Cum vede un intelectual maghiar în anul 1941 pogromul românilor din teritoriile ocupate de horthyști

Cum vede un intelectual maghiar în anul 1941 pogromul românilor din teritoriile ocupate de horthyști

Cum vede un intelectual maghiar în anul 1941 pogromul românilor din teritoriile ocupate de horthyști

by Decembrie 18, 2017 0 comments
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

Pogromul împotriva românilor din NV Ardealului din timpul regimul horthyst reprezintă, în continuare, un subiect tabu în mediile politice și chiar academice din țara noastră. Se invocă evitarea declanșării unor sensibilități în relația interetică din Transilvania. Dar normalizarea conviețuirii dintre români și unguri nu se poate realiza decât prin asumarea răspunderii asupra unor momente tenebroase din istoria comună. Odată cu ocuparea fâșiei de NV a Ardealului, Ungaria horthystă a pornit o prigoană fără precedent împotriva populației românești, dedându-se la crime abominabile, care nu au fost pedepsite nici în ziua de astăzi.

Potrivit documentelor vremii, peste 1500 de români au fost uciși, peste 10 000 au fost bătuți, maltratați și schingiuiți și peste 20 000 de fost deportați. Bestialitatea de care a dat dovadă administrația ungară din această regiune ocupată în mod arbitrar, a stârnit reacții dure chiar în rândul unor maghiari de bună credință. Au fost mulți cetățeni maghiari care au salvat viața unor români, din ghearele soldaților, jandarmilor și bandelor de tâlhari unguri, formate din localnici extremiști. De multe ori, în fruntea găștilor de criminali s-au aflat preoți reformați sau catolici din mediul sătesc.

”Durerea îmi sfâșie inima”

Scriitorul și publicistul maghiar Ferencz Gyorgy prezenta în 1941, în cartea ”Golgota Transsylvaniaban”, publicată la Institutul de Arte Plastice, București, crunta realitate din teritoriile ocupate:

”Durerea îmi sfâșie inima. Fără să vreau,mă întreb pe mine însumi: oare suntem în evul mediu, când pentru vina strămoșilor avau de suferit generațiile de urmași? Oare, într-adevăr, a dispărut orice sentiment omenesc din cei care au făcut aceasta? Copii nevinovați deporați în vagoane de vite neaerisite, duhnind a murdărie, nelăsându-I să-și ia mâncare cu ei! Cu ce au păcătuti acești copii? Ce vină au, aceea că se roagă lui Dumnezeu în românește? Maghiarii care trăiesc în Ardealul ocupat au sperat că odată ajunși sub imperiul ungar vor beneficia de o situație mult mai favorabilă, că toți vor primi slujbe bune.

Peste câtva zile a venit deja dezamăgirea. Orașele ardelene au fost realmente inundate de funcționari veniți dela Budapesta ori de pe teritoriul vechii ungarii și toate slujbele și pozițiile mai bune au fost ocupate de ei. Măcelărirea, urmărirea și închiderea românilor au uluit pături largi ale populației locale  (maghiare) și deja printre maghiarii care trăiesc acolo, sunt foarte mulți cei care ondamnă această purtare, pe care o manifestă cei sosiți dela Budapesta. Tot mai des și mai des se poate auzi dincolo constatarea: ”Nu astfel de maghiari am așteptat!”…În răstimp de 22 de ani, desigur, s-a schimbat complet mentalitatea în Ungaria.

Ungaria a crescut o școală a urii

În acest timp conducătorii ungurimii au susținut permanent, reușind să inflitreze în conștiința populației țării, ideea că la baza tuturor nenorocirilor stă Trianonul. Milioane de oameni sărmani, ahtiați după pământ, au fost permanent ținuți sub tensiune, înjurându-i pe ”valahi” și Trianonul, pentru ca nu cumva sărăcimea să poată recunoaște adevărul. În timpul celor 22 de ani, în Ungaria a crescut o nouă generație, care a fost educată la școala urii.

Aceștia au fost în chip premeditat orbiți și întărâtați. aceștia nu au avut voie să vadă. Pentru ei datoria patriotică era ura…Tineretul din Ungaria de azi a crescut la școala crimei, micul ei catechism fiind cartea lui Ducso Csaba, Nincs kegyelem ( Fără cruțare), în care tinerii levenți erau învățați că ”valahii” trebuie stârpiți până la ultimul…Această atmosferă  a fost pregătită în chip artificial de oligarhia latifundiară cu scopul de a paraliza mână milioanelor de sărmani ahtiați de pământ, respective de a canalize în altă direcția ura.

Domnii stegari, posesori a multe mii de hectare, s-au gândit că până poporul îi ajută pe ”valahi” și se răzbună pe aceștia, ei sunt feriți de orice primejdii. Până atunci rezolvarea problemei agrare poate fi amânată, iar ei pot să stea liniștiți în castele, să chefuiască veseli la Budapesta, să colinde fără griji în străinătate. Pot să risipească cu două mâini uriașele venituri acaparate prin truda și sudoare amarnică a poporului muncitor…

Ardealul, cimitirul domnilor atotputernici

După anexare au dat frâu liber nemulțumirilor stârnite în chip artificial. Mai mult, ei au fost primii care au dat exemplu, fapt care a avut drept urmare șirul fără de sfârșit al atrocităților, al căror victime au fost zecile de mii de oameni nevinovați…

Oricât ar părea de curios, trebuie să se știe că Ardealul anexat va fi cimitirul domnilor atotputernici, al latifundiarilor. În răstimp de 22 de ani poporul care trăiește acolo a cunoscut ceea ce înseamnă să trăiască liber și să se gospodărească pe pământul care este proprietatea sa. Este foarte greu, s-ar putea spune aproape imposibil, să-i reîntorci pe acești oameni la starea de iobăgie. Și dacă, cu ajutorul puterii armate, acest lucru pentru un scurt timp, mai devreme ori mai târziu acest lucru se va răzbuna.

Medalia are însă și revers. Marea majoritate a armatei ungare ocupante a fost recrutată din rândul păturilor de paria fără de pământ, care în satele lor trăiesc pe moșiile latifundiarilor în cea mai neagră mizerie, familiile lor se sbat în nevoi indescriptibile și tot ce este în jurul lor, cât cuprind cu ochii – chiar și viața lor-este proprietatea grofilor și baronilor. Acești oameni sărmani, când au venit în Ardeal, s-au convins cu proprii lor ochi că ”cei eliberați”, cei ”reveniți de sub jugul străin” trăiesc în condiții economice mult mai bune decât ”eliberatorii”.

Câteva scurte săptămâni au fost suficiente maselor largi ale poporului maghiar și secuiesc să se convingă de faptul că apostolii iredentiști aflați în solda domnilor latifundiari unguri i-au dus în eroare și în locul promisului rai pe pământ, acestora le-a revenit numai sărăcia și mizeria.

Se vede perspectiva foamei

Atmosfera triumfală creată artificial o dată cu intrarea trupelor ungare a dispărut fiind schimbată de existența obiectivă tristă, care te trezește la realitate: lipsa totală a celor mai necesare articole de consum și scumpetea de nesuportat pentru sărmanul popor…Sărăcie, mizerie și exasperare, acesta a fost Crăciunul în teritoriul ”eliberat” al poporului Ardealului anexat.

Dar acest lucru era previzibil. Ardealul rupt în două nici nu se poate aștepta la soartă mai bună…Această ”fericire” se conturează în fața maselor populare din Ardeal, care deja s-au săturat de domnia oligarhiilor și tot mai mare este numărul acelor secui care redoresc imperiul român, sub care au trăit linătiți, în prosperitate economic, pe când acum, în Ardealul ”eliberat”, li se deschide perspective foamei”.

O seamă de personalități politice și confesionale maghiare din teritoriul ocupat, atunci când opinia public a reușit să se informeze drepre crimele și masacrele săvârșite de horthyști și-au exprimat public revolta și mîhnirea. Un exemplu în acest sens îl constituie și atitudinea episcopului romano-catolic din Cluj,manifestată cu prilejul unei vizite cononice efectuate la Târgu Mureș, unde ”aflând despre atrocitățile comise împotriva românilor, a luat contact cu Viteaz Vidam, conducătorul maghiarilor din Târgu Mureș, spre a protesta.

Nu-i jefuiți, nu-i maltratați

Neprimind un răspuns satisfăcător, episcopul a inut duminica ce a urmat întrevederii, în biserică, o cuvântare, spunând în rezumat : ”Iubiți credincioși! Vă rog din suflet să vă purtați bine cu românii rămași la noi, să nu-i jefuiți, să nu-i maltratați și să nu vă bateți joc de ei pentru că un Dumnezeu avem cu toții. Gândiți-vă cum s-au purtat și ei cu noi sub stăpânirea românească. Nu știu ce timpuri ne așteaptă, dar în orice caz, timpuri bune nu, iar dacă Ardealul s-ar întâmpla să ajungă sub stăpânirea românească, gândiți-vă ce s-ar întâmpla atunci cu dvoastră. Ceea ce ați făcut cu românii rămași la noi, numai barbarii puteau să facă”, Arhiva Ministerului de Interne, fondul documentar 546, vol. 123, fil.844-845.

Facebook Comments
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.