Breaking news Dosare

Incredibil! Cum l-a salvat Iuliu Maniu pe Petru Groza, din lagărele regimului antonescian. Care a fost răsplata!?

Procesul lui Ion Antonescu reprezintă o adevărată carte de istorie care ne ajută să înțelegem mult mai bine evenimentele legate de desfășurarea celui de-al doilea război mondial, în România. La acest simulacru de proces, derulat de un Tribunal al Poporului, unde se știa deja verdictul, dictat de Rusia Sovietică, pentru mareșalul Antonescu, au fost audiați toți actorii politici ai acelor vremuri, unii ca martori, alții ca inculpați.

Un episod dramatic a fost audierea lui Iuliu Maniu ca martor al acuzării. De aici rezultă , fără tăgadă, conflictul dur între regimul Antonescu și marele politician român, dar și duplicitate, ici, colo a lui Maniu, în relația cu Mareșalul și oamenii lui. Președintele PNȚ l-a criticat permanent pe conducătorul statului român pentru războiul dus împotriva Uniunii Sovietice, deși recunoștea dreptul României de a recupera Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. În acest joc politic în zigzag, al lui Maniu, față de regimul Antonescu, putem interpreta și intervenția sa, prin intermediari, la mareșal, pentru a-i scăpa din lagăr pe unii apropiați ai lui.

Din audierea de la proces, rezultă faptul că Maniu a intervenit pe lângă șeful Securității Statului, Eugen Cristescu, pentru a-l scoate din beciurile Securității, pe Petru Groza, viitorul prim ministru comunist. Maniu cerea clemență pentru socialistul Groza, lider al Frontului Plugarilor, din cauza condițiilor grele de temniță din acele vremuri.

Potrivit documentelor vremii, în cursul procesului, inculpatul Eugen Cristescu ( șef al Siguranței Naționale) a primit dreptul de a-i pune întrebări martorului acuzării, Iuliu Maniu. ”Președintele: Altă întrebare, vă rog. Eugen Cristescu: Dacă a avut cu mine de la început oarece relațiuni indirecte prin maiorul Tuliu Goruneanu? Președintele: Da, și în ce constau relațiunile? Eugen Cristescu: Imi făcea, dumnealui comunicările, prin mine, pentru domnul Mareșal. Iuliu Maniu: O să spun. Președintele: Ați avut legături indirecte, prin maiorul Goruneanu? Iuliu Maniu:Da, am avut. Am avut. Președintele: (…) În ce constau aceste legături indirecte? Iuliu Maniu: Au fost de mai multe naturi. Eu am intervenit la domnul Goruneanu, pe care îl cunoșteam, dânsul este născut la Ploiești și a făcut pe judecătorul la Curtea de Apel Timișoara și pe urmă a fost concentrat. Un om foarte cumsecade și l-am rugat să intervină la domul Cristescu pentru a-i ușura situația domnului prim-ministru de astăzi, Groza și a domnului Biji, un tovarăș al său. Domnul Groza era arestat și era cu câțiva tovarăși ai lui. Și într-adevăr l-am rugat ca să ușureze situația acestor oameni. Președintele: Și a ușurat-o? Iuliu Maniu: Da, și…Președintele: În chestiunea care va să zică, în chestiunea Groza, pentru a fi scos din lagăr, și în chestiunea altor amici politici. Iuliu Maniu: Nu, nu, nu. Trebuie să fim preciși. Am intervenit la dumnealui ca să ușureze situația lui Groza, care era foarte aspră. Președintele: Prin Goruneanu? Iuliu Maniu: Prin Goruneanu. (…) Ion Antonescu: arestat la Siguranța Națională. Președintele: Poftim? Ion Antonescu: Arestat la Siguranța Națională. (…)Iuliu Maniu: Stați dom le, stați dom le! Nu, nu e așa, findcă chestiunea e altfel. Domnul Cristescu l-a însărcinat pe domnul Goruneanu, care a avut bunătatea să vie la mine, în urma unei rugăminte de ale mele adresate domnului Cristescu, în chestia arestării lui Groza și a venit ca să îmi comunice, în numele domniei sale, hotărârea care s-a luat. Președintele: Da! Iuliu Maniu: Hotărârea a fost: că e timpul să se ușureze. Nu-mi era destul, fiindcă eu vroiam ca Groza să iasă din închisoare”.

Drept răsplată că l-a ajutat să iasă din pușcărie, Petru Groza, în calitate de prim ministru, primul premier comunist al României, l-a aruncat pe Iuliu Maniu în temnița de la Sighet, alături de colegul de partid Ion Mihalache și prietenul său politic, Gheorghe Brătianu.

Cei doi, de loc din Ardeal, se cunoșteau de pe vremea realizării Marii Uniri, ei fiind delegați la Marea Adunare Națională Națională de la Alba Iulia. În perioada interbelică drumurile lor s-au despărțit, Maniu devenind președinte al PNȚ, în timp ce Groza s-a plimbat de la un partid la altul, trecând prin diferite guverne, ca în final să înființeze Frontul Plugarilor și să treacă în tabăra comuniștilor și antifasciștilor. În regimul Antonescu, Petru Groza a fost arestat de Siguranța Națională, condusă de Eugen Cristescu, pentru acțiuni îndreptate împotriva statului român.

Dar Maniu și Groza au rămas, pe întreaga perioadă interbelică în relații bune, ceea ce se explică intervenția lui Maniu pe lângă mareșalul Antonescu, pentru a-l salva pe ”tovarășul” lui. În schimb, Petru Groza, după ce a ajuns premier cu sprijinul URSS, a trecut la bolșevizarea țării și decapitarea tuturor liderilor politici din țară. Primul vizat a fost chiar Iuliu Maniu, cel mai mare dușman al comuniștilor, imediat după război. Trebuie menționat că alegerile din noiembrie 1946 au fost câtigat de PNȚ, dar au fost falsificare, în mod grosolan, de comuniști, în condițiile ocupării României de trupele Armatei Roșii. Partidul Țărănesc a fost interzis iar toți liderii lui au fost condamnați la închisoare pe viață.

Facebook Comments Box