Breaking news Dosare

Enel, o gaură neagră în economia românească. Cum funcționează compania italiană în sistemul energetic național

by Ancheteonline March 9, 2021 0 comments

Afacerea Enel  în România este o bătaie de joc  la adresa consumatorilor, dar și a firmelor românești specializate pe mentenență. Electricienii noștri pleacă peste hotare, iar companiile serioase sunt nevoite să-și restrângă activitatea.

Sursele noastre din această zonă  susțin că monopolul italian pe zona de distribuție de energie electrică și pe întreținere de rețea, în plină piață concurențială, reprezintă un  dezastru pentru  România, o țară binecuvântată de Dumnezeu, cu imense resurse naturale și care poate trăi din consumul propriu, fără nicio problemă. Totul ține de proaste practici implementate din cauza indolenței autorităților. Nu mai vorbim de corupție!

Potrivit surselor citate, Enelul și-ar fi restrâns la minim activitatea, și-ar externalizat aproape toate serviciile, mai ales de mentenanță, iar investitițiile sunt aproape inexistente. Mai toate lucrările s-ar executa  cu firme italiene, materialele folosite, de multe ori la prețurile minime, de proastă calitate și care sunt importate din Italia. Mai sunt firmulițe românești care execută lucrări ale Enel, subcontractate, la a doua sau la treia mână, pe sume derizorii. Dar specialiștii români sunt dați la o parte, iar adevăratele companiile de profil stau pe bară, pe cale de a intra în faliment.

Lucrările din ograda Enel sunt de mântuială pentru că ele sunt executate de  amatori, angajați cu două ore pe zi, mutați dintr-o zonă în altă, acolo unde apar probleme.  Sursele noastre mai spun că marile investiții sunt încă în așteptare de ani de zile, multe proiecte ar fi simulate în executare, care ar fi fost contractate, dar nu li s-a dat ordin de începere.

Această situație este sesizată mai ales în zona de sud, în județele Călărași, Ialomița și Constanța, dar și zona de Vest,  în Banat, Arad, Timiș, Caraș Severin.

În aceste regiuni, Enel a contractat lucrări de investiții  cu firma românească, Telecomponenti  România, dar cu acționariat italian, condusă de Vicenzo Gaudino.  Această societate lucrează direct cu o companie din Italia, dar care nu ar fi detașat niciun angajat în România, în condițiile în care ar fi nevoie de sute de angajați.

SC Telecomponenti a avut cifră de afaceri de milioane de lei, cam în fiecare an, de multe ori cu zero angajați. Astfel, în 2018, a avut cifră de afaceri de  7 863 177, cu zero angajați. La fel, în anii 201 și 2016, fără niciun angajat, societatea italiană a avut cifră de afaceri cuprinsă între 2 și 10 milioane de lei. În 2019 compania a avut 10 angajați se pare doar cu 2 ore pe zi și a avut cifra de afaceri de 16 802 078.

Țeapa numită Enel este prezentată și de presa locală din Timișoara: ”După ce a devenit acţionar majoritar la Electrica Banat, cumpărată la pachet cu filiala Dobrogea pentru doar 112 milioane euro, Enel enela început o amplă operaţiune în urma căreia acţionarul minoritar, statul român, a rămas cu buza umflată. Specialiştii italieni instalaţi de noul acţionar majoritar au avut urmărit maximizarea profitului şi direcţionarea spre exterior a acestuia, având grijă ca să trimită contractele importante către firme controlate de cetăţeni italieni.

Cea mai simplă metodă a fost blocarea proiectelor de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii. Inevitabil s-a ajuns la avarii şi întreruperi ale curentului, conform statisticilor media întreruperilor fiind de sute de minute pe consumator pe an, în timp ce în Italia este de doar zeci de minute. Au fost situaţii când cartiere întregi din Timişoara nu au fost alimentate cu electricitate şi opt ore. Situaţia este şi mai gravă în mediul rural, unde sunt întreruperi zilnice din cauza defectării unor transformatoare de mare putere depăşite din punct de vedere tehnic .

Majoritatea sumelor pentru investiţii au fost dirijate către firme controlate de italieni, echipamentele fiind aduse sub acoperirea unor contracte de consultanţă tehnică sau contracte încheiate pe final de an. În multe situaţii, achiziţiile se fac la preţuri peste cele de pe piaţa locală sau sunt aduse echipamente de generaţii mai vechi”, scrie pressalert.ro.

Afacerile profitabile ale Enel, pe spatele românului, nu sunt de azi, de ieri. Astfel , prin 2009, SC Telecomponenti Romania SRL Bucuresti ar livrat transformatoare trifazate în ulei în valoare de peste două milioane lei pentru Enel Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud. Unel esurse spun că ar fi vorba despre tarnsformatoare la mâna a doua.

De asemenea, detectoarele de curent de defect direcţional şi de absenţă de tensiune pentru posturi de transformare telecontrolate au fost achiziţionate de Enel Banat tot de la o firmă italiană,  Ducati Sistem Italia pentru 600.000 lei , de Muntenia Sud de la Col Giovanni Paolo SA Italia pentru 800.000 lei plus, iar filiala Dobrogea de la Thytronic SPA pentru 600.000 lei. Utilaje achizionate doar de pe piața italiană, la prețuri de mâna a doua. O rețetă financiară de păgubire a consumatorului român, prin care se simulează  investiiții în sistemul național energetic.  Banii se plimbă  prin firmele italiene, care, în final sunt externalizați în țara mamă.  Iar serviciile sunt din ce în ce mai proaste. Nemulțumiri sunt peste tot: clienții casnici și cei juridice, dar și firmele românești  specializate, care sunt ocolite în efectuarea lucrărilor de intreținere a rețelei electrice.

În acest context amintim revolta  prefecțiilor din Tulcea, Călărași și Ialomița, din anul 2013, care s-au plâns Guvernului  de proasta colaborare cu ENEL.

Presa locală scria atunci că aceștia au reclamat deficienţe în colaborarea cu compania italiană la remedierea defecţiunilor apărute în alimentarea cu energie electrică în urma condițiilor meteorologice nefavorabile. Acest lucru s-a întâmplat în condiţiile în care la reuniunea din cadrul comandamentului pentru situații de urgență nu a participat nici un reprezentant al companiei.

Prefectul din Călăraşi  menționa că oamenii din județul său fac haz de necaz prin pariuri cu privire la durata în care ENEL va răspunde apelurilor de urgență, în timp ce prefectul din Ialomița a reclamat politica administraţiei companiei de reducere a personalului de intervenţie, avertizând că, în acest mod, la iarnă nu va mai avea cine să spargă gheaţa de pe liniile de înaltă tensiune.

Atunci, primarii din Constanța, s-au aflat în pragul revoltei: „E bătaie de joc și jecmăneală pe față. ENEL e stat în stat!”, susțineau atunci, în cor edilii din acest județ.  Și putem preciza că situația nu s-a schimbat prea mult, până în zilele noastre. Aceleași probleme sunt semnalate, în zilele noastre de primarii din sudul țării.

În același timp, iată ce se scria în raportul unei comisii parlamentare care a anchetat, în 2010, compania Enel:

„Comisia de anchetă cere stabilirea unei metodologii la nivel național astfel încât avizarea branșării la rețele să nu mai poată fi condiționată de efectuarea de investiții de către consumator. Este evident că la nivelul companiilor de distribuție lipsa reglementărilor clare face să primeze doar interesul financiar (…)”.

„Comisia de anchetă cere companiei ENEL Distribuție Muntenia SA îmbunătățirea calității serviciului de intervenție în sensul reducerii timpului de intervenție precum și îmbunătățirea calității serviciului de relații cu clienții. Comisia constată că înainte de privatizare aceste servicii erau mai bune și recomandă asigurarea condițiilor necesare menținerii unui standard ridicat în privința calității serviciilor către consumatori”.

Din păcate, au trecut deja 12 ani de atunci, dar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Doar profitul Enel a crescut, an de an.

Din cauza proastei  colaborări cu Enel, România a dat în judecată distribuitorul de energie în 2014 deoarece acesta nu şi-a respectat obligaţiile din contractul de privatizare al Electrica Muntenia Sud, încheiat în 2007. Concret, autorităţile au susţinut că ENEL trebuia să cumpere de la stat, până în 2012, un pachet suplimentar de 13,57 la sută din acţiunile companiei, pe lângă cele 64 de procente achiziţionate inţial. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, aşa că statul a solicitat companiei italiene compensaţii de 520 de milioane de euro.

În cele din uurmă Enel a fost obligat  să plătească statului român 401 milioane de euro, în urma unei decizii a Curţii de Arbitraj de la Paris.