Breaking news Economic

Dezvăluirile lui Ioan Nicolae: Cum a dezmembrat OMV, bucată cu bucată combinatul Doljchim

În contextul în care acum au loc discuții și se fac proiecte despre apariția unor noi unități chimice în România, care să poată valorifica superior gazul, omul de afaceri Ioan Niculae vine în premieră cu niște detalii incredibile, de acum mai bine de zece ani, ale “afacerii Doljchim”, combinatul chimic din Craiova care a fost demolat la șase ani de la privatizare, scrie ECONOMICA.NET.

Niculae spune că a negociat îndelung cu austriecii cumpărarea combinatului, se ajunse la un acord, dar pe ultima sută de metri, OMV s-a răzgândit și a preferat să vândă la fier vechi combinatul, deși omul de afaceri spune că oferise triplu pentru preluare. Iar austriecii au cerut imperios să fie tăiate toate utilajele care ar fi putut fi ulterior folosit de alte fabrici chimice din România, ca piese de schimb

În ultimii ani, pe fondul intenției de a exploata gazele din Marea Neagră se vorbește tot mai mult, în mediul politic și cel de business, despre necesitatea ca România să valorifice superior gazele, nu doar pentru încălzire și producere de energie electrică, ci în unități chimice și petrochimice, unde valoarea adăugată a gazului este mult mai mare. În acest context, am avut o discuție cu Ioan Niculae, proprietarul grupului de firme Interagro (în insolvență), pe marginea proiectelor sale de a reporni toate combinatele chimice pe care le deține, șase la număr– vom prezanta pe larg interviul zilele viitoare – ocazie cu care Niculae a dat în premieră detalii incredibile despre o afacere de acum zece ani, și anume cea a lichidării combinatului chimic Doljchim Craiova, deținut de Petrom și cumpărat, la privatizare, de grupul austriac OMV.

Iată, integral, ce spune Ioan Niculae în interviul acordat ECONOMICA:NET, despre “afacerea Doljchim”:

„Au negociat cu mine un an de zile vânzarea Doljchim Craiova. Am bătut palma, la insistențele lor, pe suma pe care au vrut ei să o obțină. Asta era joi. Miercurea viitoarea trebuia să ne întâlnim, cu toți avocații, să semnăm contractele, și marți, cu o zi înainte, m-a anunțat fostul lor director general de atunci, austriacul, că ar fi bine să ne vedem câteva minute. Am bănuit că e ceva de rău. A spus că îi e rușine, că e o treabă total neprofesionistă, dar că el este un executant, și a primit dispoziție de la Viena, de la Board, să nu îmi mai vândă mie fabrica, și să o dea la fier vechi. Prețul meu era de trei ori mai mare decât prețul cu care au vândut ei la fier vechi. Mai mult decât atât, în negocierile pe care le-am avut, au fost foarte duri în legătură cu preluarea tuturor obligațiilor de mediu și de personal, cu care noi am fost de acord, în scris. Deci au preferat să taie un combinat chimic de mărimea Doljchim decât să îl dea unui investitor român. Mai mult decât atât, la o săptămână după ce au încheiat brusc tratativele cu noi, l-au vândut pe nimic unei firme din Călărași, la fier vechi, cu obligația ca în șase luni de zile să dispară. În șase luni de zile a dispărut, nu am mai văzut nici urmele combinatului Doljchim, unul dintre cele mai mari din țară. Mai mult, au dat scris instrucțiuni directorului general pe Doljchim de atunci, ca niciun obiect, niciun utilaj mecanic, nicio piesă de schimb, să nu fie vândută ca atare, ci să fie tăiată. Au tăiat cu flexul inclusiv rotorii de la toate compresoarele din fabrică. Dacă vreți o confirmare, puteți să sunați la Azomureș (combinatului chimic din Târgu Mureș, deținut acum traderul elvețian Ameropa – n.red.), că ai eu cumpărat un compresor din ăsta, și s-au trezit că rotorul era tăiat cu flexul – n-au apucat să îl taie pe tot, au tăiat cam trei sferturi din el. (…) E la Azomureș, l-au păstrat ca piesă de muzeu, îl țin în magazie, cred că este cel mai mare compresor de la Sinteză, de la Amoniac, cu axul rotorului de joasă tăiat. Atât de mult ne iubesc investitorii din Austria încât nici măcar ca fier vechi nu ne-au lăsat să cumpărăm ceva de la ei. Fostul director general de la Doljchim, care altfel este un om de bună credință, a primit ordinele, să taie orice componentă, orice piesă dinamică, ca să nu poată fi folosită ca piesă de schimb de alte companii, de Interagro, de Azomureș. Care ofereau mult mai mult decât prețul de fier vechi, de scrap. A fost șocant să auzi așa ceva. Iar acel reactor a fost vândut unor persoane fizice, care l-au luat ca fier vechi, au venit cu el la mine, mi l-au oferit și l-am luat. Nu am avut niciun aranjament cu ei, pur și simplu m-au întrebat dacă vreau să îl iau și le-am zis “da, domnule, îl iau!”. Și totuși, de ce să fi ales austriecii să facă o afacere mai proastă prin vânzarea la fier vechi, l-am întrebat pe Niculae “Am oferit de trei ori și ceva mai mult decât au luat ei pe el la fie vechi. Dar problema lor nu au fost banii, pentru că făcuseră oricum mulți bani cu el. Când eu vindeam ureea cu 240-250 de dolari, ei o decontau pe Linz cu 150-140. Deci au fost sute de milioane scoase prin Doljchim, nu i-a întrebat nimeni niciodată nimic”, a spus Niculae.

Facebook Comments Box