Tunul imobiliar de la Sibiu. Cum a fost retrocedat Muzeul Brukenthal către Biserica Evanghelică

Tunul imobiliar de la Sibiu. Cum a fost retrocedat Muzeul Brukenthal către Biserica Evanghelică

Tunul imobiliar de la Sibiu. Cum a fost retrocedat Muzeul Brukenthal către Biserica Evanghelică

by February 15, 2017 0 comments

O serie de jurnaliști, analiști politici și economici au redeschis Cutia Pandorei legată de tunul imobiliar produs la Sibiu, ca urmare a retrocedărilor dubioase către FDGR și Biserica Evanghelică, pe vremea când Klaus Iohannis era primar al urbei.  Aceștia vorbesc despre un prejudiciu de peste 14 miliarde de euro produs statului român, din cauza faptului că numeroase instituții publice ( grădinițe, școli, licee, Inspectoratul Școlar, Arhivele Naționale), sunt obligate să plătească chirii exorbitante către cele două organisme controlate de comunitatea săsească din Sibiu. Precizăm că aceste restituiri s-au făcut sub directa coordonare a primarului Klaus Iohannis, atunci când acesta ocupa și funcția de președinte al FDGR și membru de vază al Bisericii Evanghelice. Mai mult, prin acest fenomen păgubos s-a ajuns ca instituții de cultură ( cum ar fi Filarmonica) să fie transformate în cârciumă, iar beneficiarul restituirii să fie un apropiat al lui Klaus Iohannis.

Una dintre cele mai dubioase retrocedări este cea a Muzeului Brukenthal, în anul 2005,  în urma unei decizii politice, nicidecum , potrivit unei hotărâri judecătorești. Potrivit surselor noastre, Klaus Iohannis ar fi discutat chiar cu președintele de atunci, Traian Băsescu, în timpul campaniei electorale din toamna lui 2004. Decizia de retrocedare a Muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică s-au luat în urma unei înțelegeri dintre Guvernul Tăriceanu și Primăria Sibiu, reprezentată de Klaus Iohannis. Retrocedare a fost pusă în aplicare de instituția mult hulită a ANRP, condusă la acea vreme de inculpata Ingrid Zaaroor, care, între timp, a fost anchetată și trimisă în judecată de procurorii DNA pentru retrocedări ilegale.

Ziarul nostru a prezentat, în exclusivitate acest caz. Vă prezentăm integral articolul publicat pe data de 6 noiembrie 2014 ( http://www.ancheteonline.ro/2014/11/reteaua-samsarilor-imobiliari-din-jurul-lui-iohannis-cum-s-a-retrocedat-muzeul-brukenthal-catre-biserica-evanghelica/):

 

Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), impreuna cu corpul de control al premierului au demarat o ancheta asupra modului in care s-au facut unele retrocedari la Sibiu, ca urmare a unor articole publicate de ziarul nostru si preluate apoi de o mare parte a presei. Un caz controversat asupra caruia se vor apleca inspectorii de la ANRP este si restituirea ( a se citi instrainarea) muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica, fapt intamplat in 2005. Este vorba despre un muzeu, care face parte din patrimoniul national, aflat in subordinea Ministerului Culturii, care a fost retrocedat unei entitati private. Situatia actuala a acestei institutii de cultura romaneasca este cel putin curioasa deoarece este finantata in continuare de la bugetul de stat( aici fiind vorba despre salariile angajatiilor, investitii de restaurare si intretinere a cladirilor), dar toate veniturile incasate in urma expozitiilor, manifestarilor, plata vizitatori, intra in buzunarul Bisericii Evanghelice. O formula de capusare a banului public, situata la limita legii.

Cum s-a ajuns la instrainarea muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica? Surse politice ne-au declarat ca ar fi fost vorba despre un troc politic intre Klaus Iohannis si Traian Basescu, in timpul campaniei electorale a alegerilor prezidentiale din 2004. Fiind la Sibiu, in campanie, Basescu i-ar fi promis lui Iohannis ca daca il sustine sa ajunga presedinte, viitorul Guvern, sub regimul sau, va da drumul la retrocedari de institutii publice, pe lista fiind si muzeul Brukenthal. Asa s-a intamplat ca primarul Sibiului sa tradeze PSD, cu care avea o intelegere politica si sa treaca in barca Aliantei DA. Drept urmare, dupa ce Basescu a devenit sef al statului, in 2005, Guvernul, prin comisia speciala de retrocedari de imobile catre minoritati nationale, aflate in subordinea ANRP, condusa de celebra Ingrid Zaroor, a intocmit o rezolutie prin care restituia ( instraina) Muzeul Brukenthal catre Biserica Evanghelica.

Aceeasi Ingrid Zaroor

Amintim faptul ca Ingrid Zaroor este cea care, in calitate de presedinte ANRP, a deschis Cutia Pandorei a restituirilor de cladiri institutii publice ( scoli, licee, gradinite, muzee, arhive), dar si de proprietati (cladiri, terenuri agricole si paduri)  catre urmasi ai criminalilor de razboi ( vezi cazul grofilor unguri si a Grupului Etnic German). Interesant este faptul ca reteaua de samsari imobiliari constituita in jurul lui Iohannis, din care face parte si Biserica Evanghelica, nu a procedat la intentarea de proces pentru a pune mana pe muzeul Brukenthal ( asa cum actionase pana in 2005 pentru multe cladiri din centrul instoric), ci a achiesat la o decizie politica , luata la Bucuresti, ca urmare a negocierilor purtate personal de Iohannis cu  Basescu, in timpul campaniei electorale pentru prezidentiale.

Astfel, Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania a emis decizia nr.614 din 21 noiembrie 2005 “privind solutionarea dosarului intocmit in baza cererii de retrocedare nr.49 din 19.12.2002, depuse de catre parohia Evanghelica Sibiu, prin Consistoriul Superior, reprezentat de catre domnul Friedrich Gunesch si de catre doamna Gertrud Kred, prin care se solicita retrocedarea imobilului ( constructie si terenul aferent) situate in Municipiul Sibiu, str. Piata mare, nr.4, judetul Sibiu”.

Muzeul Brukenthal, in domeniul public al statului

In decizia se spune ca “la data solutionarii cererii de retrocedare, imobilul se afla in administrarea Ministerului Culturii si Cultelor si reprezinta sediul Muzeului National Brukenthal”. Deci, este retrocedat un muzeu aflat in patrimoniul national, terenul aferent fiind in domeniul public. Oare nu era nevoie de o hotarare de guvern prin care acest teren trebuia trecut din domeniul public  in domeniul privat al statului, inainte de a se face retrocedarea??? Oare nu este vorba in acest caz de abuz in serviciu?

La articolul 1 din decizia de retrocedare se spune ca “se restituie constructia veche a Muzeului National Brukenthal, evidentiata in Planul de situatie anexat ( care constituie parte integranta a prezentei Decizii) ca reprezentand corpul A, impreuna cu terenul aferent acesteia, din imobilul situatein Municipiul Sibiu, Piata Mare, nr.4, judetul Sibiu, inscris in cartea funciara nr.1603 a localitatii Sibiu, nr. top 365, Parohiei Evanghelice CA Sibiu”.

La articolul 2, se precizeaza ca ödata cu imobilul retrocedat in natura, “se restituie si bunurile mobile, daca acestea au fost preluate impreuna cu imobilul respectiv si daca acestea mai exista la data depunerii cererii de retrocedare. Aceste bunuri mobile urmeaza a fi evidentiate intr-un Protocol de predare-primire incheiat cu detinatorul actual”. Cu alte cuvinte, odata cu imobilul, a fost retrocedat integral Muzeul National Brukenthal, cu intreg patrimoniul inestimabil al acestei institutii de cultura nationala. Totul, a intrat in proprietatea privata a Bisericii Evenghelice. Oare cum suna acest lucru pentru organele de ancheta?

“Predarea efectiva a imobilului se va face prin protocol de predare-primire intre detinatorul actual si titularul retrocedarii. Terenul disponibil aferent imobilului retrocedat se va evidentia in schita cadastrala intocmita de catre cele doua parti”, se mai spune la articolul3.

La articolul 6 se mentioneaza faptul ca “prezenta decizie poate fi atacata in termen de 30 de zile de la comunicarea la instanta de contencios administrativ in a carei circumscriptie teritoriala este situat imobilul solicitat la retrocedare”.

Ca urmare, pentru ca statul ca nu a fost in stare sa-si apere drepturile, instrainand un muzeu national, la limita sau chiar in afara legii, catre un cult religios de drept privat, 50 de cetateni din Sibiu au atacat in instanta aceasta decizie a ANRP. Sibienii de buna credinta au pierdut la Curtea de Apel, pe motiv ca nu aveau calitate procesuala. Deci, nu pe fond, ci doar prin chicite avocatesti. Oare cine avea calitate procesuala in acest caz, de vreme ce statul si-a abandonat, cu buna stiinta, un bun de valoare culturala ce depaseste granitele Romaniei???

Plangerea cetatenilor sibieni

“Subsemnatul Sasu Ioan, domiciliat in Sibiu, reprezentat al unui grup de 50 de sibieni, formuleaza cerere de chemare in judecata impotriva Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, prin presedintele Zaroor Ingrid, prin care solicit: anularea deciziei nr.614/21 noiembrie 2005, emisa de parata, prin care s-a retrocedat Muzeul national Brukenthal si terenul aferent acestuia, situate in municipiul Sibiu, Piata Mare, nr. 4, Judetul Sibiu catre parohia Evanghelica Sibiu; suspendarea formalitatilor de publicitate imobiliara prevazute de lege, pana la solutionarea cauzei”,se arata in plangerea depusa de cetatenii sibieni.

In continuare se arata ca “deoarece, niciuna dintre autoritatile statului, mai ales Primaria mun. Sibiu (nr. reprezentata de Klaus Iohannis) nu au luat nicio pozitie oficiala, credem ca este de datoria noastra in a incerca, prin demersul nostru, sa pastram acest inestimabil bun pentru comunitatea sibiana. Consideram ca aceasta este o problema de ordin public si astfel, avem un interes legitim, ca si cetateni romani, dar mai ales ca sibieni, in a constesta actul administrativ al retrocedarii”.

In argumentatia lor, sibienii au facut apel la istorie: “Testamentul baronului Samuel Von Brukenthal prevede ca unicul mostenitor este Johann Michael Joseph von Brukenthal, care va intra in posesia intregii averi ( conform testamentului); este enumerata averea, iar cladirea in care se afla muzeul, numita in testament “casa din Sibiu-palatul din Piata Mare”, intra in posesia si proprietatea acestui unic mostenitor; tot testamentul prevede “Casa din Sibiu” sa fie folosita pentru pastrarea bunurilor care vor trece in proprietatea Gimnaziului Evanghelic; testamentul lui Brukenthal prevede ca bunurile si valorile care trec in proprietatea vesnica si de necontestat a Gimnaziului Evenghelic din Sibiu si anume: biblioteca, tablourile, gravurile, colectiile de minerale, antichitatile, colectia de numistatica si fondul de 36 mii de florin”, se precizeaza in documentatia depusa la dosar.

In contestatia sibienilor, se subliniaza faptul ca “Biserica Evenghelica, potrivit testamentului contelui von Brukenthal are rolul sa vegheze( n.r. nu sa aibe in proprietate) prin prim preotul bisericii din oras la mentinerea integritatii institutului ( gimnaziului) si nicidecum nu este beneficiarul legatului din testament. Gimnaziul Evanghelic din Sibiu, indicat in testament se numea , in anul 1940, Liceul de baieti Brukenthal si asupra “integritatii patrimoniului”trebuia sa vegheze consistoriul Bisericii Evenghelice, conform testamentului”, se sustine in plangere.

Baronul Brukenthal lasa mostenire Gimnaziului, nu Bisericii Evanghelice

Dar sa vedem ce scrie in testamentul baronului Samuel von Brukenthal, redactat la 3 ianuarie 1802, la Sibiu: “In final, in cazul stingerii descendentilor masculine ai liniilor feminine ale lui Samuel von Brukenthal, atunci dispun ca intreaga mea avere imobila si mobila – cu singura exceptie, colectia numita mai jos- sa treaca imediat in posesia liniei nepotului meu Johann Michael Soterius von Sachsenheim, tot in calitate unui Fides Commissi, astfel precum am dispus mai sus, de la un singur la un singur mostenitor masculin. In acest caz, retrag din averea mea biblioteca, colectia de tablouri si acvaforte, apoi colectiile de minerale, antichitati si monezi, pe care prin prezenta le dedic in mod special si le donez irevocabil in totalitatea lor impreuna cu capitalul de intretinere al acesteia de 36 000 guldeni pentru a intra definitiv in proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Drept pentru care in scopul pastrarii integritatii acestei institutii-imediat dupa decesul meu-primpreotul Parohiei din Sibiu, impreuna cu un membru mirean al Consistoriului Superior Evanghelic sa preia supravegherea si conducerea cat si responsabilitatea pentru ca totul din prezentul legat sa fie respectat in mod minutios. (…) Dar daca se stinge linia masculina sau daca apare cazul de la punctual 5 din Statutul fidei commis-ului, atunci acest bun (n.r. cazul imobilului in care se afla muzeul Brukenthal), sa nu treaca la legatul mentionat aici, ci sa treaca in posesia Gimnaziului Evanghelic din Sibiu”.

Ca urmare, asa cum scrie alb pe negru, prin testament, , baronul von Brukenthal a lasat mostenire imobilul din str. Piata Mare, nr.4, numit si Palatul din Sibiu, Gimnaziului ( astazi colegiu) Brukethal si doar “in supravegherea si conducerea”Bisericii Evanghenlice”, nicidecum in proprietatea reprezentatilor acestui cult.

Mai mult, in plangerea despusa de cetatenii sibieni, se mentioneaza fapte petrecute in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care au dus la instrainarea bunurilor apartinand Gimnaziului Evanghelic catre o organizatie hitlerista care a functionat pe teritoriul romanesc: Grupul Etnic German. Ce s-a intamplat atunci? :”Prin legea nr.830/21 noiembrie 1940, se constituie ca persoana juridica Grupul Etnic German din Romania, organizatie de orientare fascista; in Monitorul Oficial nr.188/14august 1942 se comunica: Consistoriul Regnicolar al Bisericii Evanghelice din Romania, in marele Congres general, in sedinta din 2 iulie 1942, a predat prin Conventia Generala nr.k1321/42 tot invatamantul , Grupului Etnic German; in aceasta conventie la capitolul 3, alin.1 si 1, se prevede ca biserica preda toata averea mobila si imobila care formeaza proprietatea ei si care a servit scopurilor scolare si de educatie Grupului Etnic German; in aceasta categorie de bunuri intra si patrimoniul liceului de baieti Brukenthal ( tabloul D pozitia 6 din Monitorul Oficial nr.188/42), urmasul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu din testamentul Baronului von Brukenthal”.

Bunurile Grupului Etnic German sunt confiscate de statul roman

In continuare se arata ca “legea nr.485/7 octombrie abroga legea nr.830/21 noiembrie 1940 cu privire la constituirea Grupului Etnic German; astfel, Grupul se desfiinteaza iar toate bunurile aflate in proprietatea acestuia trec in proprietatea statului roman ( art.1, anexa 5 din lege), inclusiv bunurile apartinand Liceului de baieti Brukenthal. Prin legea nr.2 din data de 3 ianuarie 1945 se infiinteaza Comisariatul general pentru administrarea si lichidarea bunurilor Grupului Etnic German si care a emis Ordinul nr.1512 din 23 aprilie 1945. Prin acesta se ordona preluarea tuturor bunurilor proprietate ale fostului Grup Etnic German. Apoi, prin Deciziunea civila nr.87/22 martie 1947 pronuntata de Curtea de Apel Sibiu se respinge ca nefondata actiunea in contencios administrativ nr.2205/29 august 1945 introdusa de Biserica Evanghelica contra statului roman; aceasta hotarare judecatoreasca, investita cu autoritatea lucrului judecat, vine sa intareasca, irevocabil, prelurarea bunurilor Grupului Etnic German de catre statul roman”.

Drept urmare, se sustine in plangere “ordonanta nr. 94/2000 nu se aplica in cazul Muzeului Brukenthal din urmatoarele motive: Ordonanta se refera la imobile ori in testament au fost lasate mostenire Gimnaziului Evanghelic doar bunuri mobile; Biserica Evanghelica nu este in niciun fel succesorul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu; bunurile care apartineau liceului de baieti Brukenthal, succesor al Gimnaziului Evanghelic din Sibiu au fost preluate de catre statul roman in 7 octombrie 1944, deci inainte de 6 martie 1945, termen imperativ prevazut de ordonanta 94/2000”.

Ca o concluzie, trebuie precizat ca prin decizia comisiei speciale din cadrul ANRP s- a savarsit un abuz prin retrocedarea muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica. In testament se spune clar ca singurul mostenitor al bunurilor familiei baronului Brukenthal este Gimnaziul Evanghelic, al carui succesor este liceul de baieti Brukenthal, institutie de invatamant care nu are nicio legatura cu Biserica Evanghelica.

Elevii de la Liceul Brukenthal, victime ale educatiei naziste

De asemenea, acest liceu, “supravegheat si condus”, de Biserica Evanghelica a ajuns in proprietatea Grupului Etnic German, in baza conventiei de reglementare a raporturilor dintre biserica si Grup, din anul 1942. In conventie, la capitolul 2, art.1 se arata ca “Biserica Evanghelica preda toate instutiile germane scolare si de educatie sustinute si conduse de ea , cu efect imdiat, Grupului Etnic German. Ea preda cu efect imediat si conducerea pedagogica, disciplinara si administrativa a tuturor institutiilor germane si de educatie sustinute pana acum de Biserica Evanghelica, caruia ii pune la dispozitie intregul ei aparat de administrare scolara. Biserica Evanghelica preda totodata toata averea mobila si imobila care formeaza proprietatea ei si a servit scopurilor scolare si de educatie”.
Drept urmare, Gimnaziul Brukenthal a fost transformat, prin incuviintarea Bisericii Evanghelice, care coordona activitatea scolara a acestuia, Grupului Etnic German, transformandu-l intr-o institutie de propaganda si manipulare ideologica. Aici, elevii scolii de baieti erau transformati in tineri hitleristi, educati in spiritul rasei germane pure. “Biserica Evenghelica din Romania se incadreaza fara rezerve in noua ordine de viata a poporului german si in special a grupului etnic german, fara a viola simtul moral al rasei germane”, se spune in art1. al Conventiei.

Ca urmare a acestei situatii, de indoctrinare a scolilor germane din Romania, noua putere democratica instalata dupa intoarcerea armelor impotriva Germaniei naziste din 23 august 1944, prin decret regal, a fost nevoita sa desfiinteze acest nucleu hitlerist, iar bunurile acestuia sa fie confiscate, in intelegere cu tarile occidentale. In acest context, mentionam ca legile de retrocedare de dupa 1990, au avut drept scop reconstituirea dreptului de proprietate, pe baza instaurarii unei juste dreptati ca urmare a abuzurilor comise de comunisti, prin confiscarea averilor. Or, in cazul nostru, nu este vorba despre asa ceva, iar prin confiscarea averilor nazistilor, s-a facut un act de dreptate poporului roman.

Argumentatia ANRP: Toate scolile germane din Sibiu au fost ale Bisericii Evanghelice!?

Care a a fost argumentatia pentru retrocedarea ( instrainarea ) Muzeului Brukenthal? “Potrivit art.12 din Statutul Organic al Bisericii Evanghelice din Romania, toate bisericile, scolile si institutiile de binefacere de sub supravegherea bisericii regnicolare sunt proprietatea bisericilor scolare, bisericilor districtuale, bisericii generale sau proprietatea unor parti singuratice ale bisericii generale(…) Prin urmare, din prevederile statutare mentionate anterior, reies urmatoarele: scolile aflate in subordinea Bisericii Evanghelice au fost proprietatea acesteia; comunitatea bisericeasca Evanghelica Sibiu,intabulata in cartea funciara, reprezinta unul si acelasi lucru cu Parohia Evenghelica; In ceea ce priveste modalitatea preluarii imobilului de catre stat, din actele doveditoare aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare, a reiesit faptul ca imobilul in cauza a fost preluat in mod abuziv de statul roman in temeiul decretului nr.176/1948 pentru trecerea in proprietatea sttaului a bunurilor bisericesti”.

Referitor la conventia din 1942, de predare a bunurilor bisericii evenghelice catre Grupul etnic German, comisia de retrocedare din cadrul ANRP sustine ca “predarea efectiva a averii Bisericii Evenghelice, art.3, pct 7 din Conventia Generala stabilea ca aceasta se va face prin hotararile titularilor de drept ai Bisericii care sunt: congresul general bisericesc pentru averea bisericii regnicolare evanghelice, congresele districtuale bisericesti, pentru averea comunitatilor districtuale si reprezentantii comunitatii bisericesti pentru averea comunitatilor locale, precum si prin declaratia de primire a conducerii Grupului Etnic German. In consecinta, simpla incheiere a Conventiei Generale amintite nu a dus la schimbarea proprietarului bunurilor vizate. In cazul analizat, titularul dreptului de proprietate a imobilului era Parohia Evanghelica din Sibiu, persoana juridica distincta de semnatarul conventiei”.

Este vorba despre o interpretare mincinoasa a legii, de catre comisia din cadrul ANRP, special facuta pentru a acoperi abuzul savarsit. Asta pentru ca, inainte de incheierea conventiei din iulie 1942, a existat un congres general al bisericii evanghelice, ( din care facea parte si Parohia Evenghelica Sibiu), care a consfiintit predarea averii catre Grupul Etnic German. Astfel, in decizia publicata in Monitorul Oficial din data de 14 august 1942, se arata ca “Noi, profesor Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Departamentul Culturii Nationale si Cultelor, avand adresa k.1345 din 3 iunie 1942 a Consistoriului regnicular evanghelic din Romania, prin care aduce la cunostinta Ministerului Culturii Nationale, marele congres general al bisericii evanghelice in sedinta din 2 iunie 1942 , a predat tot invatamantul scolar ( primar, secundar si normal), Grupului Etnic German”.

Deci, Biserica Evanghelica a predat toate bunurile sale, Grupului Etnic German, in urma unei decizii luate de “marele congres”, la care au participat toti reprezentatii acestui cult, inclusiv cei de la Sibiu. Aceasta masura luata de Biserica Evanghelica a avut caracter de lege, fiind inaintata Ministerului Culturii, care a publicat-o in Monitorul Oficial.

Sibienii nu au calitate procesuala!

In final, din pacate, initiativa cetateasca a celor 50 sibieni, care au incercat sa blocheze punerea in aplicare a acestei decizii discutabile, de retrocedare a muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica, nu a avut sorti de izbanda, fiind respinsa la Curtea de Apel Alba Iulia, dupa ce Tribunalul Sibiu si-a declinat competenta. Magistratii de la Curtea de Apel Alba Iulia nu au judecat, in fond,  cauza, respingand cererea sibienilor pe motiv ca ei nu au calitate procesuala. In sentinta civila din 23 iunie 2006, judecatorii din Alba Iulia ”examinand exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Sasu Ioan ( n.r. reprzentantul celor 50 de cetateni), invocate de parata si intervenientul ( n.r. comisia speciala din cadrul ANRP) in interes propriu, Curtea de Apel constata ca aceasta este intemeiata. Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persona reclamantului si cel care ai fi titular al dreptului afirmat. (…). Reclamantul nu a facut dovada interesului legitim privat definit de articolul 2 alineatul 1 litera O din Legea nr.554/2004 ca “posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considererea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat, doar sustinerea interesului legitim pe motivul pastrarii bunului pentru comunitatea sibiana si justificarii demersului ca o datorie morala, nefiind in masura sa probeze existent acestui interes”.

Deslusind cele spuse prin limbajul de lemn specific Codului Civil, ne exprimam dezamagirea ca judecatorii nostri nu pot judeca sau gandi dincolo de litera legii, refuzand sa merga mai departe, gandind in spiritul legii. Cetatenii Sibiului nu au drept procesual activ sa lupta in justitie pentru bunurile comunitatii lor, ei neputand decat sa asiste pasiv, la instrainarea valorilor lor culturale. Potrivit instantei, doar Primaria Sibiu putea ataca in contencios administrativ aceasta retrocedare dubioasa. Or, primar era tocmai Klaus Iohannis, cel care s-a vandut lui Basescu, pentru retrocerea muzeului catre Biserica Evanghelica. In asemenea caz, oare cine mai poate apara drepturile comunitatii sibiene?

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.