Centenarul Marii Uniri. Răzbunarea ungurilor, 15 septembrie 1940: intrarea dictatorului Horthy în Cluj Napoca, pe un cal alb

Centenarul Marii Uniri. Răzbunarea ungurilor, 15 septembrie 1940: intrarea dictatorului Horthy în Cluj Napoca, pe un cal alb

Centenarul Marii Uniri. Răzbunarea ungurilor, 15 septembrie 1940: intrarea dictatorului Horthy în Cluj Napoca, pe un cal alb

by July 19, 2018 0 comments

Un episod dramatic din istoria Transilvaniei îl reprezintă intrarea dictatorului Miklos Horthy în Cluj Napoca, după ocuparea discreționară a NV României de către Ungaria, în 1940. Vizita dictatorul maghiar în capitala Ardealului, a însemnat începutul politicii de epurare etnică din cel mai important oraș din interiorul arcului carpatic. Guvernul de la Budapesta dorea să golească orașul Cluj Napoca nu numai de români ( numiți valahi, în sens peiorativ), ci și de evrei, care aveau o pondere importantă în economia acestei urbe. Nu a fost vorba despre o dreptate istorică, ci doar răzbunarea unor politicieni frustrați de realizarea României Mari, la 1918. Cînd reprezentanții românilor au cerut socoteală premierul Teleki Pal pentru crimele de la Ip și Treznea, răspunsul acestui a fost: ”Nu e nuntă fără bricege”.

Potrivit documentelor vremii, la 15 septembrie 1940, în Cluj a intrat armata a doua de honvezi, care venea de la Huedin, sub comanda generalului de divizie, Jany Gusztav. Totul a fost pregătit până în cele mai mici amănunte. Festivitățile de la Cluj trebuiau să însemne, în fața lumii întregi, triumful politicii revizioniste ungare de peste două decenii.

O atmosferă de teroare pentru români

Istoricii scriu în cartea ”Administrația militară horthystă în Nord-Vestul României”  că ”armata hothystă, sosită la Cluj, încă din 11 septembrie, unitățile speciale, organele specializate au depus toate diligențele pentru a pregăti spiritele, au îndepărtat tot ce se considera a fi ostil, primejdios, neadecvat, turbulent. Prin masacre în masă, crime, bătăi, batjocoriri, amenințări, alungări, întemnițări, în toate localitățile ocupate, inclusiv Clujul, s-a creat o atmosferă sumbră, de groază și de deznădejde în rândul populației românești. Populația maghiară, organizată în formațiuni paramilitare, a primit mână liberă pentru a-și putea potoli setea de sânge, instinctele animalice, primare”.

S-a intensificat la maximum propaganda oficială prin presă, radio, utlizându-se cele mai variate forme și metode de exprimare. Printre ele, punerea în circulație a unor cărți poștale, plicuri, ce imortalizau evenimentul. Denumirea localităților apare tipărită în limba maghiară, alături de stema statului ungar, sub care scria: ”1941- S-a realipit”.

Timbrul, reprezentând emblema poștei regale ungare, avea în cadru coroana Sfântului Ștefan și de celălalt coechipier utilizat de propaganda fascistă – regele Ladislau 1. Urma inscripția –” Estul s-a întors”. S-au pus în vânzare batiste ce aveau imprimate desene ale statuii Sfântului Ștefan, culorile drapelului maghiar și inscripția” Ardealul a revenit”.

În seara și noaptea dinaintea sosirii lui Horthy, poliția și jandarmeria au arestat la Cluj sute de intelectuali și muncitori români, considerați periculoși.

Sărbătoare pentru unguri

Descriind atmosfera ce domnea în zilele și orele premergătoare sosirii la Cluj a lui Horthy, unul dintre martorii oculari ai evenimentelor, dr. Aurel Socol, nota: ”În casele maghiare se confecționau de zor drapele roșu-alb-verde și se scoteau din fundul scrinurilor sau lăzilor costumele populare de gală. În ultimele zile Clujul parcă-și suspendase activitatea. Numai plecările dădeau ironic impresia de larmă a vieții. Câte un incident de mică însemnătate mai puncta scurgerea oamenilor și a timpului. O tăcere de mormânt se așternu. Apoi, maghiarimea a ieșit din casele pavoazate în grabă, inundând străzile cu zâmbete ți în haine de sărbătoare. Și a început defilarea, respectiv intrarea trupelor în Cluj. Erau trupe îngrijite, cu uniforme, hamuri, tunuri, cai și mașini bine întreținute, dar arborând o marțialitate ca și cum ar fi intrat ca și cuceritori și nu programați încă de la Viena, cu etape și orar precis, întrând în zone dinainte evacuate, totul programat de autoritățile maghiare.

Echipe de tineri vindeau sau înfingeau, pur și simplu cocarde tricolore în reverul celor care încă nu aveau. Eram poate singurul ( din cei văzuție de mine) care n-o purtam nicide voie , nici de nevoie. Țin minte că la amiază mă întâlnesc față în față, nu departe, cu un amic român care, spre surprinderea mea, purta cocardă. Îl întreb: cum de o poartă? Îmi răspunde: nu sunt nici două minute că m-am fost căpătuit cu o pereche de palme și cu această cocardă. I-am spus că  cine nu suportă palmele poate sta și acasă în ziua aceea, dar n-are ce căuta cu cocarda”.

Analizând felul cum au fost primite trupele ungare, Horthy în persoană, în cadrul festivităților organizate în diferite orașe din teritoriul ocupat, istoricul Tilkovszky Lorant, scrie: ” Cum au fost primit honvezii? Maghiarimea satelor și orașelor transilvănene i-a salutat pe soldații noștri ca pe mântuitorii lor. Indiscutabil, scenele de exaltare au fost veridice. Dar cât a ținut această euforie? Nu multă vreme. Dreptate a avut croitoreasa din Budapesta, care a fost chemată în fața Tribunalului, deoarece afirmase : ”Acum, timp de o săptămână, se vor bucura, dar pe urmă își vor blestema soarta”.

Secuii și sașii au fost rezervați

Cu prilejul vizitei lui Horthy în Secuime, comandanții militari au ordonat sătenilor să se înșire de-a lungul liniei ferate, salutând cu ovații ritmice. Faptul că a fost nevoie de o dispoziție specială pentru ca cei veniți în întâmpinarea lui Horthy să fie și secui simpli, ne relevă faptul că, aceștia nu erau tocmai entuziaști. Sașii din Transilvania l-au salutat pe regent fără niciun entuziam special. Populația românească nu a participat la sărbătoarea honvezilor unguri. Românii au fost cuprinși de disperare și de teama de viitor ( Tilkovszky Lorant).

Documente din arhiva Marelui Stat Major al armatei horthyste evidențiază că intrarea trimfală a lui Horthy în Cluj Napoca a fost aranjată încă din 2 septembrie 1940. Maiorul Szentpaly Egon, șeful subgrupei atașaților militari, înaintează Marelui Stat Major un raport, la 2 septembrie 1940, prin care arată că serviciul lui consideră oportună invitarea atașaților militari de la Budapesta la intrarea festivă a lui Horthy în Cluj. ”Pe de o parte, din partea țărilor neutre s-a manifestat deja un interes repetat, pe de altă parte, pentru conferirea unei importanțe sporite sărbătoririi și pentru sublinierea efectului sărbătoririi, se consideră oportun că, de data aceasta, nu numai atașații Axei prietene ci, în afara lor și atașații puterilor neutre să beneficieze de invitații la această intrare festivă”.

Pe 10 septembrie 1940, autoritățile militare trimit atașaților militari și adjuncților de la Budapesta ( în afara celor din Anglia, Franța, Polonia și România), cum ar celor din Japonia, Germania, Italia, SUA, Turcia, Iugoslavia, Bulgaria, Slovacia, invitația ca împreună cu familiile lor, pe cheltuiala Secției a 2 a Marelui Stat Major să participe la festivitățile intrării triumfale a lui Horthy în Cluj. Se considera că prin participarea atașaților militari din cele 8 țări vizate la acest act fastuos, propagandistic, guvernul horthyst va câștiga încrederea în ochii opiniei publice europene și de peste Ocean.

Odiseea atașaților militari

Atașații militari au fost sfătuiți să se deplaseze la Cluj cu mașinile personale. Rând pe rând, aceștia au declinat oferta. Atunci s-a pus în discuție deplasarea acestora cu trenul. A fost aranjat un tren special, format dintr-o locomotivă, două vagoane de dormit și un vagon restaurant. Trenul urma să plece în dimineața zilei de 14 septembrie 1940. Noapte se dormea în vagon. În 15 septembrie se participa la defilarea trupelor în Cluj. Apoi, întoarcerea la Budapsta, în dimineața de 16 septembrie.

În gara de la Cluj, atașații aveau la dispoziție 4 mașini militare care trebuia să-i poarte acolo unde protocolul o cerea. Acțiunea era coordonată de șeful subgrupei atașaților militari, Szentpaly Egon.

Cu toată buna organizare, atașații militari străini au ajuns la locul festivităților cu două ore întârziere, din cauza unor probleme tehnice pe cale aferată.

Regentul Horthy a intrat ”triumfal” în Cluj-Napoca pe un cal alb, în fața unei mulțimi masate în spatele catedralei Sfântul Mihail, unde s-a ridicat tribuna oficială, trupele mărșăluind dinspre Calea Mănăștur.

Parodie medievală

Parodia medievală regizată a fost imediat dezavuată de corespondenții de presă străini, prezenți aici. Ziaristul american R.H. Markham a publicat un articol intitulat ”Orizont larg. O înfrîngere pentru oameni umili”, în care demonstrează că, în pofida propagendei asidue , revizionismul maghiar nu avea aderență în cadrul opiniei publice din SUA, în raport cu mișcarea de solidaritate care se crease față de poporul român. ”Cei  care îl respectă pe Abraham Lincoln își temperează aplauzele la vederea cavalerilor medievali intrând în castele și cetăți pe cai albi de bătaie”, a scris jurnalistul american

Festivitățile de la Cluj, discursurile și cuvântările rostite acolo au fost străbătute de motivul unic al revizionismului maghiar, chipurile,  numai pe jumătate satisfăcut în urma Diktatului de la Viena: Ardealul tot,  încorporat la Ungaria, iată țelul trîmbițat deschis și răspicat. Chiar Horthy o exprimă în cuvântarea lui: ”Recunoaștem, ce e drept, că suntem expuși la mari încercări în aceste zile, însă credem că va lua sfârșit fără doar și poate și calvarul lor” ( n.r. maghiarii din Transilvania de sud). ( Nemzi Ujsag, 16 septembrie 1940).  Primul ministru, Pal Teleki: ” Dacă mă întrebați, ca pe un maghiar, ce revendicăm, nu pot decât o singură vorbă : Totul”. ( Pesti Hirlap, 8 septembrie 1940).

A doua zi, în presa politică se putea citi: ” Pe noul teritoriu ocupat din ardeal s-au constituit noi baze de plecare, pentru mutarea graniței și pe creasta de sud a Carpaților. Eliberarea întregului Ardeal este în curs.Drumul până la reînviere s-a scurtat odată cu apariția soldatului ungur la Pasul Oituz” ( Nyividek, 16 septembrie, 1940. ”Populația organizează manifestații în care oratorii cer ocuparea imediată a orașului Turda și a Ardealului de Sud”, Debreczen Ujsag, 18 septembrie 1940.

Referitor la români, regentul Horthy spunea în discursul său: ”Cred că consângenii noștri eliberați, după sărbătoare vor trece la zile de lucru. Să aibe parte cu toții de muncă, nemaghiarii de asemenea, fiindcă acela care nu servește motiv de pricină, poate să prospereze și la noi. Față de aceștia ( n.r. românii) se va afirma spiritul împăciuirii și bunului tratament, fiindcă așteptăm ca și frații noștri rămași dincolo să aibă aceeași soartă. Ceea ce promitem, respectăm, fiindcă concepția rasei noastre nu permite să ne abatem de la calea cea dreaptă a adevărului”. (Nemzeti Ujsag, Budapest, 17 septembrie, 1940).

”Tunurile noastre nu sunt de hârtie”

În același timp, premierul maghiar, Teleki Pal, transmitea un mesaj clar românilor, într-o cuvântare rostită la Dej: ”Pe teritoriul Comitatului Solnoc-Dobâca ( județul Someș) avem foarte mulți români. De aceea socot necesar să enunț politica noastră față de naționalități. Naționalitățile fidele se vor bucura de sprijinul și prietenia noastră, dacă se încadrează ideii de stat. Trebuie să declar însă că tunurile noastre nu sunt de hârtie” (Nemzeti Ujsag, Budapest, 17 septembrie 1940).

Dr. Aurel Socol, martor ocular la aceste evenimente, relatează că ”la festivitățile ce avuseseră loc în Piața Principală din Cluj-Napoca, au fost invitați și cei doi episcopi români ai Clujului, Iuliu Hossu și Nicolae Colan. A fost inevitabilă prezența lor. În mijlocul pieții ticsite de populația maghiară, surescitată în naționalismul lor, în atmosfera aceea înfierbântată și cu strigăte amenințătoare la adresa românilor, cei doi ierarhi români s-au purtat cu demnitate neclintită”.

Un alt martor ocular, părintele consilier Ioan Rușdea din eparhia Maramureș, care fost nevoit să se refugieze la Cluj din cauza prigoanei pornite de horthyști împotriva bisericii românești, fiind găzduit la Episcopie, a prezentat un raport cu nr. 550/1941, ianuarie 20 și relatează:

”La Sighet, fiind tot mai mult cu neputință șederea noastră, urmăriți de autoritățile ungurești, am revenit cu părintele Munteanu la Cluj, unde am dus calvarul și clipele de groază provocate de ocupația ungară.O săptămână am stat închiși, deoarece, care cum ieșeam pe stradă, eram maltratați sub diferite forme. ” Are o bombă la el popa valah” sau ” A înjurat armata maghiară popa valah”, striga cineva și te linșa publicul, care de care sărea, ca printr-o lovitură să-și satisfacă setea de răzbunare. Noi, timpul de ocupație l-am petrecut în Cluj, la reședința episcopiei, unde Prea Sfințitul Nicolae Colan, prin bunăvoința sa părintească, ne-a dat ocrotire mie și părintelui Munteanu”.

Soarta românilor

Potrivit raportului întocmit de Episcopia ortodoxă a Maramureșului,  ”în acele zile ale vizitei lui Horthy la Cluj-Napoca,  românii au stat în casă, deoarece vânătoarea după ei  începuse.  Intelectualii erau urmăriți, preoții arestați și maltratați  sau chiar omorâți . Temnițele sunt ticsite de români, toate procedeele neumane le-au aplicat ungurii ca prin această teroare să curețe Ardealul de Nord de cât mai multă populație intelectuală românească, pentru ca poporul să rămână fără conducători firești”.

În multe rânduri s-au făcut percheziții la Palatul episcopal, unde erau urmăriți preoții, printre care și preorul Florea Mureșan, sub pretextul că sunt agitatori.

Alt martor ocular, Teodor Someșfălean, angajat al consulatului francez din Cluj, povestește: ” În ziua în care a intrat Horthy, după manifestații, am fost prins în fața primăriei și doi m-au lovit cu fierul în cap, rănindu-mă. M-au bătut pînă la teatru. Acolo m-a luat un colonel și m-a dus la poliție, unde mai era un preot, Manu, scos din biserică și Cazacu și un neamț, arestați. M-au dus la spital, unde era dr. Păcuraru, care m-a pansat. Apoi am ajuns casă, la consulat. Consulul francez a primit un telefon de la poliția horthystă că nu-mi mai garantează viața. La 19 octombrie 1940, am trecut granița, în România”.

Ziarul ”Tribuna Ardealului” din 17 septembrie 1940, vorbea despre întâlnirea primului ministru ungar cu fruntașii vieții românești din Ardeal, la consfătuire participând cei doi episcopi ai Clujului. ”Întrevederea a avut loc sâmbătă seara la orele 7, în sala mică a primăriei și au participat  la ea, în afara primului ministru și colaboratorii săi intimi, următorii reprezentanți ai românilor: IPSS episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, PSS episcopul ortodox Nicolae Colan, dnii : profesorul dr. Emil Hațieganu, dr. Simion Tămaș, dr. Simion Nemeș, dr. Vasile Hossu, dr. Iosif Blaga și dr. Eugen Dunca.

”Nu-i nuntă fără bricege”

Primul-ministru și-a manifestat satisfacția că această primă luare de contact cu conducătorii românilor ardeleni a putut avea loc: a expus apoi programul guvernului cu privire la problema naționalităților. Contele Teleki a accentuat că se urmărește în Ardeal o politică de pacificare  a spiritelor, care să ducă la scurt timp la o colaborare loială a tuturor popoarelor conlocuitoare”.

Episcopul Iuliu Hossu ” a cerut primului ministru să ocrotească biserica și pe credincioșii greco-catolic, al căror număr trece de 1 milion ăn Ardealul realipit Ungariei”.

Profesorul Emil Hațieganu a arătat că ” intelectualitatea românească este dispusă să colaboreze în cea mai mare măsură la pacificarea spiritelor și a cerut premierului să se permită cât mai în grabă luarea contactului cu populația românească a satelor”.

La reclamarea celor întâmplate la Ip și Treznea și în alte localități, inclusiv la Cluj-Napoca, Teleki Pal a răspuns: ”Nincs lakodalom keseles neikul”: ”Nu-i nuntă fără bricege”

 

 

 

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.