Orașele Transilvaniei, sub amenințarea retrocedărilor. Scolile restituite bisericilor maghiare, purificate de elevii romani

În noul program de guvernare al Cabinetului Ponta 3 sunt incluse o serie de prevederi care vizează accelerarea procesului de retrocedare a imobilelor către bisericile maghiare. Acest lucru ar însemna retrocedarea pe repede înainte, prin decizie politică, nicidecum juridică,  la limita sau dincolo de lege,  a imobilelor monumente istorice din centrul marilor orașe ardelenești. Este vorba, în special de licee și școli publice, chiar universități,  finanțate în perioada habsburgică (la sfârșitul secolului 18) din bani publici.   De asemenea, înțelegerea mai marilor de la guvernare ar duce la adâncirea fenomenului de segregare și chiar de purificare etnică în școlile din Transilvania.

În toate cazurile, din  școlile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungați.  Procesul de restituire „in integrum” nu a ]nceput de ieri, ci din 1990, cu efecte devastatoare asupra modului de conviețuire între români și maghiari în interiorul arcului carpatic. Demn de secolele medievale, toate aceste retrocedari s-au facut în jurul bisericilor maghiare, iar învățamântul este diriguit prin intermediul cultelor religioase. Amintim politicienilor noștri că potrivit Constituției, România este stat laic, fiind o separație clară între stat și bisericș.

La limita legii

O mare parte din procesul  de reconstituire a dreptului de proprietate în Ardeal s-a desfășurat la limita sau în afara legii, primând decizia politică, nicidecum domnia principiilor constituționale. Astfel, în cele mai multe cazuri, comisiile locale și județene au respins cererile de restituire a imobilelor care reprezentau, in special,  monumente istorice, dar, la București, în urma presiunilor UDMR, aflată la guvernare de 14 ani, situația a fost schimbată total.  Am prezentat în articole precedente modul în care s-au restituit pădurile către famiile foștilor grofi din Ardeal, acum dorim să aducem informații asupra modului  în care se fac retrocedările imobilelor din marile  orașe ale Transilvaniei către bisericile maghiare.

Epurare etnică

 Un fenomen extrem de nociv pentru comunitățile locale, pentru administrațiile publice și nu în ultimul rând cu efecte dramatice în rândurile elevilor români, alungați din școli publice. Situația este gravă pentru că aceste retrocedări se fac la limita sau în afara legii, pentru că, potrivit documentelor  găsite în arhive,  aceste imobile ( în special licee, școli generale), nu au aparținut de drept  bisericilor maghiare. Cultele religioase ale comunității ungare au avut, de-a lungul istoriei doar drept de administrare, nicidecum de proprietate. Dar, în urma înțelegerilor politice, prin presiunile permanente la adresa guvernanților, UDMR a obținut retrocedarea acestor clădiri către bisericile maghiare. Nu s-a ținut cont de drama trăită de copii români, care au fost alungați, fără remușcări, din scoala unde învățau de ani de zile  și au fost  trimiși în alte unități de învățământ, de multe ori, la mare distanță de casă.

 Interese politice

Așa scopul politic al politicienilor maghiari s-a înfăptuit sau este pe cale să se realizeze: epurarea pe criterii etnice.  Procedura este foarte simplă: după ce imobilul  este dat în proprietatea bisericii maghiare, clădirea este transformată  într-o  unitatea de învățământ exclusiv cu predare în limba ungară. Copiii români care învățau aici și asigurau multiculturalitatea unui edificiu cultural,  sunt transferați la alte școli, cu predare în limba română. Tot acest proces de epurare etnică se face prin înțelegere cu factorii de decizie români ( ministrul educației, inspectori, directori de școli). În același timp, este de remarcat faptul că segregaționismul maghiar se face cu implicarea directă a bisericilor maghiare  (catolică, reformată și unitariană), iar întreg ciclul școlar se desfășoară sub atentă diriguire primită de la cultele religioase maghiare. Acest lucru, deși în Constituția României se spune  clar  că statul român este unul laic, iar politicile publice sunt separate de biserică. Și în acest caz nu vorbim despre școli religioase!!!

Apel la istorie

Pentru a exemplifica cele relatate trebuie sa facem apel la istorie. În 1776, împărăteasa Maria Tereza înființează 3 fonduri publice destinate finanțării colegiilor comunitare: fondul de studii, de religie și de stipendii(burse). Aceste fonduri au fost înființate atât pentru Ungaria, cât și pentru principatul Transilvania. Amintim că imperiul habsburgic avea în componența sa , regiunea Ardealului( care a purtat denumirea de principat sau voievodat) cu caracter autonom, separată de Ungaria, fiind condusă direct de la Viena. Din aceste fonduri publice erau finanțate școlile aparținând cultelor maghiare: catolice, reformate și unitariene, dar și școlile românești greco-catolice sau laice.

 Aceste instituții publice nu au fost niciodată în proprietatea bisericilor maghiare, ci au rămas, de-a-lungul anilor  ale statul habsburgic, apoi austro-ungar. In 1866, prin decizia imperiului austro-ungar, aceste instituții publice de învățîmânt trec în administrarea cultelor religioase.  Singura modificare a statutului juridic al acestor școli din Ardeal s-a petrecut în perioada interbelică ( 1927), atunci când, din dorința Casei Regale de a  consființi bune relații cu Occidentul ,este semnat așa zisul Concordat cu Vaticanul. Potrivit acestui document, mult hulit în acea epocă,  toate bunurile care au aparținut statului habsburgic și austro-ungar  trec, în perioada României Mari,  în posesia bisericilor maghiare, mai exact în coordonarea unui așa zis Status romano-catolic, un fel de fundație, care funcționa de pe vreme impărătesei Maria Tereza și  care nu avea un caracter juridic bine definit.

 Călcâiul lui Ahile

În toate procesele de revendicare din zilele noastre, reprezentanții maghiarilor fac apel la Concordatul de la Roma semnat de statul român cu Papalitatea pentru a justifica retrocedările.  Dar în 1948, guvernul Petru Groza denunță acest concordat și anulează efectele sale, iar toate imobilele administrate până atunci de bisericile maghiare, trec în subordinea statului român. Mare parte din specialiștii români, istorici sau experți de la Arhivele Naționale susțin că retrocedările făcute în favoarea cultelor maghiare au ignorat total statutul juridic al imobilelor restituite, primând interesul politic, cu efecte grave asupra românilor.

Profesorul Vasile Lechințan, fost expert la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca, și care a publicat mai multe cărți de specialitate,  susține că „Statusul Romano-Catolic nu a avut niciodată în proprietate aceste clădiri. Încrengătura este foarte veche, coborând în istoria Transilvaniei, până în timpurile împărătesei Maria Tereza, care, cu bani publici a susținut bisericile, școlile și studenții ardeleni. În 1866, Statusul romano-catolic, format din clerici și civili maghiari, dar și greco-catolici de origine română,   a cerut Împăratului de la Viena administrarea acestor fonduri  a căror valoare era imensă. În anii care au urmat, uriașele averi au fost treptat deturnate de la catolici, doar către folosul romano-catolicilor, în interese pur maghiare. Iar în a doua jumătate a secolului 19, s-a săvârșit un fals grosolan: s-au corectat cărțile funciare pentru ca Statusul romano-catolic să apară ca proprietar al acestor fonduri. Ceea ce reprezintă un abuz pentru că fondurile aveau persoanlitate juridică proprie, deci nu puteau aparține nimănui”.

O fundație dubioasă

 „În tot acest răstimp, pentru a deveni din administrator – proprietar, Statusul Romano-Catolic a căutat să primească recunoaștere juridică, atât de la autoritățile austriece și austro-ungare, cât și de la statul roman, după Marea Unire. Nu a reușit niciodată acest lucru, dar cu toate acestea, în perioada interbelică, și-a luat ca acte de căpătâi Concordatul cu Vaticanul și Acordul de la Roma, care reglementau organizarea bisericii catolice de rit latin în România. În textul Acordului de la Roma din 1932, se specifică clar faptul că “dreptul de proprietate ramâne garantat în favoarea respectivelor fonduri reprezentate de Biserica Romano-Catolică”. Chiar dacă orice om de bună credință ce citește aceste cuvinte trage concluzia indubitabilă că biserica avea doar un rol de reprezentare, Arhiepiscopia de Alba-Iulia consideră că în virtutea acestui act, dreptul ei de proprietate este de netăgăduit. Atât Concordatul cu Vaticanul, cât și Acordul de la Roma au fost denunțate de către statul român în 1948, lucru contestat vehement astăzi de cître romano-catolici” a mai spus Vasile Lechințan.

Sine ira et studio

Dincolo de aceste dispute, care vor fi clarificate de istorici, “sine ira et studio”, realitatea zilelor noastre nu arată prea bine. Același Lechințan, relata, acum câțiva ani, că parcă trăim vremurile din secolul 19, când românii erau alungați din centrul orașului, (în cazul de față Cluj-Napoca), pentru a fi ocupat de maghiari. În urma retrocedărilor politice făcute și avute în vedere în perioada următoare, multe imobile din centrul orașului( nu numai în Cluj, ci și de Târgu Mureș, Alba Iulia,  Bistrița, ) sunt retrocedate bisericilor maghiare, multe fiind colegii, licee, școli, care odată ajunse pe mâna bisericii, sunt purificate etnic, elevii de nationalitate română fiind alungați către școli de la margine orașului, unde se predă exclusiv în limba română.

Valul retrocedărilor imobilelor din Transilvania  a fost deschis de o decizie a instanței din Miercurea Ciuc ( sic!), care a decis, nu știe pe ce considerente juridice,  că Arhiepiscopia din Alba Iulia este moștenitoarea acelui Status romano-catolic, sub administrarea căruia s-au aflat toate bunurile construite și finanțate din banii publici instituiți de fostul imperiu habsburgic. Așa că Arhiepiscopia romano-catolică de Alba Iulia revendică, pe bandă rulantă toate monumentele istorice din centrele orașelor transilvănene.

Retrocedări pe bandă rulantă în Cluj-Napoca și Târgu Mureș

De exemplu, în Cluj Napoca s-au retrocedat  până acum Colegiul din strada Kogălniceanu nr.2, care a primit denumirea de Bathory Istvan, pe frontispiciul căruia scrie: Clădire ridicată din Fondul de studii catolice. Imediat după ce a fost dată pe mâna bisericii catolice maghiare în 1990, toți elevii români au fost alungați din liceu, devenind o școală pur maghiară. Acest lucru deși pe vremea imperiului habsburgic și apoi  Austro-Ungar, aici au învățat Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Gheorghe Șincai sau Petru Maior, iar profesor a fost Ioan Piuariu Molnar.

Un alt colegiu restituit Arhiepiscopiei de Alba Iulia în 1990 este cel din Miercurea Ciuc, care până la revoluție a funcționat ca liceu pedagogic.  Și de aici elevii români au fost dați afară, ei fiind revoiți să se refugieze la liceul din Toplița. Această instituție de învățământ a fost construită tot din fondurile publice ale imperiului habsburgic, pe vremea Mariei Tereza, românii fiind parte al acestui imperiu.

La Târgu Mureș a fost retrocedat așa zisului Status romano-catolic ( nimeni nu știe cum a fost reființat și pe ce temei juridic), Colegiul Național Unirea din strada Mihai Viteazu nr. 17. Elevii români au fost nevoiți să ia drumul pribegiei către ale licee! Tot în acest oraș, parohia romano-catolică a primit cadou clădirea fostei școli gimnaziale Europa din strada Horea nr. 23, toți copii fiind mutați în alte școli.

În același timp au mai fost retrocedate colegii catolice din Timișoara, Odorheiu Secuiesc, Carei, Sighet, Arad, Lugoș, Brașov. Elevii români au avut aceeași soartă: au fost nevoiți să se retragă în licee cu predare în limba română.

O situație asemnătoare s-a petrecut și pe linia instituțiilor de învățământ care au fost retrocedate cultului reformat maghiar. Acestea au fost doar administrate de biserica reformată, dar din punct de vedere juridic, nu le-au deținut în proprietate. În vremea imperiului habsburgic, toate aceste colegii, licee, școli au fost ridicate și întreținute din fonduri publice, nu din fonduri ale bisericii reformate.  Nu s-a ținut cont de acest lucru, iar toate clădirile revendicate, ori au fost date în proprietatea bisericii reformate, fie sunt în curs de retrocedare. Până acum a fost restituit liceul Bolyai Farcaș, la începul anilor 2000, iar toți elevii români au fost alungați. Tot în Târgu Mureș, Liceul Vocațional reformat a fost retrocedat acestui cult și golit de copiii români.  O situație explozivă și inexplicabilă în secolul 21: un amestec grosolan al unui cult religios în sistemul de învățământ românesc, tolerat de autoritățile de la București.

De asemenea, este pe cale să fie retrocedat și colegiul reformat de la Cluj-Napoca din strada Avram Iancu, nr 33. Biserica reformată a primit în 2005 și fosta clădire Bastilia din strada Kogălniceanu nr 16, care a aparținut unui alt colegiul reformat.

Nici confesiunea unitariană maghiară nu a fost lăsată pe dinafară. Acest cult religios a fost cadorisit printr-o ordonanță de urgență în 1999,  cu fostul liceu Brassai Samuel din Cluj-Napoca, iar elevii români au fost alungați.  Din punct de vedere juridic, aceeași situație: liceu înființat prin fonduri publice, nicidecum cu finanțare din partea acestui cult religios.

Din păcate, perspectivele politice de la București nu sunt tocmai încurajatoare. În urma înțelegerilor cu UDMR, situația s-ar putea complica și mai mult.  Pentru că sunt pe rol o mulțime de dosare de restituire, fiind vorba, în special de clădiri munumente istorice din centrul orașelor transilvănene. Și cine să protejeze patrimoniul național? Ministrul Culturii, Kelemen Hunor?