Breaking news Dosare

Cum vedeau nemții la 1940 confruntarea ”biologică” dintre români și unguri în Transilvania. Unii sănătoși și fertili, alții ”stagnează de secole”

by Ancheteonline October 29, 2017 0 comments

În preajma celui de-al doilea război mondial, Ungaria își intensifică acțiunile militare împotriva României, activând prin mișcări subversive și de sabotare a obiectivelor strategice din Transilvania. De asemenea, se extinde propaganda revizionistă pentru recucerirea Ardealului. Un arbitru s-a vrut a fi Germania, care a balotat între Ungaria și România, încercând să evite un război între cele două țări. Hitler era foarte mulțumit de politica fascistă promovată de Miclos Horthy, dar avea nevoie, ca de aer, de petrolul românesc, pentru sustinerea mașinii de război germane, de pe frontul de Est.

Pentru a cunoaște realitățile din Transilvania, revendicată obsesiv de Ungaria, Berlinul a solicitat experților nemți, o analiza sociologică și istorică din această zonă. Documentul este semnat de ambasadorul Germaniei la București, Wilhelm Fabricius. Concluzii: Transilvania a fost, în general independentă statal,  nu sub ocupația Ungaria, ci sub supremație schimbătoare. ”Ungaria a stăpânit Transilvania numai în mod trecător, timp de 50 de ani”. Din punct de vedere etnic, doar 2/5 din această provincie ar fi locuită de unguri, populația majoritară, reprezentând-o cea românească. Din punct de vedere biologic, ”populația românească este una tânără”, cu o natalitate în creștere, în timp ce poporul maghiar ”stagnează de secole”, și care se menține doar prin ”maghiarizarea a tot felul de națiuni străine”

De asemenea, într-un alt document al acelor vremuri, Hitler îi atrage atenția lui Horthy să o lase mai moartă cu intențiile de a invada România pentru a ocupa Transilvania, pentru că nu are șanse să învingă.

Un document elocvent, publicat în cartea ””Administrația militară horthystă în Nord-Vestul Ardealului”, scrisă de istoricii Gheorghe Bodea, Vasile Suciu și Ilie Pușcaș, apărută la Editura Dacia, în 1988, este telegrama nr. 1326 din 9 august 1940, trimisă de ministrul Germaniei la București, Wilhelm Fabricius, către ministrul de Externe german, în care se prezentau concluziile și constatările experților germani în problema revendicărilor teritoriale:

1. Istoric – Transilvania a fost, de la colonzarea germană, cu 800 de ani în urmă, independentă din punct de vedere statal, sub supremație schimbătoare(…) Abia în 1868, sub presiunea constrângerii politice interne, Transilvania a fost încorporată monarhiei statului maghiar și maghiarizată sistematic. Deci Ungaria a stăpânit Transilvania numai în mod trecător, timp de 50 de ani.

2. Etnic. Revendicarea maximală maghiară cunoscută până acum se întinde asupra Satului Mare și cea mai mare parte din Transilvania, cu 54.600 km pătrați. După raportul populației, li s-ar cuveni ungurilor abia 2/5 din spațiul maximal pretins. Banatul propriu-zis, în măsura în care a revenit României în 1919, nu este revendicat de unguri și de fapt nu a aparținut niciodată Ungariei. El a fost de la 1780 provincie a imperiului habsburgic. Deci la calcularea pierderii teritoriale maghiare nu se poate vorbi de 102.000 km pătrați ci doar 60.000 km pătrați.

3.Economic. Transilvania formează, din timpuri străvechi, un spațiu economic care,  în cazul satisfacerii pretențiilor maximale maghiare ar fi tăiat. În special ar fi separate una de alta regiunea industrială de cea agrară și aceasta ar pierde reciproc teritoriile de desfacere.

4.Biologic. Poporul român este un popor tânăr din punct de vedere biologic și în creștere. Țărănimea este sănătoasă și bogată în copii. Poporul maghiar stagnează de secole. Statul maghiar se menține biologic numai prin absorbirea permanentă și maghiarizarea a tot felul de națiuni străine. Nu este în sensul concepției noastre despre istorie să îngustăm spațiul vital al unui popor care se dezvoltă puternic, în favoarea unuia încremenit din punct de vedere biologic.

5.Din punct de vedere al germanilor etnici. Îndeplinirea revendicărilor maximale maghiare ar rupe etnic german din Transilvania și i-ar tăia pe germanii de la nord de valea Târnavei, în număr de 61.000, de ceilalți, 192.000. Prin aceasta, ambele părți ar fi sensibil slăbite față de poporul statului respectiv. În nord ar fi pradă maghiarizării, iar în sud ar fi sugrumați din punct de vedere economic. Germanii din Satu Mare ar trebui colonizați în altă parte, în măsura în care , de la dominația română încoace, au putut fi demaghiarizați cica 30.000 capete”, semnează Fabricius.

În preajma intrarii Ungariei în război cu România, Hitler l-a întrebat ironic pe premierul Teleky : ”Sunteți absolut sigur că singuri, fără intervenția unor alte puteri puteți învinge România?”.

În toamna lui 1939, Teleki controlând stocul de muniții, a constatat că armata hortystă era aprovizionată cu muniții doar pentru o lună de luptă. În primăvata anului 1940, groful Bethlen, într-un memoriu înmânat lui Horthy,despre condițiile unei păci eventuale, constata: ”Pentru încheierea socotelilor cu România, armata trebuie pregătită total. Lipsurile trebuiesc urgent completate, îndeosebi în domeniul avioanelor, dar și pe multe alte tărâmuri. Azi un atac din partea noastră, mi-e teamă că s-ar termina cu o înfrângere”

Citește și AICI