Breaking news Dosare

Pentru că a fost omul de încredere al lui Maniu! Ultimul primar român al Careiului, hăituit de hortyști și comuniști

by Ancheteonline September 24, 2019 0 comments

Este ireală drama familiei primarului de Carei din perioada interbelică. După ce a fost alungată din casă de unguri, în perioada horthystă, pe motiv că membrii săi erau români,  fiind obligați să plece în pribăgie doar cu ce erau îmbracați pe ei, comuniștii i-au deposedat, a doua oară, de bunurile lor, pe motiv că erau șovini! Degeaba a eliberat Armata Română Ardealul  de ocupația ungară!  Ultima palmă de pământ, Careiul, a rămas, după 1945,  tot sub teroarea năvălitorilor, de această dată, de cei din Est.  Criminalii maghiari s-au vopsit rapid în comuniști, iar sovieticii i-au ținut la putere.

Valer Cîmpeanu, un român erudit, a urcat Golgota neamului său, trecând prin toate patimile suferite în urma cotropirii Ardealului, de unguri, apoi de sovietici.  Când au intrat ocupanții unguri în țară, primarul din Carei era pe lista neagră a hortyștilor. Când s-a întors din exil, a fost trecut pe lista neagră a dușmanilor poporului. O familie de patrioți români cărora nimeni nu le-a făcut dreptate. Nici măcar după 1989. Au continuat să trăiască în țară, s-au refugiat la Cluj-Napoca, unde au excelat în meseriile lor: inginerie, cercetare, medicină.

Horthyștii au ocupat Careiul  în luna septembrie 1940, în urma diktatului de la Viena. Scopul lor a fost purificarea etnică a zonei, adică eliminarea fizică a tuturor care nu erau unguri: români, evrei, slovaci. Primii vizați au fost intelectualii români. În fruntea listei negre se afla primarul român al Careiului. Știind că urmează să fie arestat și executat, Valer Cîmpeanu s-a refugiat în România. Au avut de suferit rudele care au rămas la Carei, fiind bătute de jandarmii unguri, pentru a spune unde se ascunde edilul. În cele din urmă, toată familia lui Câmpean a fost deportată din Carei și toată averea confiscată. Au plecat în pribegie, în România și s-au oprit la Petroșani. Acolo, Valer Cîmpeanu a devenit liderul refugiaților din NV Ardealului.

După eliberarea Transilvaniei, în 25 octombrie 1944, familia Cîmpeanu s-a întors acasă. Au găsit totul distrus, casă făcută praf. Au pornit de la zero. Dar drama lor nu s-a încheiat aici. La putere se aflau aceeași unguri criminali, care, odată cu ocuparea Ardealului, au fost hortyști, iar după ce sovieticii au pătruns în România, s-au făcut comuniști, mai mult, torționari. Ura noilor ocupanți s-a îndreptat spre aceeași lideri ai României Mari. Dictatura hortystă a luat forma dictaturii comuniste. Nicio diferență!

Lui  Valer Câmpean i s-a fabricat dosar penal pe motiv că activat în rândurile Partidului Național Țărănesc și pentru că a promovat propagandă șovină, îndreptată împotriva ungurilor. Potrivit sentinței date de Tribunalul Militar al orașului Stalin ( Brașov), sentința numărul 303, din 7 octombrie 1955, ”Tribunalul, în numele poporului, hotărăște: Cu unanimitate de voturi, făcând aplicațiunea art. 193 al C:P., art 4 din D 421/1955, îl condamnă pe Cîmpeanu Valer la 3 ani de detențiune riguroasă pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”. Potrivit deciziei instanței, ” se dispune confiscarea averii condamnatului”.

”În fapt, inculpatul Cîmpeanu Valer, în anul 1926 s-a înscris ca membru PNȚ care, în urma activității susținute pentru acest partid,  a fost numit în funcția de președinte PNȚ din orașul Careii Mari, iar mai târziu în funcția de primar al orașului Carei. În calitate de președinte al PNȚ și primar al Careiului, inculpatul a organizat diferite ședințe în campaniile electorale, a scris articole în ziarul PNȚ, ”Democratul român”, fiind colaboratorul acestui ziar, articole cu caracter naționalist șovin, căutând prin aceasta să întărească unitatea PNȚ. Inculpatul în anul 1940, când Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei horthyste, se refugiază în orașul Petroșani, unde a fost ales ca președinte al Asociației Refugiaților. Pe lângă aceasta, inculpatul a fost acela care a înființat în orașul Petroșeani ”Gărzile Maniste” pe care le-a trimis în Ardealul de Nord pentru a se răzbuna pe populația maghiară”, se mai spune în decizia așa zisei instanței.

Valer Cîmpeanu mai este acuzat, în baza declarațiilor unor martori torționari, că ”în toamna anului 1944, inculpatul a făcut actele organizației ”Voluntarii Gărzilor Maniu” și a fost acela care a făcut propagandă să se înroleze cât mai mulți membri  în detașamentul ”Gărzile lui Maniu”, cu care ocazie a strigat ”Trăiască Regele Mihai și Iuliu Maniu”.

Drept concluzie, Valer Cîmpeanu a fost condamnat pentru românism. Regimul sovietic l-a băgat la pușcărie pentru că a fost un mare patriot, că a luptat pentru recuperarea Ardealului, pentru că militat pentru un regim democratic, pentru că era un regalist convins, activând în cadrul Partidului Național Țărănesc și pentru că era  un apărător al lui Iuliu Maniu.  Valer Cîmpeanu, condamnat, mai  întâi de hortyști, a plecat în pribegie, lăsându-și toată averea pe mâna barbarilor cotropitori. Apoi, după ce s-a întors acasă, a fost condamnat a doua oară, de ocupanții sovietici, care i-au luat, iar, cele agonisite, și l-au băgat la pușcărie.