Opinii

Timișoara, capitala europeană a inculturii și incompetenței. Cazul Victor Neumann

by Ancheteonline March 16, 2021 0 comments

Timișoara, Capitală Culturală Europeană (2023)  este o poveste de insucces. Până acum, incompetență, rea voință, corupție, interese de grup, din țară și din afară. Un cockteil de nereușite care anunță un mare eșec.  Eveniment care se vroia unul european, dar care poate fi transformat într-un bâlci balcanic, cu ramificații adânci la Bruxelles.

Binențeles, acest fiasco a fost gestionat de liderii politici ai județului, mai întâi cuplul  Călin Dobra ( fost șef al CJ) și Nicolae Robu ( fost primar), iar acum de Alin Nica și Dominic Fritz. Există o mare rezistență, inexplicabilă,   la schimbarea în bine a lucrurilor, deși  tot mai mulți intelectuali din Timișoara sesizează anomaliile din organizarea acestui  important eveniment european.

Un prim episod al eșecului anticipat, Timișoara, Capitală Europeană, este cazul ”Victor Neumann”.

Neumann, directorul Muzeului de Artă, este cel care trage sforile la  Asociația ”Timișoara, Capitală Culturală Europeană”.  El este soțul  Simonei Newmann, directorul executiv al asociației , protejata lui Nicolae Robu, susținută în continuare de noua conducere liberală a județului.

La începutul acestui an, Victor Neumann a fost deconspirat ca fiind colaborator al Securității. Potrivit documentelor CNSAS, Neumann a fost identificat într-un dosar de colaborare cu Securitatea,  ca fiind turnătorul ”Hodoș”. ” Pe baza documentelor din arhiva proprie, s-a stabilit că numele conspirativ ”Hodoș” a fost asociat în actele Securității cu domnul Neumann Victor”, se arată în adresa CNSAS,  nr. P 2825116.

Într-o  petiție semnată de peste 100 de persoane din  Timișoara, din luna ianuarie, se cer clarificări președintelui CJ, Alin Nica ( în subordinea căruia se află muzeul), care a și primit  o copie a documentului de la CNSAS. Până acum președintele Consiliului Județean s-a făcut că nu aude și nu vede.

Interesant este faptul că existau, demult  timp, indicii în acest sens: Neumann, director  la Muzeul de Artă, nu a depus declarația de necolaborare cu Securitatea, în cei 8 ani de când conduce această instituție publică. Inexplicabil, nimeni de la nivelul Consiliului Județean nu i-a cerut socoteală pentru încălcarea legii. Amintim faptul că, la angajare,  într-o funcție de conducere a unei instituții publice, există obligativitatea depunerii unei declarații, pe proprie răspunere, privind necolaborarea cu fosta Securitate.

Și trecutul său profesional din perioada de dinainte de 1989 arată o evoluție insidioasă a carierei lui. Absolvent al Facultății de Istorie, Victor Neumann, a fost la începuturile sale, profesor suplinitor la Liceul Real-Umanist din Crasna ( Sălaj) doar pentru un an(1976, 1 septembrie-18 decembrie) , apoi în 1977, muzeograf stagiar la Muzeul Golești (Argeș), ca apoi, în 1978, muzeograf la Muzeul Banatului. Între  29 decembrie 1980- 9 septembrie 1981 a lucrat la Federația Comunităților Evreiești din Republica Socialistă România, unde ajunge prin transfer, dar nu rezistă decât un an pentru că este dat afară.

În 1981 se întoarce în învățământ, fiind profesor suplinitor la  Școala generală nr. 24, Timișoara ( 1 septembrie – 10 ianuarie) , iar apoi se transferă, ca profesor suplinitor la Liceul Industrial Electrotimiș (11 ianuarie 1982-31 august 1982).  Nu stă aici decât 8 luni și se mută , pentru doi ani ( 1982-1984), tot ca profesor suplinitor, dar cu normă redusă, la Scoala Generală nr. 22 și la Liceul Industrial nr. 9 din Timișoara. În această perioadă,  două luni nu a avut loc de muncă.

Victor Neumann continuă aventura: între  29 octombrie1984 – 13 februarie 1985, profesor suplinitor la Liceul sanitar și la Liceul silvic din Timișoara ( predă știinte sociale). Apoi, între 14 februarie 1985 -15 aprilie 1985, profesor suplinitor la Liceul Goga. Apoi, între 16 iulie 1985- 20 martie 1986, Neumann a fost șomer.

Se angajează ca bibliotecar la Biblioteca Județeană Timiș pe data 20 martie 1986 și este dat  afară pe 10 iulie 1989. Motivul: 208 zile de absențe nemotivate. Decizia este luată prin hotărârea Adunării generale a oamenilor muncii. Oare cine l-a ținut în brațe atâta timp, de vreme ce Victor Neumann și-a permis să lipsească de la acest loc de muncă,  mai mult de o jumătate de an?

Din 10 iulie 1989 și până în 10 septembrie 1990, Neumann dispare de pe piața muncii și nu se știe unde a fost la Revoluție. Uimitor, apare din neant, pe 10 septembrie 1990, consilier la ministerul Culturii și apoi transferat la Institutul de cercetări al Academiei Române. Spectaculos! Un invivid care a lucrat ani de ani doar ca profesor suplinitor ( știut fiind faptul că în fiecare an era ținut un examen de titularizare),  plimbându-se pe la mai toate liceele și școlile din Timișoara, nerezistând mai mult de un an la un loc de muncă și care a fost dat afară din poziție de bibliotecar pentru că a chiulit de la serviciu, 208 zile pe o perioadă de doar trei ani,  să ajungă, peste noapte, cercetător la Academia Română. Oare ce l-a recomandat?  Acum este profesor universitar doctor și cercetător la Academia Română.

Un alt indiciu privind posibila  colaborare a  acestuia cu fosta Securitate ar fi susținerea arătată de Neumann, în 2005,  pentru  angajarea la Universitatea de Vest,  a unui ofițer de Securitate, care a fost acuzat de toate asociațiile de revoluționari , că ar fi participat la reprimarea  revoltelor de la Timișoara din perioada 16-18 decembrie 1989.

Profesorul universitar doctor, Vasile Popovici dezvăluie faptul că ” istoricul Victor Neumann s-a ilustrat în Universitatea noastră ca semnatar al unui raport  la comanda fostului rector, Ioan Mihai, de susținere, în calitate de cadru didactic UVT a ofițerului Paul Vasile, care a jucat un rol major în reprimarea protestelor din Calea Girocului. Decizia cooptării în comunitatea noastră academică a generalului Paul Vasile a dus la situații grotești: o studentă a acestuia era fiica uneia dintre victimele lui”.

Au protestat, fără succes, împotriva numirii lui Paul Vasile la Universitatea  de Vest, asociațiile de revoluționari, ”Memorialul Revoluției”, ”Altar 1989”, ”Societatea Timișoara” și Atelierul civic Ariergarda.

Într-un episod următor al învestigației noastre o să prezentăm  cariera profesională a lui Victor Neumann de după 1989.