De la nașterea lui Cuza. Conferință Centrul pentru Inteligence: Îngerul lui Dumnezeu stă ridicat asupra noastră și cheamă la viață o nație

De la nașterea lui Cuza. Conferință Centrul pentru Inteligence: Îngerul lui Dumnezeu stă ridicat asupra noastră și cheamă la viață o nație

De la nașterea lui Cuza. Conferință Centrul pentru Inteligence: Îngerul lui Dumnezeu stă ridicat asupra noastră și cheamă la viață o nație

by March 24, 2021 0 comments

Centrul de Studii pentru Intelligence și Geopolitică Aplicată a organizat o nouă conferință de istorie, de această dată dedicată sărbătorii a 200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza. Cu această ocazie, istoricul Andrei Țîrlescu, cercetător doctor la Biblioteca Academiei Române, a ținut o prelegere cu tema ”Unirea Principatelor Române, în presa românească a vremii”. Domnul Țîrlescu a reușit să surprindă, prin ochii presei, o imagine a opiniei publice entuziasmate de actul Unirii, care demonstra Europei, că trăiește ca o națiune avidă de libertate și de unitate în cuget și spirit.

În ziarul ”Românul” din 6/18 februarie 1859 se consemnează: ” România de peste Milcov a numit în sfârșit pe domnul ei, și precum era desigur, numele alesului a fost aclamat în toată România cu un singur vers: Să trăiască Alexandru Cuzea, alesul Românilor. Prințul Alexandru Cuza a fost unul dintre cei care la 48 au ridicat sindardul autonomiei și al libertății Principatelor, și unul dintre cei care au suferit de arbitrariul guvernului de atunci”.

În ziarul ”Românul”, din 8 ianuarie/20 ianuarie 1859: ”Dacă ar fi putință ca România de acum să nu aibă nici ochi, nici cugetare, nici inimă, membrii și miniștrii guvernului provizoriu din Moldavia, tot vor fi cei mai fericiți dintre cetățenii Români, căci vor avea pentru astăzi răsplata în conștiința lor până ce mâine, România deșteptată va încununa a lor memorie”.

În ziarul ”Românul”, 14 ianuarie/26 februarie 1859: ”Toată lumea știe că paza bună trece primejdia rea. Toată lumea știe că, ceea ce ne desconsiderase în ochii Europei și o făcuse a nu mai crede că suntem o nație, este că văzuse că luaserăm ciudatul și unicul pe lume obicei de a întâmpina pe inamicii noștri cu flori, cu pâine și cu sare și a-i locui, și a-i desfăta cu fericire în casele noastre, în brațele noastre. Europa în sfârșit, neputând înțelege o asemenea scădere morală într-o nație de gintă latină, încercă totuși să priceapă de ce această rușinoasă purtare. Nația Română, ziseră ei, necontenit și prin toate mijloacele dorit și dorește a-și împlini ale ei datorii. Ea dorește și poate a și le împlini încă cu devotament și eroism. Aceasta însă ea n-o va putea face până ce nu va fi scăpată de cei care au făcut a ei pierire în trecut, care o sugrumă în prezent, și care fură impuși nației, când cu baionetele, când cu legile și când cu firmanele străinilor. Și Europa, auzând , văzând și constatând aceste adevăruri, decretă că nația Română reintră în toate drepturile ei de nație și dându-i în mână acest decret de viață și de libertate în zise: Pășește acum în libertate și spt a ta răspundere întră în deplinătatea îndătinării tale”.

În Suplimentul la Românul, Anul III, București, joi la 12/24 februarie, Anul 1859

”La intrearea în sală a deputației muntene, toți membrii adunării s-au sculat în picioare în mijlocul sălii și domnul A. Panu  se suie la tribună și rostește următoarele: În momentul de față, îmi pare, domnilor, că îngerul lui Dumnezeu stă ridicat asupra noastră și cheamă la viață o nație, care semăna uitată de Dumnezeu și oameni. Puneți mâna pe inimile voastre, ascultați glasul care se rădică de la o latură a țării până la alta, priviți împrejurul vostru și vă veți convinge că învierea României este decretată în ceruri și se împlinește pe pământ. Ferice bărbații, care luând inspirațiile lor, din patriotismul acel adevărat, au lăsat egoismul și interesul de provincie de o parte și au cugetat la interesul naționalității”.

Noi Alexandru Ioan I, cu mila lui Dumnezeu și voința națională, Domnul Moldaviei și al Țării Românești,

Jurământ de credință

” (…) Jur în numele Preasfientei Treimi și în fața Țării, că în toată Domnia mea voi pribegi la respectarea pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea Nației Române. Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor. (…) Vom fi Domn constituțional, vom respecta toate drepturile Adunării elective și toate stăreuintețe noastre vor avea ca țel dezvoltarea noilor instituții ce ne-au recunoscut Europa și adevărat și temeinica punere în lucrare a reformelor, cr sunt menite de aintroduce în societatea noastră marile principii ale Statelor moderne”.

 

Facebook Comments Box

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.