Analiza Geopol: Cum va arata harta politica a anului 2014 sub auspiciile alegerilor prezidentiale

Analiza Geopol: Cum va arata harta politica a anului 2014 sub auspiciile alegerilor prezidentiale

by October 28, 2013 0 comments

cabinetul-ponta-s-a-pus-pe-treaba-astazi-noii-ministri-pun-la-punct-o-noua-scrisoare-de-intentie-catre-fmi-144470[1]Specificul anului politic 2014 rezida in principal din magnitudinea faptului ca perioada Basescu-presedinte se sfarseste dupa 10 ani, fapt care intr-un mod direct adauga multa influenta de tip “basist” alegerilor, lucru demonstrabil cel putin cu doua argumente: primul, relevat din studiul comparativ al fortei liderilor politici prezenti in lupta, ce-l plaseaza pe Traian Basescu in “pole-position”, atat ca influenta institutionala, cat si ca trend pozitiv pe curba increderii si a mesajului credibil si coerent; al doilea, consta din ambitia personala, marturisita public, a actualului presedinte, de a nu renunta la viata politica dupa 2014, element ce va fi luat in calcul de toti actorii politici ce-si vor azimuta intentiile de atac –pozitionare-aliere functie de acest plan al lui Basescu.

Cu un Crin Antonescu ce alearga ”schiopatat” pe culoarul prezidential, din partea unei puteri guvernamentale necredibile,  devine evident in acest context de analiza ca exista azi  o problema majora a lipsei de alternativa reala la Traian Basescu, lucru pe care nu l-am experimentat in perioada post-Iliescu. Atunci, Adrian Nastase, ca aliat al lui Ion Iliescu si exponent al unei guvernari de succes, respectiv Traian Basescu, ca opozant dur al lui Ion Iliescu si lider (in)formal al opozitiei, reprezentau ambii alternative reale, credibile, pentru prima functie in stat, fapt ce i-a dus in mod natural in finala prezidentiala din 2004, de departe cea mai complexa batalie politica din perioada post’89.

Premize politice

Pe un fond de dezamagire publica generata de lipsa de performanta a guvernului Ponta, ce fusese (re)instalat in urma cu aproape un an intr-o atmosfera de entuziasm general, azi romanii cei mai activi au localizat doua teme publice/politice precise, complexe, fata de care isi manifesta dezacordul referitor la politica guvernului Ponta: Rosia Montana si gazele de sist.

Partidele par lipsite de solutii ce ar putea potoli furia manifestantilor, fapt ce a dus rapid la disparitia politicienilor din pietele publice, eveniment fara precedent in istoria recenta. Desi constientizeaza marele potential al unei piete revoltata pe baza argumentelor, o piata formatata de aceasta data din cetateni romani ce practica civismul in cunostinta de cauza, partidele politice nu sunt in stare sa ofere azi acei exponenti/candidati ce-ar putea prelua si valorifica electoral temele revoltei din piete, intr-un mod credibil si acceptat de catre manifestanti. In ciuda faptului ca magnitudinea manifestarilor este una fara precedent dupa anii ’90 la inceput, se poate prognoza ca acestea nu  vor  avea posibilitatea de a genera noi solutii pe temele invocate, respectiv de a schimba Guvernul in integralitate sau partial. Schimbarea guvernului va putea veni doar ca o consecinta a luptei fratricide din interiorul USL, lupta amorsata si sprijinita de diverse forte politico-statale care, fie isi doresc un candidat al PSD castigator in lupta pentru Cotroceni – 2014, fie nu doresc ca vreun candidat al USL-ului sa poata castiga fotoliul prezidential.

In aceste conditii, manifestantilor din piete care in mod previzibil isi vor permanentiza prezenta in anul electoral, le va reveni simpla satisfactie a azimutarii discursului public din 2014.

Starea USL

Per ansamblu, in conditiile unei guvernari marcata de insuccese, neprofesionalism, schimbari bizare la nivelul ministrilor, coruptie la nivel inalt, instabilitate interna evocata public prin vocea liderilor nationali, privatizari manageriate suspect, respectiv esuate lamentabil, coeziunea USL-ului si perceptia brand-ului politic USL, s-au “ofilit” brusc. Popularitatea din sondaje a formatiunii ce castiga “en fanfare” alegerile din 2012, mai exista azi doar datorita lipsei de alternativa politica credibila. In consecinta, strategiile partidelor ce compun coalitia de guvernare uselista nu mai sunt azi strategii de constructie sau consolidare, ci strategii de supravietuire/castig individualizate per formatiune, fapt ce marcheaza crunt guvernarea, respectiv ofera un spectacol de neinteles inclusiv celor mai infocati sustinatori ai “uselismului castigator si performant”, atatia cati au mai ramas. Ruperea USL in aceste conditii, devine doar o problema de oportunitate si timing, decisa de catre unul dintre protagonisti spre a-si crea avantaj electoral chiar din pornire.

1. Starea PSD

Situatia curenta

Tensiunile latente dintre taberele interne pesediste au fost mentinute sub un relativ control, recompensele caracteristice prezentei la guvernare reusind pentru moment sa domoleasca tentatia unora de “a scoate sabiile din teaca”. Tabara “nostalgica” pesedista grupata preponderent  in jurul axei Ion Iliescu-Adrian Nastase, monitorizeaza la zi confruntarea dintre tabara baronilor PSD vechi, simbolizata de tripleta Dragnea-Mazare-Oprisan, cu tabara noilor ministrii-colegi de generatie cu actualul presedinte PSD, tabere ce se confrunta pentru controlul resurselor guvernamentale si a deciziilor administrative cu consecinte in planul contractelor pentru clientele politica. In acest context, presedintele PSD-prim ministrul Victor Ponta, incearca sa-si agrementeze relatiile cu fiecare dintre tabere, printr-un “balet” de promisiuni si cedari, balet de natura insa sa-i subrezeasca increderea publica, mai ales in conditiile actuale de guvernare ineficienta si pigmentata de greseli.

Strategii potentiale  pentru 2014

In mod evident, PSD se pregateste sa impuna un pesedist la Cotroceni, Victor Ponta fiind cel mai bine plasat azi in interior pentru a obtine nominalizarea. Daca tabara tinerilor ministri va opta natural pentru Ponta –presedinte, celelalte tabere se vor lasa greu convinse de aceasta data, incercand sa-i contrapuna lui Ponta in cadrul negocierilor alte candidaturi din PSD, cel putin la fel de credibile, cum ar fi: Mircea Geoana, extrem de activ in ultima perioada, cu beneficiile unor amintiri placute ale baronilor din perioada presedintiei Geoana in PSD, respectiv sprijinul direct al unor oameni vechi si influenti din partid al caror varf de lance pare sa fie Marian VanghelieSorin Oprescu, intr-un relativ recul de imagine, recuperabil insa destul de facil, cu beneficiul functiei de la Bucuresti, plus sprijinul fatis al axei Iliescu-Nastase si ce e in jurul acesteia.

Strategia PSD la europarlamentare, organizata dupa tipicul obisnuit, va fi minata insa de doua mari neajunsuri: primul, legat de scandalul/procesul  “Dragnea-referendum”, ce va diminua decisiv forta retelei potentialei fraudari la urne, aducatoare de voturi in plus; al doilea , caracterul evident de tip “nepotist” al listei de candidati la europarlamentare, unde in mod sigur vor fi doar nume de sotii, favorite, apropiati ai liderilor, etc.

2. Starea UNPR

Dupa transarea unui loc eligibil de europarlamentar pe listele PSD, partidul generalului Oprea ramane in asteptarea “deciziei impuse” referitor la candidatul pentru Cotroceni, o asteptare activa insa, marcata de noi racolari de parlamentari care sa-i mareasca potentialul de negociere in cazul ruperii USL. La modul declarativ, UNPR sustine azi candidatura lui Victor Ponta pentru Cotroceni, instinctul de “supravietuire” al oamenilor lui Oprea, impreuna cu potentiale directive pe “linie cazona”, putand impune alta decizie de sustinere in 2014.

3. Starea PNL

Situatia curenta

PNL prezinta in interior starea unui partid scindat, taberele in disputa nemanifestandu-se insa public, spre a  nu fi confundate cu fractiunea Chiliman-Moisescu ce “a tradat traditia liberala”, aceasta preferand o comoda pozitionare cu iz cotrocenist. Motivul disputei interne din PNL graviteaza in jurul prezentei la guvernare si a magnitudinii acesteia, respectiv a pretului platit pentru sansa candidaturii lui Crin Antonescu la prezidentialele din 2014. Taberele ar putea fi definite destul de precis, functie de prioritatile momentului si raportarea la candidatura lui Victor Ponta din partea USL la prezidentiale. Tabara pro-Ponta este reprezentata in mod evident de ministrii PNL din guvern, cu foarte putine exceptii acestia preferand sacrificarea candidaturii lui Antonescu, in schimbul ramanerii la guvernare, negocieri ce se poarta in mod curent pe holurile Palatului Victoria. Tabara anti-Ponta din PNL este reprezentata de fidelii lui Crin Antonescu, respectiv alesii locali, primari, presedinti de consilii judetene, ce-si doresc mai degraba o interfata constructiva cu viitorul locatar de la Palatul Cotroceni, in persoana liberalului Crin Antonescu, in schimbul unei colaborari guvernamentale cu PSD, ce li se pare nesigura si oarecum nenaturala.

Strategii potentiale pentru 2014

Avand la orizont acest spectru al posibilei scindari, Crin Antonescu si echipa sa vor incerca probabil sa amane pe cat posibil ruperea USL, rupere efectuata eventual ulterior, la initiativa liberala, imediat dupa europarlamentare. Pe de alta parte, aceasta strategie a tragerii de timp din partea liberala, pare ca a devenit foarte transparenta pentru liderii PSD care forteaza la randul  lor o rupere timpurie a USL,  confortabila din unghiul lor de vedere doar in momentul in care ar fi siguri de o majoritate parlamentara stabila, lucru posibil la orizontul lunilor decembrie2013-ianuarie 2014. Se poate prognoza in consecinta o distantare discursiva a lui Crin Antonescu referitoare la problematica guvernarii, respectiv o repozitionare publica referitor la valorile dreptei ce s-ar putea unifica dar, bineinteles, sub sceptrul liberal si cu candidatura comuna la prezidentiale, prin persoana lui Crin Antonescu.

Un astfel de proiect ar fi de fapt singurul capabil sa redea increderea unei noi posibile guvernari liberalilor, “vrajiti”  astazi de comoditatea si beneficiile unei guvernari comode,  asumate la “umbra si sub protectia batranului PSD”.

Rezultatul PNL la europarlamentare va fi concordant cu perceptia publica despre partid si candidatul sau la acel moment. Astfel, prezenta la guvernare si “naclairea” cotidiana a mesajului public al PNL din pricina disputelor interne useliste, vor diminua simtitor potentialul electoral liberal la vot politic. Pe de alta parte, o delimitare clara de guvernare, intr-un moment bine ales, va putea reincarca  PNL si pe liderul sau, cu potentialul de “alternativa politica” la o guvernare ineficienta si potential corupta.

4. Starea PC

Actiunile reprezentantilor PC sunt greu de prins azi intr-o matrice explicativa, prezenta la guvernare cu oameni  fideli  lui Victor Ponta (spe exemplu, Daniel Constantin), respectiv actiunile aliatului doctrinar (PNL) divergente fata de unele decizii ale Guvernului, i-au obligat pe PC-isti sa ramana in varianta simplista a manifestarilor publice anti-basiste ca unica solutie de exprimare coerenta, ba chiar consecventa. Problemele din justitie ale liderului fondator, Dan Voiculescu, i-au incurajat pe apropiatii acestuia sa prefere deasemenea discursul public antisistem ca o alternativa comoda la un eventual discurs antiguvernamental, generator de problem in relationarea cu PSD.

In perspectiva lui 2014, PC va reusi sa conteze la europarlamentare doar daca va realiza atat gesturi spectaculoase si usor identificabile (gen lista de candidati profesionisti, nepolitici, program electoral radical pro-romanesc, etc.), cat si aliante specifice subintelese la nivelul judetelor, aliante ce sa le permita si PC-istilor sa “respire” din punct de vedere electoral.

Bazinul politico-mediatic ce va putea fi accesat de catre Dan Voiculescu si ai sai in 2014, va conta insa foarte mult in perspectiva prezidentialelor de la sfarsitul anului, aici avand atat varianta sustinerii neconditionata a unuia dintre cei doi aliati, Victor Ponta sau Crin Antonescu, functie de cine va candida, cat si varianta unui candidat propriu ce-si va putea negocia “zestrea” pentru sustinerea in turul doi al prezidentialelor.

Starea PDL

Situatia curenta

Reusind cu greu sa-si remobilizeze structura interna de partid dupa socul despartirii publice de Traian Basescu, la initiativa acestuia, PDL revine azi in actiune prin alegerile interne ce vor desemna candidatul partidului pentru prezidentialele din 2014. In mod vizibil, aceasta competitie interna este o copie palida a competitiei Blaga-Udrea, competitorii de azi, Predoiu-Falca, pastrand doar alura meciului anti si pro Basescu, dar neavand nici pe departe magnitudinea duelului dintre fostul sef de campanie al presedintelui si cea mai fidela colaboratoare a ocupantului fotoliului de la Cotroceni, pe toata durata mandatului acestuia. Cu un Catalin Predoiu ce a ajuns candidat intern pentru Cotroceni din postura de premier din umbra, cu o propunere de guvern din umbra neconvingatoare, respectiv cu un Gheorghe Falca ce nu poate evoca mult mai mult decat o posibila apropiere de Traian Basescu, competitia interna din PDL nu va reusi sa marcheze la nivelul opiniei publice, neacumuland previzibil puncte in dreptul scorului electoral al PDL, partid ce pare in acest moment imobil, lipsit de directive, asteptand greseli majore ale guvernarii USL, pe care sa le fructifice in propriul beneficiu, ceea ce pare mai degraba o atitudine de tip “parazitar”, in lipsa unor gesturi clare de reforma interna si opozitie veritabila.

Strategii potentiale pentru 2014

In conditiile in care in mentalul colectiv Traian Basescu detine, practic fara rival, paternitatea proiectului politic “democrat-liberal”, orice calcule si-ar face azi partizanii lui Vasile Blaga, este evident ca jocul politic al partidului se va reazimuta functie de gesturile si actiunile presedintelui Basescu, respectiv ale fidelilor acestuia. Rolul din ultimele luni pe care Traian Basescu si l-a asumat, de opozitie contondenta si articulata la excesele si greselile guvernarii USL, i-au adus acestuia un trend pozitiv de crestere electorala si, mai important, l-au facut sa apara chiar la nivel popular ca depozitar politic legitim al “furiei” impotriva ineficientei guvernamentale. In acelasi timp, jocul sofisticat al fidelilor sai din interiorul PDL, joc coordonat in mod evident de catre Elena Udrea, ce refuza sa plece din partid, dar in acelasi timp perpetueaza public mesajele lui Traian Basescu din interiorul PDL, mentin perceptia asupra partidului in siajul presedintelui, fapt ce va inlesni o regrupare a activului de partid in jurul acestuia in 2014.

Aceste miscari turbionare din interiorul PDL este posibil sa se sfarseasca exact la inceputul anului electoral, cand proiectul asa-zisului “mare (nou) partid de dreapta” ar deveni o necesitate  ce va fi relevata de perspectiva unui previzibil rezultat slab al PDL la europarlamentare. Tot de frica rezultatului electoral slab vor fi manati catre unificare si militantii din jurul lui MRU, impreuna cu fractiunea taranista a lui Aurelian Pavelescu, “popularii” din formatiunea (nelegala inca) a lui Eugen Tomac, precum si alte grupuri oportuniste ce vor “mirosi” potentialul unui bloc politic nou aparut. Daca acest scenariu se va confirma, devine consecutiva necesitatea “reimpartirii cartilor” pentru alegerea unui alt candidat la prezidentiale din partea dreptei care, de aceasta data va capata profilul public de “ urmas al lui Basescu la Cotroceni“, defiland public cu aceasta eticheta, cu sprijinul fatis al lui Traian Basescu, dar si cu tot bagajul electoral negativ a ceea ce va mai insemna aceasta eticheta, la momentul electoral 2014.

Posibila (si probabila) rupere a USL va putea influenta scenariul candidaturilor prezidentiale pe partea de dreapta, centru-dreapta, insa aceasta influenta va deveni efectiva doar dupa alegerile europarlamentare si, in mod sigur, nu-l va scoate din cartile stabilirii si sprijinirii candidaturii pe Traian Basescu, ba chiar dimpotriva.

Starea PPDD

Fiind construit pe seama fructificarii electorale de tip populist a nemultumirii electoratului din categoriile sociale defavorizate, PPDD ar putea parea azi ca avand un mare potential in competitiile politice din 2014. Doua mari dezavantaje conjuncturale mineaza insa acest potential evident: primul, legat de lipsa unei structuri organizate de partid cu rolul de “a aduna si pazi” voturile eventuale, ceea ce in sistemul electoral romanesc este o mare problema; al doilea, ca un atu pierdut prin desfiintarea OTV, posibilitatile mult reduse de mediatizare a mesajului electoral al PPDD, emis azi practic printr-o singura voce, cea a lui Dan Diaconescu.

Aceste dezavantaje, la care se adauga migratia puternica a parlamentarilor PPDD, migratie ce a subtiat mult potentialul de negociere intraparlamentara, ne pot conduce la concluzia unui rezultat la europarlamentare al PPDD situat mult sub scorul din sondaje. In perspectiva prezidentialelor insa, rolul lui DD va creste in mod substantial, notorietatea, discursul frust si populist, capacitatea mare de autovictimizare, fiind elemente pe care protagonistii principali ai alegerilor finale din 2014 le vor lua in seama, atunci cand isi vor face calculele de aliante explicite sau implicite pentru turul doi. Un alt atu al lui DD este legat de istoria personala a relatiei tensionate si contondente cu colegul sau de generatie, Victor Ponta, timorarea evidenta a acestuia din urma in fata sarjelor verbale ale fostului patron OTV, fiind un important element luat in seama de catre strategii momentului.

Starea UDMR

UDMR traverseaza in aceasta perioada  cea mai discreta etapa din evolutia formatiunii, de la infiintarea acesteia. Majoritatea ultraconfortabila a USL, precum si promisiunile publice  ferme ale acestora de necolaborare cu udemeristii, au pus formatiunea (inca) noului presedinte Hunor Kelemen in postura neobisnuita pentru aceasta de a nu-si putea oferi serviciile de stabilire la limita a majoritatii parlamentare, deci in postura de a nu putea negocia bugete importante pentru administratiile locale/judetene conduse de catre maghiari. In mod evident, UDMR joaca politic insa azi in asteptarea unei ruperi timpurii a USL-ului, ceea ce ii va repune in postura participarii/sustinerii guvernamentale “in numele interesului national” (sic!), ceea ce va fi o bula necesara de oxigen pentru actuala conducere, minata din interior de desele contestari nepublice.

Cu extremistii maghiari dezorganizati, beneficiind si de rezultatul unei negocieri sofisticate intre reprezentanti ai statului roman si maghiar in interes reciproc, UDMR isi va realiza norma mult dorita de reprezentare in Parlamentul European in urma alegerilor din primavara viitoare.

Referitor la sustinerea UDMR pentru un candidat in perspectiva prezidentialelor, analizand “chimia interna” complicata a optiunilor din interiorul formatiunii, putem prognostica faptul ca aceasta sustinere se va decide doar in ultimul moment. Pragmatismul caracteristic liderilor UDMR va dicta optiunea finala, ce se va indrepta spre acel candidat prezidential potential castigator, ce le va garanta in acelasi timp prezenta la guvernare. Felul in care UDMR si-a “amenajat” reprezentantii, pe aliniamentele Cotroceni, respectiv Victoria, sugereaza deja continutul si actorii viitoarelor negocieri subterane ale UDMR.

Facebook Comments Box

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

<