Educatie

3 cărți fantasy care merită citite

by webeditor November 5, 2020 0 comments

Literatura fantasy a prins un neașteptat avânt în ultimele decenii în rândul cititorilor și nu puțini sunt cei care au încercat să descifreze motivele acestui atașament (editori, psihologi, sociologi, critici literari). În principal, literatura fantasy are darul de a trezi copilul din noi și aplecarea spre mister, magie sau vis. Acest gen literar părea, la începuturile lui, că se adresează mai mult copiilor sau adolescenților, nicidecum adulților. Cu toate acestea, în ultimii mulți ani, genul pare să fi fost confiscat de adulții de pe toate meridianele, de parcă toată umanitatea ar fi decis, la un moment dat, că lumea imaginară este mai bună decît realitatea. Poate că într-un fel așa este. Sau poate că adulții au nevoie de propriile lor povești și de ajutor din partea dragonilor, vrăjitorilor buni, piticilor și elfilor, pentru a face față unei realități care nu arată nici pe departe așa cum și-o doresc.

Din fericire există edituri, precum editura Nemira, care au înțeles această nevoie a cititorilor români. Așa se face că în ultimii ani am avut acces la cele mai frumoase povești fantasy care au fost scrise vreodată. Iar dacă ar fi să facem un top al celor mai populare și frumoase cărți fantasy, iată cum ar arăta primele trei poziții:

Stapânul inelelor: J.R. Tolkien

Inițial, trebuia să fie o continuare a nu mai puțin celebrei cărți „Hobitul”, cea considerată, în mod greșit, o carte pentru copii. Ideea este însă că „Stăpânul inelelor” nu a fost nici pe departe o continuare, a devenit o trilogie de sine stătătoare care a ținut omenirea cu sufletul la gură, mai ales după ce Peter Jackson a realizat filme superbe („The Lord of the Rings” și „The Hobbit”. Așa s-a născut cea mai faimoasă și iubită epopee fantasy din toate timpurile. Pe bună dreptate, pentru că trilogia are de toate:

• personaje de neuitat: elfi, hobiți, vrăjitori (buni și răi), pitici războinici, dragoni, creaturi abjecte, răul suprem (maleficul Sauron), regi care încearcă să ofere supușilor lor libertate și pace, oameni buni și, desigur, prințese elfe uluitor de frumoase.
• o acțiune care ține cititorul cu sufletul la gură până la ultima pagină și care face ca lectura să devină o aventură în sine.
• o poveste scrisă de un maestru al limbii engleze (traducerile nu se pot compara cu originalul).

Epopeea lui Tolkien urmează de fapt firul clasic al poveștilor: există o bătălie între bine și rău, din care, desigur, iese învingător întotdeauna binele. „Stăpânul inelelor” este povestea unei lupte cumplite nu numai între bine și rău, între cei care se pun în slujba binelui și în slujba răului, dar este și povestea alianțelor popoarelor din Middle Earth împotriva lui Sauron. Prin urmare, vedem prietenie, sacrificiu, onoare, dragoste, curaj, trădare, regrete. Este important să spunem că Tolkien a scris povestea în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, adică într-o perioadă în care Europa trăia cel mai negru coșmar. Tolkien a încercat, prin trilogia sa, să ofere oamenilor un prilej pentru a se îndepărta, mental, de coșmarul din jurul lor.

Cântec de gheață și foc: George R.R.Martin

Adevărul este că nici George R.R. Martin nu mai știe exact dacă a vrut să scrie o epopee în 3, 5 sau 7 volume. Mai mult, nici nu știe exact când o va termina, pentru că lucrurile s-au complicat teribil, cu un serial de succes realizat de HBO (în ciuda criticilor acerbe care au însoțit finalul ultimului sezon).

Realitatea este că atunci când Martin s-a apucat de scris, a realizat că nu poate fi mai bun decât Tolkien, fiindcă nimeni nu putea fi mai bun decât Tolkien la fantasy. Și atunci, a ocolit cu grație structura obișnuită a unei povești fantasy, cea în care binele învinge răul. Martin a complicat foarte tare acțiunea și, deși poate că într-un final binele va învinge (vom vedea când va termina autorul de scris), numărând morții de pe câmpul de luptă imaginar ne vom întreba, probabil, dacă a meritat.

Cu toate acestea, epopeea fără sfârșit a lui Martin are un imens avantaj: i-a adus pe cititori mai aproape de lumea medievală, o lume pe nedrept uitată. Povestea lui Martin își plimbă cititorii prin istoria unei întregi epoci. Este un univers cu adevărat fabulos și tocmai de aceea americanul Martin merită să stea foarte aproape de britanicul Tolkien.

Harry Potter: J.K. Rowling

Se spune că J.K. Rowling a început să scrie „Harry Potter” într-o perioadă nu foarte senină a vieții sale. De asemenea, a imaginat întregul univers magic și pentru că a vrut să le ofere fiicelor ei alte pasiuni decât cele pe care le aveau adolescentele britanice. Așa că a vrăjit o planetă întreagă cu aventurile unui orfan oropsit, chinuit de mătușa, unchiul și mai ales verișorul lui. Cum e să te trezești dintr-o dată cu un uriaș care te duce dintr-o viață de coșmar într-o lume a magiei, în care cu o simplă fluturare de baghetă poți schimba totul în jur? Cum e să te trezești peste noapte dintr-o biată cămăruță de sub scări la ditamai școala de magie Hogwarts, despre care nici măcar nu știai că există? Cu siguranță noi cu toții visăm la câte un Hogwarts, dar fiindcă știm că n-o să ajungem niciodată acolo, ne mulțumim cu povestea lui Harry, pentru că are toate ingredientele: magie, iubire, prietenie, curaj, umor, sacrificiu, toleranță.

Topul acesta face o imensă nedreptate unui prieten de suflet al lui Tolkien, C.S. Lewis, autorul unei alte epopei atât de dragă nouă: „Cronicile din Narnia”. Am preferat pe a treia poziție a topului pe „Harry Potter” din motive care țin mai degrabă de partea comercială. Dar povestea lui C.S. Lewis, despre frații Pevensie care ajung dintr-un dulap într-un ținut magic este absolut încântătoare: este populată de lei protectori, fauni cuceritori și centauri curajoși care nu te lasă niciodată la greu.

Literatura fantasy va continua să ne poarte spre tărâmuri uluitoare și de acum încolo, prin urmare, peste ani, Top 3 cărți fantasy care merită citite va arăta diferit. Din fericire, imaginația scriitorilor nu ne va dezamăgi niciodată.