Breaking news Dosare

Ca-n vremurile lui Horthy! Ororile maghiare din Secuime împotriva românilor, în timpul Revoluției de la 1989

Parcă aducând aminte de vremurile crunte ale revoluției de la 1848 sau ale regimului hortyst, ungurii din Secuime s-au dedat la crime odioase împotriva românilor, în zilele de după căderea regimului ceaușist. Metodele de torturare, de schingiure, au fost aceleași, folosite cu 50 sau 100 de ani. Oare acești oameni nu și-au schimbat mentalitatea? Ura era aceeași? Să nu uităm și modul barbar în care a fost mutilat, la Târgu Mureș, Mihăilă Cofariu, un simplu țăran român, venit la oraș și care a căzut pradă instinctelor animalice ale unor etnici unguri.

Fapte de o cruzime greu de înţeles au fost comise pe 22 decembrie 1989 în judeţele Harghita şi Covasna, scrie adevărul.ro.Etnicii maghiari au torturat şi ucis şase angajaţi români ai Miliţiei sau ai Securităţii. Faţă de restul ţării, unde înlăturarea regimului comunist a însemnat un moment de mare bucurie, în judeţele Harghita şi Covasna, locuite preponderent de etnici maghiari, fuga familiei Ceauşescu s-a tradus printr-o răzbunare extrem de violentă pe românii care reprezentau organele de Miliţie şi Securitate de la acea vreme. Dar, din păcate, răzbunarea a fost mai mult etnică, în condițiile în care mulți români, nevinovați au căzut victime ale ororilor maghiare.

Faptele de o violenţă ieşită din comun au fost soldate cu şase morţi şi cu aproximativ 100 de persoane rănite din rândul miliţienilor şi securiştilor. Frustrările acumulate de populaţia maghiară în anii de dictatură ceauşistă au defulat începând cu 22 decembrie (ziua în care cuplul dictatorial a fugit cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al PCR), mai scrie adevărul.ro.

Potrivit adevărul.ro, la această nebunie au contribuit din plin Televiziunea Română şi Radioul, care au transmis mesajele instigatoare ale unor Teodor Brateş, Cico Dumitrescu, George Marinescu, Silviu Brucan şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Crimele au fost săvârşite în special în ziua de 22 decembrie 1989, în general în spaţii publice, în prezenţa a sute de oameni care au asistat şi la profanarea cadavrelor. Spre exemplu, plutonierul-major Liviu Teofil Cheuchişan, care avea 33 de ani şi era şeful postului de Miliţie din comuna harghiteană Dealu, a fost ucis în faţa soţiei şi a celor doi copii, care au scăpat cu viaţă miraculos.

La Târgu Secuiesc, în Covasna, maiorul Aurel Agache, care avea 44 de ani, a fost atacat în sediul Miliţiei apoi urmărit până în centrul oraşului, unde a fost bătut şi torturat până a murit. I-au fost scoşi ochii şi i s-a băgat în gură un şobolan mort. Tot pe 22 decembrie, şeful Securităţii din Odorheiu Secuiesc, lt. col. Dumitru Coman, a fost ucis chiar în faţa sediului instituţiei pe care o conducea. Agresorii săi nu au fost identificaţi niciodată.

O poveste tragică din zilele fierbinţi ale Revoluţiei române din decembrie 1989 este şi cea a subofiţerului de miliţie Gabriel Dănăilă. Tânărul, născut în Vrancea, în comuna Bogheşti, era ajutorul şefului de post din comuna Zetea, judeţul Harghita. S-a stabilit acolo imediat după ce a terminat şcoala de miliţie şi îşi întemeiase o familie frumoasă. Soţia sa, care i-a dăruit şi un copil, era etnică maghiară. Tocmai de aceea, este greu explicabil ceea ce s-a întâmplat pe 22 decembrie, după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Un grup de săteni maghiari a pătruns în sediul Miliţiei şi l-a bătut cu bestialitate. Plutonierul a încercat să se refugieze în locuinţa sa de la etaj, însă urmăritorii l-au lovit în cap cu un grătar metalic, l-au înjunghiat şi apoi l-au împuşcat în gură cu propriul pistol. Potrivit părinţilor, când l-au ridicat de la morgă, avea unghiile zdrobite şi dinţii lipsă, semn că, înainte de a-l omorî, criminalii l-au torturat.

Facebook Comments Box