Situaţia sistemului de evaluare a proiectelor europene

Gabriel Zaharia

Sistemul de evaluare a proiectelor finanţate din fonduri europene nu a fost suficient mediatizat, motiv pentru care în opinia publică există o serie de mituri şi simboluri, care nu sunt întotdeauna conform realităţii.

Pentru început, trebuie menţionat că în evaluarea proiectelor sunt implicaţi funcţionarii publici desemnaţi de autoritatile de management şi consultanţi independenţi contractaţi de firme de consultanţă în baza procedurilor de achiziţii publice derulate conform OUG nr. 34 din 2006.

Din nefericire, evaluarea pare să fie tratată ca un proces marginal, în care toată lumea iese în pierdere, funcţionarii publici fiind supraîncărcaţi, iar evaluatorii slab motivaţi, tarifele practicate în prezent pe această piaţă fiind în fapt la nivel de dumping, cu impact asupra calităţii rezultatelor finale.

Pentru a argumenta acest punct de vedere, voi folosi ca punct de plecare articolul publicat pe site-ul www.euractiv.ro.

Articolul menţionat, deşi făcea referiri corecte la tarifele practicate de firmele de consultanţă implicate în evaluarea proiectelor, prezenta doar informaţii legate de costul total aferent evaluarii unui proiect, fără o cuantificare efectivă a muncii prestate.

În procesul de evaluare sunt analizate foarte multe documente şi sunt elaborate comentarii ample pentru justificarea punctajelor acordate. Un proiect este evaluat de cel puţin 2 evaluatori, în multe cazuri fiind implicaţi şi evaluatori tematici, pe teme orizontale sau în domenii care necesită o expertiză foarte specializată, iar în caz de mediere este necesară intervenţia celui de-al treilea evaluator.

Efortul depus de evaluatori este foarte mare cu atât mai mult cu cât în evaluare sunt solicitate o serie de clarificări către aplicanţi conform metodologiilor de evaluare, sunt analizate răspunsurile la clarificări şi sunt derulate o serie de consultări cu funcţionarii desemnaţi de autorităţile de management.

Statistic, curba lui Gauss se aplică şi în ceea ce priveste calitatea proiectelor. Proiectele foarte bune sau cele foarte proaste, pentru care decizia evaluatorului este simplă, sunt mai degrabă excepţii. Majoritarea proiectelor sunt mediocre, pentru acestea volumul de muncă la evaluare fiind imens datorită clarificărilor şi consultărilor implicate, precum şi necesităţii fundamentării deciziei luate.

Dacă adăugăm presiunile de timp, financiare şi nu numai, şi că în evaluare trebuie analizate toate aspectele legate de resurse umane, mediul organizaţiei care aplică, tehnologia şi legislaţia conexă aplicabilă în domeniul proiectului, începem să ne întrebăm de ce evaluatorii sunt plătiţi aşa cum sunt.

La aceasta se adaugă în prezent şi o serie de practici defectuoase: includerea în ofertele tehnice a unor evaluatori care ulterior şi înlocuirea acestora cu personalul propriu din firmele de consultanţă, concentrarea unor evaluatori pe numărul de proiecte evaluate în regim de viteză pentru maximizarea veniturilor în dauna calităţii, utlizarea unor metodologii de evaluare incomplete sau care sunt modificate în decursul procedurilor de evaluare.

Procesul de evaluare necesită cunoaşterea întregului ciclu de viaţă al unui proiect, dar şi obiectivitate şi imparţialitate în evaluare.

În acest context, procesul de selecţie şi motivare a evaluatorilor trebuie analizate cu atenţie având în vedere că de calitatea evaluării depinde calitatea proiectelor aprobate, o evaluare incorectă sau incompletă crescând riscurile legate de relevanţa, eficienţa, eficacitatea şi sustenabilitatea proiectelor implementate dar şi la obţinerea unei imagini neclare legate de maturitatea şi coerenţa acestora.

Din acest motiv, optim ar putea fi crearea unui sistem de acreditare a evaluatorilor de către autorităţile de management şi angajarea directă a acestora de către ministere. Din păcate şi angajarea directă a evaluatorilor şi-a dovedit limitele. Când s-a procedat la contractarea directă a evaluatorilor, managementul şi comunicarea cu experţii au fost foarte complexe în cazul proiectelor transfrontaliere în timp ce nivelul tarifelor în cazul evaluărilor de proiecte depuse la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a fost foarte scăzut.

Ca şi soluţii potenţiale indicate de o serie din colegii evaluatori şi care se pot constitui în soluţii pentru viitoarea perioadă de programare 2014-2020 ar fi: externalizarea managementului programelor, acreditarea evaluatorilor în baza unor programe de formare foarte riguroase, elaborarea unor baze de date cu experţi în baza unor selecţii publice, crearea potenţială a unui corp al evaluatorilor care să respecte un cod de etică şi conduită, organizarea licitaţiilor între firme în baza metodologiilor prezentate cu utilizarea experţilor din bazele de date publice, uniformizarea procedurilor de evaluare, simplificarea ghidurilor şi a grilelor, crearea unor standarde de cost în domeniul evaluării şi a unui sistem decent de tarife.