O decizie definitivă a instanței a anulat  retrocedarea abuzivă către moștenitorii familiei Banffy, a 9300 de ha de pădure în județul Mureș. Judecătorii au constatat că regimul comunist le-a confiscat averile în mod legitim, în condițiile Daniel Banffy, capul familiei a fost declarat criminal de război. Potrivit unei sentințe date după al doilea război mondial, Banffy a fost condamnat la moarte, deoarece a participat la un adevărat pogrom împotriva populației românești și evreiești din NV Ardealului ocupat, în mod samavolnic, în 1941 de Ungaria horthystă. Din păcate, în urma unei decizii arbitrare a autorităților din județul Mureș,  cu concursul unui adevărat act de trădare din partea unor funcționari din Romsilva, urmașii grofului maghiar au primit, fără niciun drept, suprafețe imense de pădure. Ziarul Ancheteonline a scris în exclusivitate despre acest subiect, iar în urma materialelor publicate, DNA a deschis un dosar penal împotriva celor care care au contribuit la acest adevărat jaf din averea statului. Pentru a avea o imagine de ansamblu a acestui caz,  publicăm, din nou, două articole care au apărut în ultimii ani.

Într-un prim articol, care a apărut în 19 martie 2018, dezvăluiam, în premieră, crimele odioase săvârșite de familia Banffy, în ultimii 100 de ani, împotriva românilor din Ardeal.

O sută de ani cu familia Banffy. De la crimele de la Mihalț(1848), la statutul de criminal de război( 1946)

Familia grofilor Banffy, 100 de ani. De la omorurile odioase săvârșite în timpul revoluției de la 1848, la  statutul de ”criminal de război” , în urma  regimului hortyst instaurat în NV Transilvaniei( 1940-1944).  De la  Miklos Banffy, comitele secuilor din Transilvania, autor al ororilor de la Mihalț, la Daniel Banffy, ministrul Agriculturii în cadrul regimului horthyst, care s-a implicat direct în deposedările  abuzive și atrocităților la adresa  românilor din NV Ardealului.

Maghiarii de pretutindeni își săbătoresc  Ziua Națională pe 15 martie, elogiind așa zișii eroi ai Revoluției de la 1848, care au avut drept obiectiv, în războiul lor cu imperiul habsburgic,  alipirea cu forța a Transilvaniei la Ungaria. Pentru că  românii s-au opus acestui ”ideal național” al ungurilor și au militat pentru eliberarea de sub jugul feudal al grofilor, armatele revoluționare, conduse de Lajos Kossuth, s-au dedat la adevărate masacre în rândurile populației civile. Neavând  încotro, românii s-au aliat, pentru a-și apăra drepturile, cu Casa de Habsburg,  în fața samavolniciilor trupelor de husari. Așa s-a ajuns la organizarea legiunilor din Apuseni, conduse de Avram Iancu, ”craiul moților”, care răzbunându-se,  au trecut prin foc și sabie, satele grofilor.

Criminalul de la Mihalț

Printre criminalii elogiați de maghiarii de pretutindeni este și Miklos  Banffy, care se face vinovat de omorurile de la Mihalț din mai 1848, când au fost executați 80 de români din simplu motiv că  și-au apărat  pământurile în fața invaziei ”revoluționarilor”.

Potrivit documentelor vremii, intențiile criminale ale grofilor maghiari s-au manifestat, mai ales după  Marea Adunare de la Blaj a românilor din mai 1848,  care au cerut  desființarea iobăgiei, dreptul la limbă maternă , la propria religie, la afirmare națională, reprezentare la nivelul autorităților locale.

Istoricul Dumitru Suciu scrie în cartea sa , ”Revoluția transilvană de la 1848-1849”, că ”la 12 mai 1848, solgǎbirǎul Szegedi Sámuel implora comitetul permanent pentru pǎstrarea vechii ordini sǎ trimitǎ în Mihalţ şi în satele învecinate, imediat o armatǎ numeroasǎ. Autoritǎţile cer ca delegaţii din Obreja şi Mihalţ la Blaj sǎ fie aruncaţi în închisoare, iar satele sǎ fie „împovǎrate cu secui. Guvernatorul Transilvaniei cere trupe de la Puchner împotriva Mihalţului şi Obrejei încǎ din 17 mai 1848, ultima zi a Adunǎrii de la Blaj. Pretextul de a intra cu armata în Mihalţ era lesne de gǎsit, ca şi în celelalte sate readuse prin forţǎ la supunere, se ivise şi la Mihalţ o neînţelegere între sǎteni şi proprietarul feudal. Iobǎgia pe care proprietarii feudali se încǎpǎţânau sǎ o mai menţinǎ câteva luni, sau mǎcar câteva sǎptǎmâni, agoniza. Respectivele altercaţii cu stǎpânii ofereau cele mai bune pretexte „legale” de a folosi împotriva românilor aşa zisele execuţii militare, o metodǎ feudalǎ potrivnicǎ întru totul vremurilor de libertate, egalitate şi frǎţietate, de care nobilimea liberalǎ fǎcea, cu ipocrizie, atâta paradǎ”.

”Stǎpânii feudali în Mihalţ erau grofii Eszterházi. Obiectivul în disputǎ era o livadǎ de cosit pe care mai demult fusese o bisericǎ româneascǎ. Se deschise un proces la care, în primǎ instanţǎ primi câştig de cauzǎ familia Eszterházi. Fǎrǎ a mai aştepta rezultatul procesului în cea de a doua instanţǎ, comitele Bánffy Miklós face mare caz de refuzul mihǎlţenilor de a restitui terenul, oferindu-i-se în acest fel pretextul cǎutat (discutabil chiar şi sub aspectul legalitǎţii feudale de atunci). Aceasta era însǎ faţada lucrurilor. În ascuns, toate ciocnirile cu românii le aborda din punct de vedere etnic – el fusese acela care la 1 mai, imediat dupǎ prima adunare de la Blaj (30 aprilie), denunţa guvernatorului Transilvaniei cǎ mişcarea românilor a luat o „direcţie antinaţionalǎ”, mai scrie istoricul D. Suciu.

În același timp, ziarul românesc, din acele vremuri,  ”Gazeta”, în data de 2 iunie relata că ”adunaţi pe mal lângǎ lac, mihǎlţenii şi alţi ţǎrani din satele învecinate, ca la 2-3.000, pǎzeau intrarea în sat cu ce aveau, furci, coase, oblite, bâte, topoare (dar fǎrǎ arme de foc)”.

Cei adunaţi au protestat din nou, nepermiţându-le sǎ intre în sat. Vicecomitele Pogány György îi provocǎ pe sǎteni la uniune, dar aceştia rǎspunserǎ cǎ rǎmân credincioşi împǎratului. Interpretat acest rǎspuns ca un refuz, se ordonǎ soldaţilor sǎ tragǎ fǎrǎ avertisment. Se traserǎ 7 salve în urma cǎrora rǎmaserǎ 14 români morţi şi 50 rǎniţi, dintre care mulţi au murit ulterior. „Sângele nevinovaţilor, vaerul şi amarul vǎduvelor şi al orfanilor va striga rǎzbunare cǎtrǎ cer şi va fi testimoniu numai de urǎ naţionalǎ carea jucǎ rolǎ principalǎ la acea execuţie atât de barbarǎ” mai scrie ”Gazeta”.

Jurământul lui Avram Iancu

Istoricul Gelu Neamțu prezintă, în cartea sa ”Istoria Transilvaniei”, volumul ll, discursul lui Avram Iancu, pe 6 iulie 1848, la Abrud, ca reacție la crimele de la Mihalț, jurând răzbunare: Mihălţule! Mihălţule! Botez de sânge! Cu mult sânge de duşman te voi răsplăti! De şapte ori au tras ucigaşii cu puştile asupra bieţilor români, neînarmaţi şi nevinovaţi. Optzeci de români au căzut la pământ din care cincizeci strigau că îi dor rănile, iar 30 erau morţi. Dar, afurisitele fiare în loc să deie cel mai mic ajutor celor nenorociţi, de ei, îşi luară puştile pe umeri şi se întorse înapoi la Aiud”.

Criminal de război

După aproape 100 de ani, în 1940,  un alt urmaș al familiei Banffy, Daniel Banffy, intra în Transilvania, în urma instaurării regimului de ocupație horthyst, în calitate de ministru al Agriculturii, la Budapesta. Acesta manifesta aceeași ură față de români, mai ales după realizarea, în 1918, a  României Mari, prin unirea Transilvaniei cu Regatul României. Între timp, în 1923 avusese loc reforma agrară, prin care formele feudale de stăpânire a pământului fuseseră înlăturate,iar tăranii ( indiferent de etnie), fuseseră împroprietăriți. Astfel, grofii au rămas fără o mare parte din pământurile lor, exploatate, sute de ani, cu iobagii români. De aceea, acești aristocrați de secol 18, refugiați la Budapsta, se intorceau, plini de sentimental răzbunări,  în Ardeal,  sub protecția trupelor maghiare. Ei au fost cei care i-au instigat pe soldați la crime împotriva populației nevinovate. Mai întâi, au urmărit să-i linșeze pe delegații la Marea Adunare de la Alba Iulia, apoi, eliminarea sau deportarea preoților, intelectualilor și liderilor politici ai românilor. O soartă crudă au avut țăranii care au primit loturi de pământ pe foste moșii ale grofilor. Mulți dintre ei au fost bătuți, schingiuiți și omorâți în chinuri grele ( vezi cazurile de la Ip, Trăznea,  Șucutard, Huedin, etc).

Toată această acțiune de deposedare, confiscare de pământuri și de bunuri a românilor, a fost coordonată de groful Daniel Banffy. Din cauza acțiunilor barbare la care a luat parte, acesta a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din 1946, după eliberarea Ardealului de sub ocupație hortystă. Însă, Banffy a scăpat de sentință, refugiiindu-se la Budapesta, el murind pe perna lui, deși se facea vinovat de mii de victime.

Paradoxal este faptul că moștenitori ai familiei Banffy s-au întors în România, după 1989 și au revendicat așa zisele proprietăți ale lor, în baza legilor de retrocedare. Ei,împreună cu alte familii de grofi unguri, au cerut înapoi aproape 100 000 de ha de teren și păduri în județul Mureș. Acest caz a ajuns în atenția DNA pentru că s-au folosit documente false. Binențeles că aceste abuzuri nu s-au putut face decât cu cozile de topor din administrația românească.

Într-un alt articol, din 2015 era prezentat, exhaustive, acest caz penal, care face obiectul unui dosar penal:

Războiul pădurilor din Ardeal. Cum încearcă grofii unguri să acapareze pământurile transilvane. O poveste despre trădare și comploturi

Cu puțin timp în urmă, Budapesta dezvăluia intențiile vădite de a cumpara terenurile agricole ale Transilvaniei, după ce statul român a fost obligat, potrivit angajamentelor față de UE, să liberalizeze piața funciară. Acest lucru nu ar fi trebuit să reprezinte o noutate, de vreme ce Ungaria a manifestat un permanent interes, după 18989, pentru achiziționarea pamânturilor din interiorul arcului carpatic. Un bun prilej l-a reprezentat adoptarea de către Romania a legilor de retrocedare a proprietăților. Carențele legislative din aceste acte normative au deschis ferestre spre abuzuri în aplicarea legilor, care au dus la înstrăinarea unor mari suprafețe din pădurile Ardealului.

Într-o notă internă a Romsilva din 2010 se vorbește despre “consecințele dramatice ale unor acțiuni concertate, care prin dimensiunile căpătate sunt de natură să afecteze siguranța națională”.

“După promulgarea legilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind terenurile forestiere deținute anterior confiscării abuzive de către regimul comunist, în special după apariția Legii nr. 247/2005, care prevede “restitution in integrum”, interesul mercantil în jurul marilor masive forestiere din România a crescut în mod evident. Acest lucru a fost posibil în special din cauza faptului că înainte de punerea în aplicare a respective legi, autoritățile statului care au emanat această lege și au trimis-o spre aplicare nu au anticipat ce efecte se vor produce, fiind vorba, de fapt, despre privatizarea a peste 3 milioane de ha de pădure, care, în mod firesc au condus la consecințe mult diferite de cele privind privatizarea unor societăți comerciale”, se mai spune în documentația întocmită de serviciul control ethnic economico-financiar al Romsilva, într-un raport despre pădurile de pe Valea Mureșului Superior.

Interese obscure

În raport se precizează că “din situațiile cunoscute în țară, se poate face afirmația că nu există zonă păduroasă în care să nu se manifeste un interes obscur, atât în ceea ce privește dobândirea unui drept legitim de proprietate cât și dobândirea unui amplasament mult mai valoros decât vechiul amplasament avut în proprietate înainte de confiscarea abuzivă de către statul comunist, cu mențiunea că nu în toate situațiile au fost confiscari abuzive- cu referire la familiile marilor grofi din Ardeal”.

Inspectorii silvici constată faptul că “imediat după apariția Legii nr. 247/2005 au aparut profesii noi: case de avocatura, specializate pe fond funciar, care au devenit moștenitori testamentari cu procent; procuratori (mandatari) ai urmașilor (reali sau imaginari) ai foștilor proprietari deposedați abuziv de statul comunist; moștenitori mai mult sau mai putin reali ai foștilor proprietari”. “Pe langa aceștia, cu concursul unor salariați din sistemul de stat, în calitate de factori de decizie, a unor experți tehnici, a unor instanțe de judecată, de cele mai multe ori din localități pe care cu greu le poți localiza dacă nu ești un bun cunoscator al geografiei, notari publici și a unor comisii locale sau județene, s-au creat rețele de tip mafiot care au avut și au în vedere acest transfer de proprietate din domeniul public al statului în cel privat”, se explica in raport.

Rețele de tip mafiot

Un caz tipic in acest sens îl reprezintă încercările de înstrainare pe cai oculte ( în unele cazuri reușite), a unor mari suprafețe de păduri din județul Mureș, cel mai valoros fond forestier din Ardeal. Este vorba despre un adevărat complot pus la cale în afara țării, în speță, Budapesta ( Ungaria), unde funcționari sau avocați ai statului roman au trădat interesul public și, în cârdășie cu urmașii grofilor maghiari, constituiți în rețele de tip mafiot, au încercat delapidarea unul dintre cele mai valoroase bunuri din patrimoniului național: pădurea.

O asemenea speță este prezentată pe larg într-un memeriu întocmit în 2010 de Romsilva, care prezintă în detaliu un caz de trădare națională, de care nu au fost străini, nu numai simpli funcționari locali ci și oficiali guvernamentali, din sânul UDMR.

Astfel, în această notă informativă se arată faptul că exista în acea perioadă o stare de nemulțumire aceentuată privind implicarea conducerii Ministerului Mediului și al Pădurilor ( fiind vorba despre ministrul Laszlo Borbely), in selectarea dosarelor depuse pentru administrarea ariilor protejate de interes național și comunitar din zona Căliman –Gurghiului „Parcul Național Defileul Mureșului Superior”.

Implicarea unui lider UDMR

Într-un mod subiectiv și direct interesat, ministrul Laszlo Borbely acordat contractul de administrare a acestei zone protejate unei entități private, Ocolul Silvic de regim Gheorghieni, în dauna Romsilva.

Inspectorii silvici acuzau faptul că “sarcina acestui ocol silvic era de a face toate demersurile posibile în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafețele cu vegetație forestieră de peste 90 000 de ha, situate pe Valea Mureșului Superior, pentru urmașii baronilor Banffy, Bethlen, Kemeny”.

“Practic, tot fondul forestier din munții Căliman-Gurghiu, zona unde se află unele dintre cele mai valoroase păduri din Transilvania, va urma să treacă în proprietatea unor cetățeni ai Ungariei, descendenți ai acestor baroni, declarați criminali de război, profitându-se de indecizia autorităților române și de unele lacune legislative”, se spune în raport.

Revendicările celor declarați criminali de război

În această notă se precizează că “aceste acțiuni au fost pregătite încă din data de 16.07.2005, când la Colegiul Mathias Corvinus din Budapesta s-au întâlnit urmașii celor 3 baroni, fiind identificați Banffy Eva, Banffy Imre, Banffy Miklos, Banffy Zsuzsana, cu reprezentanții firmei de avocatură SC Bejenaru și Asociații, cu sediul în strada Republicii nr. 109, intrarea 2, Cluj-Napoca, care s-a angajat să-I reprezinte în toate procesele și numitul Străuț Felician Cotiso, șeful unuia dintre ocoalele silvice care administrează pădurile revendicate, pentru a stabili modalitatea de acțiune”.

Interesant este faptul că, potrivit raportului Romsilva, “ la puțin timp după parafarea înțelegerilor, a fost promulgată Legea 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății, ceea ce a determinat anunțarea revendicărilor. Astfel, în același an, au solicitat judecătoriei Reghin reînființarea a două societăți din perioada interbelică, Societatea Anonimă de Silvicultură Ardeleana SA și Societatea Anonimă pe acțiuni Domeniul Gudea-Mesterhaza, considerat ca fiind moștenitoare a patrimoniului vechilor societăți comerciale cu același nume și care îi aveau ca acționari pe membrii familiei Banffy”.

Complotul familiei Banffy

Silvicultorii susțin că “din analiza dosarului nr 2209/2005, rezultă că moștenitorii consideră societatea Gudea-Mesterhaza SA ca fiind o formă asociativă de proprietate, în sensul prevăzut de art. 26 din legea 1/2000, susținere fundamental greșită prin prisma actelor constitutive ale acestei societăți comerciale și a dispozițiilor legale referitoare la titularii dreptului de reconstituire de proprietate prevăzut la articolul 26 din lege. Rezultă că mizându-se pe procedura necontencioasă prevăzută de art 26 si 28 din legea 1/2000, s-a procedat la reconstituirea unei societăți comerciale pe acțiuni ca fiind o continuatoare a formei asociative inițiale, lucru aberant în opinia Direcției Silvice Mureș întrucât societatea constituită în 1918 cu respectarea prevederilor codului comercial a fost o societate pe acțiuni cu tot cecea ce implică o asemenea entitate juridică. Pe de altă parte nu se poate reconstitui o societate comecială prin procedură necontencioasă, în cadrul unei forme asociative, prin simpla înscriere în Registrul special al judecătoriei Reghin”.

Revendicări sub acoperire

În acest context, specialiștii silvici consideră că „reconstituirea Societatății Gudea-Mesterhaza SA s-a făcut ilegal, întrucât s-a realizat în afara cadrului juridic instituit de legea 31/1990 cu privire la societățile comerciale. Din actul constitutiv, rezultă că aceasta nu este o formă asociativăde proprietate, ci o societate comercială”.

O altă problemă ridicată de acest dosar de retrocedare venită din partea moștenitorilor familiei Banfy, evidențiată de Direcția Silvică Mureș, este faptul că aceștia nu au cetățenie română, ci maghiară. “Deși o parte dintre moștenitori au declarat în fals că sunt cetățeni români, din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă faptul că sunt de cetățenie maghiară, deci implicit, nu au calitate de pesoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. Așadar, prin intermediul acestui miljoc nelegal de reconstituire a unei foste societăți comerciale în cadrul unei așa zise forme asociative de proprietate, aceste persoane nu au făcut decât să fraudeze dispozițiile legale referitoare la imposibilitatea cetățenilor străini de deținere a dreptului de proprietate asupra terenurilor”.

In raportul Romsilva se menționează că „ din documentele istorice rezultă că familia Banffy a părăsit țara odată cu trupele inamice și în baza prevederilor art 8 din Convenția de Armistițiu din 12.09.1944, bunurile ce au aparținut acestei familii au fost considerate bunuri inamice, deci au intrat sub incidența prevederilor legale cu privire la bunurile cetățenilor statelor cu care România s-a aflat în stare de război, acestea fiind preluate sub controlul și administrarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice înființate în 1945”.

Drept consecință, “toate solicitările de retrocedare nu își au obiectul deoarece până în prezent niciun act normativ nu a reglementat restituirea acestor bunuri care au fost confiscate de statul român, înainte de instalarea regimului comunist în 1945”.

Trădarea Casei de Avocatură Bejenariu

In același timp, inspectorii silvici pun în discuție starea de conflict de interese în care s-a aflat casa de avocatura SC „Bejenaru și Asociații”, reprezentatul juridic al moștenitorilor familiei Banffy în procesul de retrocedare, în dispută cu Romsilva.

“La data de 1.11.2005, casa de avocatură Bejenaru a încheiat un contract cu nr 127 cu Regia Națională a Pădurilor, în valoare de 40 000 de euro prin care se angaja să efectueze documentare asupra cărților funciare și arhivelor privind dovezi ale dreptului de proprietate al solicitanților familiei Banffy. De asemenea se angaja să efectueze un studiu și să consulte documentația privind solicitanții din cadrul formelor asociative, a actelor de stare civilă a solicitanților din familia Banffy. Conform contractului, acesta ar fi trebuit să emită opinii autorizate privind aplicare Legii nr. 247/2005, iar conform at 8.1. s-a angajat să păstreze confidențialitatea datelor și informațiilor care a a avut acces”, se arată în raport.

Deși era sub contract cu Romsilva, casa de avocatură Bejenariu a vândut toate informațiile confidențiale pe care le deținea, familiei Banffy, trecând în tabăra adversă și dincolo de lege. „Toate aceste date au fost utilizate ilegal în procesul intentat de urmași în vederea obținerii dreptului de proprietate asupra pădurilor din defileul Mureșului Superior”.

Totul a fost însă un scenariu bine pus la cale, care se poate încadra foarte bine la “înaltă trădare” a intereselor naționale . Potrivit complotului, SC Bejenariu &Asociații a sprijinit interesele familiei Banffy încă din 2002, când “a dat declarații neconforme cu realitatea în fața notarului public pentru ca Banffy Eva Maria Rozalia să obțină un certificate de moștenitor nr. 52/2002, contrar realității, folosindu-se ulterior de acest înscris pentru obținerea dreptului de proprietate asupra vastelor suprafețe de pădure. În acest caz, în cadrul procedurii succesorale, s-a omis voit a aduce la cunoștință că Banffy Eva Maria nu este unic moștenitor, defunctul Banffy Ioana mai având și alți 3 copii a căror moștenitori ar fi putut emite pretenții”.

De asemenea, Casa de avocatură Bejenariu “a îndrumat profesional familia Banffy pentru a frauda legea română referitoare la dreptul cetățenilor străini de a obține restituirea dreptului de proprietate pentru însemnate suprafețe de pădure”.

Însă, Bejenariu Dragoș Mihai nu a trecut dincolo de granița legii în mod gratuit. El a obținut, prin interpuși 10% din dreptul asupra pădurilor care urmau să fie retrocedate familiei Banffy.

Angajat al Romsilva, abuz în serviciu

Un alt personaj care ar putea fi acuzat de înaltă trădare față de țară este Străuț Felician Cotyso, șef de ocol silvic la Răscolița, care, în calitate de angajat al Romsilva, a semnat un antecontract de management cu numitul Banffy Miklos, cu domiciliul în Ungaria, prin care se angaja să administreze, să conducă și să gestioneze activitatea pe toate proprietățile care ar urma să fie retrocedate familiei Banffy.

În virtutea poziției sale de angajat al Romsilva, el a fost însărcinat de familia Banffy, să urmărească toate exploatările derulate de RNP Romsilva. “În acest sens, numitul Banffy Josika Imre a înaintat la Judecătoria Reghin, la data de 05.10.2010 o cerere de ordonanță prezidențială nr.3694/2010 prin care solicita suspendarea oricăror activități de exploatare a materialului lemnos pe o suprafață de 19.850 ha cu vegetație forestieră, până la pronunțarea hotărîrii judecătorești definitive și irevocabile în dosarul intentat anterior cu nr 2680/289/2008 prin care s-a solicitat retrocedarea terenurilor deținute”,se spune în raportul Romsilva.

Potrivit acestui complot, “în timpul în care a derulat activități de șef de ocol silvic, Străut a obținut în mod illicit toate actele și documentele necesare din arhiva RNP Romsilva, care să ajute membrii familiei Banffy să se organizeze în societăți pe acțiuni și să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafețe foarte mari de pădure administrate silvic la acea dată de ocolul silvic Răscolița, aflat în coordonarea acestuia”.

Încercări de blocare a activității Romsilva

Lucrurile nu s-au oprit doar aici. S-a încercat chiar înstrănarea către cetățenii unguri chiar și a unor bunuri imobiliare aflate în proprietatea Romsilva, din patrimoniul național. Astfel, acest Străuț Felician Cotyso, “ca și șef al ocolului silvic Răscolița, acționând prin toate mijloacele pentru ca Banffy Eva Maria și moștenitorii acesteia să obțină retrocedarea în natură a sediului Ocolului Silvic Răscolița. Deși nu avea acest drept, a depus toate diligențele pe lângă conducerea Romsilva pentru ca să răscumpere acest sediu de la persoana în favoarea căruia urma să fie retrocedat, în condițiile dezavantajării Regiei și a Ocolului”.

În raport se precizează că “Străuț Felician Cotyso a acționat prin toate mijloacele pentru ca Banffy Eva Maria și moștenitorii acesteia să ceară și să obțină reconstituirea dreptului de proprietate pentru pădure atât ca membri în noua societate înființată ilegal, SC Domeniul Silvic Gedenmesterhaza SA, cât și în nume propriu pentru a obține maximul posibil din suprafețele împădurite de pe Valea Mureșului Superior”.

Inspectorii silvici scot la iveală scenariul diabolic pus la cale de șeful de ocol silvic de la Răscolița, Străuț Cotyso, avocatul Bejenariu Dragoș și moștenitorii familiei Banffy pentru delapidarea fondului forestier aflat în administrarea Romsilva : “ La propunerea lui Străuț, dezinformând în mod intenționat, conducerea Romsilva și Direcția Silvică Mureș au încheiat în mod dezavantajos contractul de prestări servicii nr.127/01.11.2005 cu SC Bejenariu și Asociații care s-a dovedit ulterior că le-a adus prejudicii imense prin faptul că astfel cei care au complotat împotriva statului romând au avut acces la toată documentația necesară acțiunilor ulterioare în instanță favorabile lui Banffy Eva Maria Rozalia și moștenitorilor acesteia. În multe situații, instanța a admis cererile de retrocedare exclusiv în baza documentației furnizate de susnumiții. Datorită implicării acestora în derularea procesului, au obținut și calitatea de moștenitori testamentari după defunct Banffy Eva Maria Rozalia care le-a lăsat 10% din dreptul asupra pădurilor care urmează a fi retrocedate în baza cererilor acesteia”.

Membru în comisia județeană de reconstituire a dreptului de proprietate

În același timp, același Străuț Felician Străuț “a făcut diligențe pentru susținerea prin Adresa nr.6820/08.11.2006 a Contestației urmașilor familiei Kemeny Ioan, un alt grof maghiar declarat criminal de război, care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru peste 3000 de ha de pădure, memoriu în baza căruia s-a aprobat contestația și s-a acceptat reconstituirea unei suprafete de 3013,16 ha prin hotărârea comisiei județene Mureș nr, 747/26.10.2007, știut fiind faptul că, nu erau întrunite condițiile legale, fapt rezultat din concluziile ulterioare ale aceleași comisii județene”.

Dacă tot vorbim de trădare, putem aminti faptul că Străuț Felician Cotyso a fost membru în comisia județeană Mureș de reconstituire a dreptului de proprietate, participând la ședințele comisie când s-a discutat cazul Banffy.

Lucrurile au mers chiar mai departe. “Numitul Străuț Felician Cotyso și-a înființat, fără cunoștința Direcției Silvice, firma SC Râsul Societate de Tipografie &Cadastru SRL, cu J26/63/2003 cu sediul în localitatea Bistra Mureșului, str Principală, nr. 252, la care este unic acționar și administrator, societatea prin care s-au derulat toate activitățile de măsurare și tipografiere a suprafețelor de pădure revendicate. O altă condiționalitate impusă de susnumit familiei Banffy, a fost ca toate actele oficiale legate de procesul de retrocedare să fie legalizate și efectuate de soția sa, Străuț Maria Codruța, care deținea un birou notarial în localitatea Reghin, str Petru Maioa, nr.42”.

Inspectorii silvici scot la iveală și alte fapte prin care acesta ar fi trebuit să fie pus acuzare pentru abuz în serviciu: “La plecarea sa din funcție, Străuț Felician Cotyso a sustras toate documentele pe care le deținea (hărți silvice, amenajamente, acte de preluare în administare silvică), astfel că Direcția Silvică a fost în imposibilitatea de a se apăra în procesele de revendicare din instanță în lipsa acestor documente”.

Totodată, din calitatea sa de șef Romsilva, s-a pus la dispoziția familiei Banffy, aducând mari prejudicii Regiei silvice: “ Străuț Cotyso a solicitat limitarea dreptului de administrare a Romsilva prin care unitatea și subunitățile din subordinea sa au sistat activitățile de vînzare și exploatare inclusiv a lemnului doborât prin vânt sau de insecte, dispunând conservarea și paza suprafețelor menționate pâna la punerea în posesie prin hotărâre judecătorească definitivă care urma să fie pronunțată în dosarul 2680/289/2008”, se precizeacă în memoriul Romsilva.

Mai mult, același individ a încercat să blocheze activitatea Romsilva, tot în favoarea familiei Banffy: „Reprezentanții Banffy au cerut delegarea ocoalelor silvice de a evidenția și conserva într-un cont distinct toate veniturile realizate din vînzările de masă lemnoasă efectuate. În cazul în care instanța va da curs solicitărilor, Direcția Silvică va rămâne cu un patrimoniu redus cu 60%, ceea ce va duce la falimentul acesteia”.

Inspectorii silvici avertizau în acest raport că Direcția Silvică Mureș putea înregistra pierderi foarte mari de aproximativ 50 milioane de euro, drept consecință a acțiunilor întreprinse chiar de angajatul lor, șeful ocolul silvic de la Rășcolița.

Totodată, aceștia susțin că în slujba intereselor familiei Banfyy s-a pus și ISV Mureș, „care la solicitarea casei de avocatură Bejenariu privind evidențierea volumului de masă lemnoasă exploatat în anii anteriori, a răspuns foarte repede, fără o consultare prealabilă cu conducerea Romsilva”.

“Dacă urmașii baronilor ar avea caștig de cauză, tot Defileul Mureșului de la Deda până la Toplița va intra în posesia acestora, inclusiv arii protejate pe situl Natura 2000, aceștia neavând niciun interes în exploatarea ecologică a domeniului, ci vor urmări profituri cât mai mari prin orice mijloace care să fie transferate în Ungaria”.

De asemenea, Romsilva atrage atenția și asupra pericolului unor conflicte interetnice, “ în condițiile în care peste 90% din populația acestor locuri sunt români, dar resurselor lor vor fi în proprietatea unor etnici maghiari din Ungaria”.

Raportul Romsilva mai susținea că ministrul Mediului de atunci, Laszlo Berbely “ ar putea face toate diligențele pentru demiterea directorului direcției silvice Mureș pentru a asigura o rezistanță cât mai redusă la solicitările de retrocedare”.

“Urmașii familiei Banffy intenționează ca imediat după intrarea în posesie a suprafețelor de pădure să acorde în administrare unei entități private,Ocolul Silvic de Regim Gheorghieni, administrat de inginerul Melles Elod, care are legăturile necesare, cunoaște mijloacele de exploatare eficientă pentru obținerea unui profit maxim. Astfel că în rândul populației din zonă există temerea că în perioada următoare, sub administrarea Ocolului Silvic Gheorghieni vor fi defrișate suprafețe foarte mari ceea ce va duce la creșterea riscului de inundații, cu afectarea ariilor protejate, a turismului și a gospodăriilor lor”, se mai spune în raport.

S-au recuperat 44 000 de ha pădure

Ca un răspuns la analiza prezentată în raportul Romsilva, prefectul județului Mureș, Corneliu Grosu anunța la sfârșitul săptămânii trecute că instituția sa a reușit să câștige 44.362 de ha de păduse din cele 87.000 de ha revendicate de urmașii grofilor unguri. “La venirea mea la prefectură, aveam peste 100 000 ha de pădure revendicate mai ales de pe Valea Mureșului, dar și de pe Valea Gurghiului din care aproape 87.000 ha au fost solicitate, introduse acțiuni în revendicare în instanță de către marile familii de grofi din județul Mureș. Una dintre cele mai spectaculoase cauze a fost în jurul unei suprafețe de aproximativ 10 000 ha, unde casele de avocatură înclusiv Casa de avocatură Chiuariu (n.r.Tudor Chiuariu, fost ministru de Justiție, condamnat definitiv la 3 ani de inchisoare cu suspendare), s-au preocupat într-o manieră extreme de dură de a câștiga definitiv și irevocabil”, a mai spus Grosu.

La rândul său, fostul prefect Marius Pașcan,a ctualmente senator, ne-a declarat că la venirea sa în funcție, în 2009, situația arăta catastrofal: 27 de procese pierdute în primă instanță, între 2005-2009, ceea ce ar fi dus la pierderea a aproape întregului fond forestier din județul Mureș,( 87 000 ha din cele 130 000 existente), cele mai valoroase păduri din Ardeal, în favoarea urmașilor famiiilor de grofi. “Nu aveam alocat de la buget niciun leu pentru a ne apăra în instanță. Am fost nevoiți să semnez contracte pro bono cu doi avocați, care au făcut voluntariat special pentru a salva pădurile românești: profesorul Ioan Sabău Pop și doamna avocat Ana Ghere. Am reușit într-un an să întoarcem soarta în 12 dosare pentru rejudecare pe fond. Multe procese le-am relocat la Brăila pentru că toate care se judecau la Judecătoria Reghni, erau câștigate pe bandă rulantă de famiile de grofi”, a precizat Pașcan.

Acesta acuză faptul că în perioada 2005-2009, prefectura Mureș s-a arătat total dezinteresată de abuzurile aplicării legilor de retrocedare în privința pădurilor, susținând că de multe ori niciun reprezentat legal nu era prezent în comisia județeană de restituire a proprietăților.

În concluzie, senatorul Pașcanu susține că moștenitorii familiei Banffy ar fi recuperat doar câteva mii de ha de pădure, din cei 30 000 revendicați, existând până în prezent o soluție judecătorească definitivă favorabilă Romsilva, pronunțată la Brăila.