Un mit, în negura vremurilor. Transilvania, Cenușăreasa Imperiului austro-ungar. Vechiul Regat al României, mult mai dezvoltat economic

Un mit, în negura vremurilor. Transilvania, Cenușăreasa Imperiului austro-ungar. Vechiul Regat al României, mult mai dezvoltat economic

Un mit, în negura vremurilor. Transilvania, Cenușăreasa Imperiului austro-ungar. Vechiul Regat al României, mult mai dezvoltat economic

by November 27, 2018 0 comments

Mitul Transilvaniei dintotdeauna prospere, față de Muntenia și Moldova stă să cadă. Acest cult întreținut în special de secesioniști, care vor să rupă Ardealul de restul țării, nu pare să aibă substanță în negurile vremurilor. Potrivit unor documente prezentate de un ziar local din Sibiu, reiese faptul că Transilvania era Cenușăreasa Imperiului Austro-Ungar, fiind cea mai săracă regiune din această așa zisă ”pușcărie a națiunilor”. Poate Croația, era mai înapoiată decât Ardealul.

O analiză realizată în Marea Britanie la începutul secolului 20, arată că Transilvania stătea economic  mai prost chiar și decât Bucovina,  regiune a Austro-Ungariei, care aparținuse Moldovei lui Ștefan cel Mare. Mai mult, PIB-ul zonei intracarpatice era mai mic decât cel al regatului României. Această stare de fapt consemnată de izvoarele vremurilor, poate fi explicată și prin politica discreționară și imperialistă impusă Transilvaniei, după alipirea sa la Ungariei, după înființarea dualismului austr-ungar, în 1867. Până atunci, Ardealul, ca provincie a imperiului habsburgic, se bucurase de o largă autonomie și libertate economică, când negustorii transilvăneni se bucurau de largi privilegii și se aflau în strânse relații economice cu Vechiul Regat al României. În același timp, dincolo de Carpați, după cucerirea independenței și crearea Regatului, România a intrat într-un proces accelerat de dezvoltare economică, reușind, într-o perioadă scurtă de timp, să recupereze, parțial, decalajul economic față de Occident. În același timp, trebuie precizat că Transilvania a cunoscut o mare dezvoltare economică,  după crearea României Mari, mai ales datorită deschiderii față de Vest, manifestată de Guvernul de la București, în perioada interbelică.

În același studiu se mai arată că Sibiul a avut foarte mult de pierdut în urma înființării regimului dualist austro-ungar, deoarece breslele meșteșugărești, care asigurau prosperitatea acestui oraș săsesc, și-au pierdut libertatea economică. Regimul autoritar de la Budapesta a distrus principiile economice după care s-au ghidat comercianții sași, sute de ani.  Așa, poate, se explică faptul că sașii, după destrămarea Imperiului, s-au arătat favorabili unirii Transilvaniei cu Regatul României.

Ce scrie ziarul ”Turnul Sfatului”:

”Un studiu realizat de un profesor britanic de istorie economică arată faptul că Transilvania era surata săracă a regiunilor care formau Imperiul Austro-Ungar, înainte de 1918. Transilvania era pe penultimul loc în ceea ce privește Produsul Intern Brut pe cap de locuitor din întregul Imperiu, mai jos nu mai era decât regiunea Croației.

Mai bine stătea din punct de vedere economic chiar și Bucovina, parte și ea din Imperiul Austro-Ungar în acea perioadă. Și mai ciudat este faptul că aceste provincii care făceau parte din Imperiul Austro-Ungar erau în urma Vechiului Regat înainte de Primul Război Mondial în privința PIB-ului pe cap de locuitor.

Transilvania era pe penultimul loc între regiunile ungare în privința PIB-ului pe cap de locuitor în anul 1910 (1.419 $ G-K) fiind urmată doar de regiunea Croația – Clavonia (1.324 $ G-K). Transilvania se situa sub media PIB-ului pe locuitor din partea ungară a imperiului (1.637$ G-K), dar și sub media înregistrată la nivelul imperiului (1.922$ G-K).

Interesant e faptul că în 1870, Transilvania era chiar și sub Bucovina, în privința PIB-ului pe cap de locuitor (844 față de 866$ G-K), ceea ce o situa printre cele mai sărace provincii din imperiu. Calculul PIB-ului pe cap de locuitor s-a făcut în dolarul Geary-Khamis, cunoscut și sub numele de Dolar Internațional. Acesta a apărut în 1970, ca o unitate monetară ficțională cu aceeași paritate a puterii de cumpărare (PPP) pe care o aveau moneda SUA (USD) la un moment dat. Este frecvent utilizat de Banca Mondială și de Fondul Monetar Internațional pentru a determina paritatea puterii de cumpărare (PPP) în diferite țări, precum și cursurile de schimb. Dolarul Geary-Khamis este referit pe scară largă în economie.

Datele studiului ”Regional income Dispersion and Market in the Late Nineteenth Century Habsburg Empire”, realizat de profesorul de istorie economică Max Stephan Schulze la London Schoole of Economic și citat de site-ul analizeeconomice.ro, ne arată evoluția PIB-ului pe cap de locuitor în regiunile Austro-Ungariei între 1870 și 1910. Instrumentul statistic folosit pentru măsurarea PIB-ului e dolarul Geary-Khamis ($ G-K). Trebuie precizat faptul că Banatul nu era cuprins în regiunea statistică-economică a bazinului Mureș-Tisa, Crișana și Maramureșul erau incluse în regiunea malului stâng al Tisei, iar Transilvania nu cuprindea regiunile Crișanei și Maramureșului. Aceste provincii românești făceau parte din partea ungară a imperiului. Regiunea Bucovinei era de sine stătătoare și ținea de partea austriacă a imperiului.

Cea mai bogată regiune din Austro-Ungaria era Lower Austria, zona Vienei. PIB-ul pe cap de locuitor din această regiune era în 1910 de 3.343$ G-K, de aproape 3,6 ori mai mare decât în Dalmația, cea mai săracă regiune a imperiului (933$ G-K). Partea austriacă a imperiului era cu 30% mai productivă decât partea ungară. PIB-ul pe cap de locuitor din Austria era de 2.130$ G-K față de 1.637$ G-K, cât era în Ungaria. În partea Ungară a imperiului, regiunea bazinului Dunăre-Tisa, ce cuprindea și Budapesta era cea mai prosperă, cu un PIB pe locuitor de 2.191$ G-K, fiind a zecea regiune ca productivitate a imperiului.

Până în 1867, economia Sibiului depindea în cea mai mare măsură de bresle. După instaurarea dualismului austro-ungar, privilegiile saşilor sunt desființate, iar practicarea comerțului și a meseriilor este liberalizată. În acest context, breslele de meșteșugari, altădată fundamentul societății, au decăzut treptat, fiind private de autoritatea politică și monopolul asupra producției de odinioară. În locul lor se dezvoltă mica industrie. Astfel, în 1868 ia fiinţă fabrica Rieger, în 1873 fabrica de cazane, în 1890 fabrica de pielărie, în 1897 fabrica de cântare sau în 1904 fabrica de tricotaje. În 1884 breslele rămase au fost transformate în așa-numitele ”corporații industriale”, acestea fiind complet desființate în 1940”.

Mai mult puteți citi (AICI)

 

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.