Dosare

Interviu în excluvitate. Dariana Andor: când am văzut-o pe mama, am început să tremur, am intrat în panică si nu mă opream din plâns

Dariana Andor a acordat Ancheteonline.ro un interviu, în exclusivitate și ne-a povestit drama pe care a trăit-o alături de mama ei. Tânăra adolescentă a reușit să scape de acest coșmar, refugiindu-se acasă la tatăl ei, care a devenit acasă la ea. Aici se simte în siguranță, protejată , bucurâdu-se de copilărie și de libertate. Din păcate, Daria simte nevoia să vorbească de acea perioadă tristă, ca pe o eliberare de o povară.

În interviul acordat, Dariana ne-a dezvăluit că a fost agresată fizic și psihic, că a fost neglijată, lasată nopți întregi singură, cu fratele ei, că săptămâni întregi locuia, mai mult la bonă și la bunici, timp în care mama ei se distra prin cluburi cu prietenele ei. Adolescenta ne-a mai relatat că, de multe ori, ea era mamă pentru frățiorul ei Eric, pentru că mama ei lipsea de acasă.

În același timp, Dariana ne-a spus că ar dori să se împace cu mama ei, doar cu condiția ca aceasta să-și recunoască vina, să-și ceară iertare și să promită că va avea grijă de ea și că va fi un părinte ”normal”.

Bună Dariana. Cum te simți? Esti bine? Ne poți povesti despre drama relația cu mama ta?

Da, acum mă simt foarte bine, mă simt în siguranță, știu că mama nu vine aici. Oricum, nu a mai venit de mult timp nici la tata, nici la școală. În timpul clasei a 11 ( n.r. Dariana are 17 ani), nu a venit la mine niciodată să mă vadă. În clasa a 10, ne-am întâlnit accidental. Atunci am avut nevoie de un act medical că sunt aptă pentru sport, ne-am intersectat la medicul de familie.

Chiar nu ai mai vorbit cu mama ta, în ultimii ani?

Nu, au fost doar întâlniri accidentale sau de nevoie. S-a întâmplat odată să o văd și nu am reacționat bine. S-a întâmplat să ridic privirea și să vad că este mama. M-am panicat și am fugit la mașină. La expertiza psihologică, în martie (n.r. 2021), ne-am întâlnit. Nu știam că va veni. Când am vazut-o, m-am speriat, am început să tremur și apoi să plâng. Am vrut să anulez ședința. Mi-a spus: ”Stai linistită nu te voi bate, pemtru ca suntem in public”. Mereu am evitat să mă văd cu mama, de frică să nu mă bată.

Dar ce s-a întâmplat ? De ce nu te poți purta normal în preajma ei? Totuși, este mama ta!

Ne-a făcut foarte mult rău, mie și frățiorul meu, Eric. Nu a fost o mamă normală, nu ne-a îngrijit, ne lăsa singuri și se ducea în cluburi. Chiar am fost lăsați singuri când eram bolnavi. Eric avea febră și eu, la 10 ani, trebuia, singură, să am grijă de el. De multe ori ne lăsa cu vecinii, la bonă acasă, pe lungă durată. Aveam la un momendat chiar și 2 bone. Una de ziua și alta de noapte. Odată, când a plecat la club, a venit tata de m-a luat la el acasă.

Vrei să ne povestești despre incidentul de la școală, când erai în clasa a 7?

Da, îmi aduc aminte foarte bine pentru că m-a marcat foarte mult. Era în 6 decembrie 2016 și a venit la școală mama, cu un cadou. Atunci i-am pus, din nou, aceleași întrebări: de ce ne bate, de ce nu are grijă de noi. Nu am acceptat cadoul-telefonul și l-am aruncat la gunoi. Se sunase si i-am spus că trebuie să mă întorc în clasă. Atunci m-a apucat de braț ca să mă intimideze și am început să tremur. Atunci i-am spus că o s-o mânce pușcăria dacă mă mai bate. Ea s-a enervat și mi-a dat una și mi-a spart ochelarii. Nu a mai apucat să-mi dea una că a venit diriginta și profesorul de franceză. Din supărare, i-am zis ”vacă proastă”. Diriginta a întrebat ce s-a întâmplat și a văzut și ochelarii rupți. Acolo era și prietena mea, Denisa. Mama a prezentat varianta ei, acuzându-mă pe mine. Profesorul de franceză i-a luat apărarea și m-a întrebat de ce mă port așa cu mama. Niciunul dintre profesori nu mi-a luat apărarea. Și diriginta s-a purtat urât. Profesorul de franceză a urlat la mine că la ora lui să nu mai stau în prima bancă, deși știa că eu am probleme cu vederea.

Și ce s-a întâmplat în continuare?

A doua zi nu m-am mai dus la școală. Am aflat că diriginta m-a vorbit de rău în fața colegilor mei, spunând că sunt prost crescută. După ce m-am întors la școală, m-a luat frica și am avut o stare de neliniște că mama va veni din nou la mine. Era ora de limbă română. În pauză, l-am sunat pe tata să vină să mă ia că nu mă simțeam în siguranță. Apoi am vorbit cu domnul director Rus și l-am rugat să nu o mai lase pe mama să vină la școală. Cu toate că mi-au promis că nu o vor mai lăsa în școală, s-a mai întâmplat să mai vină, să-mi lase un sandviș în bancă, dar eu am intrat în panică deoarece eu aveam pachețel de acasă mereu. Atunci am obținut și ordin de protecție și nu a mai venit.

În urma unei hotărâri judecătorești ai ajuns definitiv la tata. Aici te simți în siguranță?

Da, aici sunt acasă. În timpul liceului nu am mai văzut-o și mă simt bine. Acum sunt cu tata și cu Diana. Când eram la mama, eram mai mult plecată. Ba la bunici, ba la Mariko(bona). Eram singură. Mama era ba la cluburi, ba la restaurant, mereu s-a pus pe primul loc. Nu aveam mâncare la mama. Mâncam sandvișuri, banane. În weekend nu stăteam acasă. La bunici și la bonă. Nici nu m-a lăsat să mă mut la liceul Eminescu, un liceu mult mai bun. Zicea că nu sunt capabilă să țin pasul cu învățătura, acolo. Dar problema era alta: era prea departe și trebuia să mă ducă acolo în fiecare zi, și nu dorea să se trezească așa devreme.

După ce te-ai mutat la tata, ai mai avut întâlniri cu mama? Ai mai purtat discuții cu ea?

Da, în prezența celor de la ASCO Bihor, DGASPC, executorului Judecătoresc și prin mesaje. Dar tot a încercat să mă umilească. La 14 ani, a refuzat să semneze ca să scot buletinul până în ultima zi de înscriere la liceu. Era să pierd înscrierea. Nu a vrut să am domiciliul la tata acasă. Doar prin sentință judecătorească a fost obligată să semneze. Așa s-a întâmplat și cu Eric, pentru înscrierea în clasa 0. Tot prin instanță, a semnat. Îmi aduc aminte, în 2015, am făcut plângere la poliție pentru bătăile pe care le luam de la mama. Atunci am stat o lună la tata. M-am întors la mama, care mi-a promis că se poartă frumos. Doar 2 săptămâni a ținut-o. Atunci a urlat la mine că se pișă pe ea de poliție, că tot la ea o să ajung. Că o să rămân cu ea toată viața, așa că trebuie să mă obișnuiesc. Acum, la tata, sunt foarte bine, sunt în siguranță. Vreau să trăiesc la tata, aici este acasă.

Citiți și AICI

Facebook Comments Box