureroasă, îmi aduceam aminte că, doar cu o zi înainte, englezii se bătuseră crunt în Franța cu suporterii ruși, pe terasele din Marseille, înaintea unui meci de fotbal. Huligans! Dar ei nu prezentau nici un risc pentru vameșii spanioli. Doar noi, nevoiașii Europei, eram ținta unor prezumții de vinovație. Un alt aspect demn de semnalat: chiar și turiștii chinezi, din afara Europei, treceau, la pas, prin punctul vamal, unde scria ”citizen european”. Toți erau tratați cu demnitate, cu o singură excepție: românii. Ridicol era și că, printre noi, se aflau și cetățeni spanioli, care aflați în aceeași cursă București- Malaga,aveau aceeași soartă, pentru că erau fie cu prietene, fie cu soțiile , focoasele noastre românce. Poate am găsit un răspuns la tratamentul jignitor pe care l-am ingurgitat, pe nemestecate, pe aeroportul din Malaga: într-o excursie în frumosul oraș Granada, un ghid local ne-a explicat ce înțeleg spaniolii a fi țigan: 99% dintre români.

 

COSTEL OPREA, EDITOR

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.