Cristian Preda: Crin Antonescu incearca divizarea CCR si repozitionarea judecatorilor Curtii

Cristian Preda: Crin Antonescu incearca divizarea CCR si repozitionarea judecatorilor Curtii

by August 9, 2012 1 comment

Crin Antonescu pare să încerce o “nouă partitură” mizând probabil pe o divizare a CCR şi pe repoziţionarea judecătorilor care ar fi votat pentru invalidarea referendumului, crede pedelistul Cristian Preda.”Crin Antonescu a ajuns într-un punct critic. Pe de o parte, cere guvernului să facă bine să-i menţină poziţia de preşedinte interimar, trimiţând la CCR alte liste electorale decât cele confirmate înainte de 29 iulie. Pe de altă parte, pozează în apărător al CCR, dupa ce în mai multe rânduri a atacat judecătorii acestei insţante, susţinând fie că guvernul şi Parlamentul ar trebui să-i revoace pe unii dintre ei, fie că numirea lor trebuie să se facă altfel decât prevede Constituţia, şi anume selectându-i dintre membrii Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie”, a scris prim vicepreşedintele PDL pe blog.El a adăugat că “după ce multă vreme s-a aflat în acord deplin cu guvernul şi în conflict cu CCR, Antonescu pare să încerce acum o nouă partitură: prietenos cu Curtea si sever cu guvernul”. Democrat-liberalul a menţionat că aceasta este “strategia” care se vrea impusă în public, în fond preşedintele interimar mizează în opinia lui pe “divizarea CCR”. “Asta e strategia ce se vrea impusă public. În fond, însă, Preşedintele interimar mizează probabil pe o divizare a Curţii şi o repoziţionare a celor care pe 2 august ar fi vrut invalidarea. În ultimele două zile, judecătorii Predescu şi Toader au readus în dezbatere chestiunea cvorumului din sânul CCR. Pe măsura ce ne apropiem de data la care guvernul va trimite poziţia sa la CCR, modul în care se iau deciziile în Curte se va impune foarte probabil ca problemă esenţială”, a punctat prim vicepreşedintele PDL.

Cristian Preda a reamintit o chestiune pe care a spus-o în discuţie şi înainte de 2 august, şi anume că ,,nu e exclus ca ultima dezbatere în privinţa referendumului să fie centrată în jurul chestiunii “daca validarea trebuie făcută cu minimum 6 voturi la 3, invalidarea poate fi asumată cu 5 voturi la 4?”.  “Într-o societate matură din punct de vedere democratic, o asemenea chestiune s-ar discuta în mod deschis. La noi, ea e ascunsă în faldurile unei dispute despre ce înseamnă să fii român şi despre motivele pentru care ar trebui să-ţi pierzi drepturile electorale dacă iţi asumi libertăţile europene şi mergi să munceşti sau să studiezi în celelalte state-membre”, a conchis prim vicepreşedintele PDL.

Facebook Comments

1 Comment so far

Jump into a conversation
  1. Tammy
    #1 Tammy 26 October, 2012, 16:21

    Din 1889 au trecut mulţi ani. centre timp, prbolema resurselor la bătre2neţe a primit o mulţime de variante de soluţii een ţările lumii. Unele soluţii sunt mai liberale, ca een S.U.A. şi Marea Britanie, unde pensia publică asigură un minim de subzistenţă şi este finanţată larg nu numai din mici contribuţii, ci şi din impozitele generale. Totuşi, grosul veniturilor bătre2nilor provin din fonduri private de pensii sau fonduri ocupaţionale (sau profesionale, organizate la nivelul companiei si eencurajate fiscal de stat). Alte soluţii sunt mai “conservatoare”, mai corporatiste, cum este sistemul bismarckian adoptat şi la noi. Alţii au fost mai social-democraţi, precum nordicii, şi au adoptat soluţia finanţării abundente a pensiilor, ate2t din impozitele generale, ce2t şi din contribuţii gestionate de sindicate eempreună cu patronatele.cen ultimele două decenii eensă, toate guvernele au adoptat ajustări sub presiunea evoluţiei demografice şi a efectelor globalizării. Ajustările au mers mult een sensul “corcirii” sistemelor de pensii şi een cel al măririi ve2rstei de pensionare sau a stagiului de cotizare. Aproape toate statele au eencurajat fondurile suplimentare de pensii, publice sau private, unde pensia este strict legată de contribuţie şi de durata cotizării. Dar astăzi aceste ajustări nu mai sunt suficiente. S-a schimbat complet peisajul economic şi politic. Stabilitatea lucrătorului la locul de muncă, fidelitatea faţă de firmă nu mai sunt virtuţi, ci păcate. Elitele economice nu mai sunt ataşate de mari proiecte naţionale, ele sunt deja globalizate. Aşa de globale au devenit interesele elitelor economice şi financiare, eence2t nu se sinchisesc dacă au prilejul de a fenta fiscul naţional! Stabilitatea politică la nivelul unui stat nu mai este o condiţie de succes economic pentru care elitele economice să mai angajeze resurse proprii, ci condiţionalităţi impuse guvernelor pentru “investiţii”. Singura problemă care a rămas neschimbată este aceea a veniturilor la bătre2neţe, een condiţiile een care oamenii au rămas la fel de “miopi” een privinţa economisirii şi ame2nării consumului pentru un timp mult prea eendepărtat. Ce-i drept, la noi este şi greu să ceri economii unor adulţi care au een familia cu doi adulţi şi doi copii, een medie, venituri lunare de 2.200 lei, dar minimul de trai decent este de peste 2.500 lei…Minimul de trai decent pentru un adult in mediul urban este de peste 800 lei, dar mulţi salariaţi au salariul net mai mic dece2t acest minim.Aşa că, adevărata problemă de aici porneşte. De la comportamentul cam clandestin al “patronilor” care-şi “optimizează” finanţele şi activităţile pe toate căile, şi au destule căi een ultimele trei decenii, pe de o parte. Şi de la obligativitatea de a da răspuns unui risc social care ameninţă bunăstarea unei foarte largi categorii de persoane. Ate2t de largă este categoria aceasta, eence2t a devenit esenţială pentru stabilitatea politică şi democratică a unei ţări şi pentru arhitectura guvernamentală.

    Reply this comment

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.