Cum a incercat Gelu Voican sa-si vada dosarul de Securitate in 1990

In martie 1990, fostul vice-prim ministru Gelu Voican Voiculescu, a incercat sa-si fotocopieze dosarul de la Securitate, apeland la ministrul Apararii, Victor Atanasie Stanculescu. Fostul general i-a raspuns colegului de guvern, sugerandu-i sa se adreseze Directiei Procuraturilor Militare. Corespondenta dintre cei doi demonstreaza cat de facil era pe atunci accesul la dosarele Securitatii si faptul ca Stanculescu avea control nelimitat la aceste documente. Istoricul Marius Oprea este de parere ca generalul Stanculescu i-a vazut dosarul lui Gelu Voican, dar nu i l-a inmanat, chiar daca era subordonatul sau. “L-a trimis la Mugurel Florescu, seful procurorilor militari. De altfel, cei trei implicati in acesta chestiune au fost colegi in procesul sotilor Ceusescu. S-a jucat atunci o adevarata partida de sah”, spune Marius Oprea.

La data de 27 februarie 1990, in cotidianul “Romania Libera” aparea un articol semnat de Emil Munteanu, material in care se arata ca Gelu Voican Voiculescu, pe atunci vice-prim ministru in Guvernul provizoriu Petre Roman, era prezentat ca un simplu infractor de drept comun. Pentru a raspunde atacului din presa, Voican Voiculescu s-a adresat lui Victor Atanasie Stanculescu pentru a obtine dovezi ca dosarul sau a fost unul politic. “Pe atunci, ofiterii DSS (Departamentul Securitatii Statului) desfiintat fusesera transferati la MApN. M-am adresat ministrului Apararii Nationale, gen.col. Victor Atanasie Stanculescu, prin adresa nr. 420 din 2 martie 1990, pentru a obtine acte doveditoare, din arhiva fostei Securitati, din care sa rezulte ca am fost de fapt condamnat politic in urma unei indelungate urmaririi informative, orchestrate de fostul DSS”, arata Gelu Voican intr-o nota depusa la dosarul in care cere 748.000 euro de la Statul roman pentru perioada in care a fost urmarit de Securitate.

Voiculescu a reciclat Securitatea

Istoricul Marius Oprea confirma ca in perioada respectiva cea mai mare parte a arhivei fostei Securitati intrase in posesia Armatei. “Securitatea fusese desfiintata. Cadrele si activele au fost trecute la Armata, insa dosarele fostei Securitati nu au disparut de la Armata. Au disparut dupa infiintarea SRI. In acelasi timp, toate documentele au fost microfilmate si pastrate in trei locuri. Toata arhiva Securitatii incape in garsoniera mea. Nu se doreste aflarea adevarului”, a declarat pentru Ancheteonline.ro, Marius Oprea.

In alta ordine de idei, istoricul gaseste cel putin deplasat gestul lui Voican Voiculescu de a cere despagubiri statului roman. “Voiculescu a reciclat Securitatea, a organizat-o, imediat dupa revolta din decembrie 1989. Nu o sa uit niciodata ce rol nefast a jucat Voican Voiculescu in acea perioada. A fost o concurenta imbecila intre el si Virgil Magureanu, celebrul conflict din anii ’90 dintre “Doi si un sfert” si SRI. Dintre cei 544 de ofiteri activi ai Securitatii Municipiului Bucuresti, 400 au fost transferati de Voican la “Doi si un sfert”. Ei au organizat contra-manifestatia din 18 februarie din Piata Universitatii, ei au provocat mineriada, au infiltrat piata si au devastat casa lui Ion Ratiu. Acum vine sa ceara daune statului roman? Daca as avea AKM-ul pe care-l purta el la mineriada….Doamne ce l-as mai folosi. Statul Roman nu ar trebui sa-l despagubeasca. Ar trebui sa-l bage la inchisoare. Pe el si pe Ion Iliescu”, a conchis Marius Oprea.

Prezentam continutul celor doua adrese depuse recent la dosarul de pe rolul Tribunalului Bucuresti. Ambele poarta antetul Guvernului Romaniei si sunt stampilate, avand numerele de inregistrare 420 din 2 martie 1990, respectiv M. 1703 din 22 martie 1990.

Gelu Voican Voiculescu catre Victor Atanasie Stanculescu

“Domnului Gen. col. Victor Stanculescu, Ministrul Apararii Nationale,

Intrucat arhivele fostului Departament al Securitatii Statului se afla actualmente in posesia MApN, va rog sa dispuneti, ca in masura in care mai exista, sa mi se puna la dispozitie xerocopii dupa documentele care se refera la supravegherea mea informativa si urmarirea mea informativa, care in final au dus la arestarea si condamnarea mea in 1985.

Aceste acte imi sunt necesare pentru a putea raspunde unui atac denigrator al “Romaniei Libere” numarul 14090 din 27 februarie 1990, in urma caruia sunt prezentat in mod tendentious drept un simplu infractor de drept comun”.

Raspunsul lui Stanculescu

“Domnului Gelu Voican Voiculescu Vicepriministru al Guvernului Romaniei

Urmarea solicitarii Dumneavostra exprimata in adresa nr. 420 din 02.03. 1990 in legatura cu unele documente aflate in arhiva fostului Departament al Securitatii Statului, va comunicam urmatoarele:

Intrucat documentele respective au un caracter strict intern, va rugam sa va adresati Procuraturii Generale – Directia Procuraturilor Militare – pentru a desemna un procuror autorizat sa le analizeze in spiritul celor solicitate de Dv, in vederea elaborarii unui raspuns oficial ce poate fi folosit si in presa”.