Dosare Slider

“Sibiul lucrului bine facut”. Biserica Evanghelica ii arunca in strada pe romanii din centrul orasului. Ce face Klaus Iohannis?

by admin October 1, 2014 1 comment

Procesul de retrocedare a imobilelor in baza legilor de reconstituire a proprietăților este complet viciat la Sibiu. Principiul “restitutio in integrum” a fost greșit aplicat, dand nastere la numeroase abuzuri. Nu s-a ținut cont de realitățile istorice de după al doilea război mondial. Impostorii și samsarii imobiliari au profitat de un elan nejustificat al factorilor politici de a restitui „în devălmășie” și irațional proprietăți care au aparținut de drept statului. În urbea sibiană, mulți oameni au căzut victime complotului pus la cale de baieții deștepți ai retrocedărilor, în complicitate cu funcționari și decidenti politici. Un rol nefast în aceste abuzuri l-a avut primarul Klaus Iohannis, care , în calitate de președinte al FDGR și împreună cu Biserrica Evanghelică, au plănuit jaful imobiliar din centrul Sibiului. Surse din diferite medii sibiene ne-au declarat ca scopul urmarit de Iohannis si acolitii sai din FDGR si Biserica Evenghelica a fost sa-i scoata pe romani din zona veche al orasului, justificand faptul ca centrul orasului a a apartinut sasilor.

Din păcate mulți sibieni au de pătimit în urma acestei diabolice afaceri. Un asemenea caz prezentăm astăzi. Este vorba despre familia Suciu, care a fost aruncată în stradă în urma unui simulacru de proces, care a dus la pierderea locuinței în care a stat zeci de ani. Maria și Mihai Suciu s-au trezit la bătrînețe fără locuință, deși erau proprietari cu acte în regulă. În Constituția României, la art. 44, alineatul 2), se spune că „proprietatea privată este garantată și ocrotită in mod egal, indiferent de titular”. In privinta doi soți din Sibiu, legea fundamentală a fost călcată în picioare, dar nimănui nu-i pasă de această situație.

Apartament cumparat legal

Despre ce este vorba? Într-un memoriu depus în instanță, Mihai Suciu își spune oful: „În anul 1997, am cumpărat apartamentul în care locuiam cu chirie la stat, situat în Sibiu, pe str. General Magheru, nr.18. Subliniez că imobilul în care se afla și apartamentul nostru,  a fost scos la vânzare din voința exclusivă a vânzătorului, R.A.G.C.L. Sibiu, actuala SC Urbana S.A, pe atunci în subordinea Primăriei Municipiului Sibiu. Noi nu am făcut nicio cerere prin care să solicităm cumpărarea apartamentului. Vînzătorul ne-a spus că dacă nu-l cumpărăîm noil îl cumpără altcineva pentru că acum totul se privatizează. Ne-a fost prezentat un extras CF nr.12278, nr. top 284,285, în care proprietar era Statul Român, vânzătorul asigurându-se că nu există niciun litigiu sau cerere de retrocedare a imobilului. În aceste condiții am cumpărat apartamentul pe care l-am plătit integral. A fost încheiat contractul de vânzare –cumpărare nr. 3887/1997. Prețul și legile în baza cărora s-au încheiat actele de înstrăinare au fost stabilite de vânzător. Noi am intabulat și înscris în CF nr.46185 nr.top 284/7,285/7. La data cumpărării au mai fost și alte apartament în același imobil, actele de înstrăinare fiind făcute în aceleași condiții și în baza acelorași legi”, se arată în memoriul familiei Suciu.

Ca o concluzie la cele relatate pana acum, putem spune următoarele: familia Suciu și-a cumpărat legal apartamentul în care a stat cu chirie din perioada comunistă. După Revoluție, în baza legii 112/1995, chiriașii au obținut dreptul să cumpere casele în care au locuit. Mai mult, statul, în speță, Primăria Sibiu, a scos la vânzare imobilele pe care le deținea la acea vreme. Spațiile pe care statul le avea în proprietate, erau libere de sarcini, nu existau cereri de retrocedare, pentru că nu existau legi în acest sens. În această situație, familia Suciu, chiar a fost obligată să cumpere apartamentul în care stătea cu chirie, având drept de preemțiune, în caz contrar, proprietarul ( Primăria) ar fi vândut locuința unei terțe persoane. Din punct de vedere al jurisprudenței, familia Suciu a fost cumpărător de bună credință. S-a întocmit act de vânzare –cumpărare, iar imobil a fost intabulat în Cartea Funciară.

Biserica Evanghelica il revendica

Ce s-a întâmplat apoi? „În anul 2003 am fost acționați în judecată alături de Statul Româna, Primăria Municipiului Sibiu și SC Urbana SA, într-un proces în care Consistoriul Superior al Bisericii Evenghelice Sibiu revendica imobilul. Cererea de retrocedare a făcut obiectul dosarului nr. 4762/2003 la Judecătoria Sibiu. Instanța juedcătoriei Sibiu, prin sentința nr.616/29.01.2004 a respins ca nefondată cererea de retrocedare a imobilului pentru că acesta nu a fost trecut în proprietatea statului în baza unor legi emise de autoritățile comuniste ( după 6 martie 1945). Imobilul a fost preluat de stat în baza Legii 485/octombrie 1944( art.1, alin ultim) și, în acest caz, nu face obiectul legilor retrocedării”, explica in continuare, Mihai Suciu.

Drept urmare, Judecătoria Sibiu constată legalitatea actului de vânzare-cumpărare și respinge cererea de retrocedare depusa de Biserica Evanghelica pentru apartamentul familiei Suciu, după cum era și normal. Situația este de-a dreptul ridicolă în condițiile în care, la 6 ani după ce s-a înfăptuit actul de vânzare-cumpărare, Biserica revendică „in integrum” o clădire care era intabulată pe numele unor proprietari de bună credință.

Reprezentanții evanghelistilor au introdus acest dosar de restituire în baza OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religiosase , dar în acest caz era vorba despre despăgubiri si nu restituire in natura. De asemenea, instanța din Sibiu atrage atenția asupra unui aspect extrem de important, care ar fi trebuit să se constituie jurisprudență în materie, iar judecata să se facă în mod unitar, pentru toate cazurile de retrocedare din Sibiu.

A fost in proprietatea Grupului Etnic German

Despre ce este vorba? „Din încheierea de CF nr.12278 Sibiu, neatacată în cauză, rezultă incontestabil că bunul a fost preluat de stat de la Grupul Etnic German cu titlu de drept conform legii 485/1944, fiind dobândit de acesta în baza Convenției Generale K1321 din 11 august 1942 de la Biserica Evanghelică. Prin această Convenție se prevedea că toată averea mobilă și imobiliară care formează proprietatea Bisericii Evenghelice și care a servit scopurilor școlare și de educație se va preda în mod gratuit Grupului Etnic German, urmând a se face transcrierea proprietății conform dispozițiilor cuprinse la capitolul II din Convenție. Consistoriul nu a făcut dovada că imobilul în litigiu nu a făcut parte din această avere. Convenția K1321 nu a fost anulată de vreo instanță. Chiar dacă înscrierea dreptului dobândit de Grupul Etnic German nu s-a mai făcut, imobilul a fost preluat în baza acesti act menționat de CF 12278 și a adresei 1750/1945 emisă tocmai de Biserica Evanghelică , operând astfel transcrierea succesivă în condițiile art.19 și 20 din Decretul Lege/1938. Cum imobilul a fost preluat în baza Legii 485/1944 privind lichidarea Grupului Etnic German, emisă de regele Mihai I în temeiul Convenției de Armistițiu încheiată cu Puterile Aliate, nu poate fi asimilat în categoria celor preluate abuziv de puterea comunistă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent de data intabulării dreptului statului în CF, titlul statului fiind pe deplin valabil”, se arata în memoriul familiei Suciu înaintat instanței.

Cu alte cuvinte, cererile de retrocedare ale Bisericii Evenghelice trebuiau respinse din fașă pentru tardivitate, în condițiile în care nu întruneau prevederile legale potrivit legilor retrocedării. Aceste bunuri revendicate nu fac obiectul naționalizărilor abuzive ale statului comunist de după 6 martie 1945, ci au intrat în proprietatea statului chiar din 1944, în baza unor legi ale statului democratic instaurat după întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, în speță, după 23 august 1944 și în baza tratatelor internaționale semnate după război. Acest lucru, în condițiile în care Biserica Evaghelică, ce s-a dovedit a fi fost colaboratoare cu regimul hitlerist, a donat, de bună voie și nesilită de nimeni, Grupului Etnic German, toate bunurile pe care le deținea în 1942. Ca urmare, mai toate imobilele din centrul Sibiului, apar, potrivit Cărților Funciare care se păstrează până astăzi, în proprietatea Grupului Etnic German pe perioada 1942-1944. Toate aceste imobile din proprietatea Grupului Etnic German( ca organizație nazistă) au fost confiscate de statul român, așa cum s-a stipulat în decretul regal din octombrie 1944, fapt confirmat prin tratatele internaționale.

Familia Suciu castiga la Judecatoria Sibiu

Deci, aceste imobile( ca și cel în care se afla și apartamentul familiei Suciu), au fost intabulate în proprietatea statului român, care le-a deținut în mod legal, atât în perioada comunistă, cât și după Revoluție. Acest lucru este constatat, pe fond, la Judecatoria Sibiu.”Cum imobilul in litigiu a fost preluat de statul roman in baza legii 485/1944, lege de imediata aplicare indiferent de efectuarea sau nu a operatiunilor de CF si cum legea reparatorie se referea la preluarea imobilelor de catre statul roman si nu la dobandirea dreptului de proprietate, paratii solicita sa se constate ca atat timp cat acest gen de actiuni sunt circumscrise dispozitiilor imperative ale legilor speciale reparatorii, iar aceste legi vizeaza doar situatia imobilelor preluate abuziv, actiunea de fata( n.r. cererea de retrocedare a Bisericii Evanghelice) este, formal, inadmisibila. Pe fondul cauzei, paratii Suciu Mihai si Suciu Maria solicita sa se constate ca la momentul preluarii imobilului de catre stat ( in baza legii 485/7.10.1944, lege impusa prin conventia de armistritiu dintre Guvernul Romaniei si Puterile Aliate in 12.09.1944) este evident ca Statul Roman s- a bucurat intotdeauna de un titlu de proprietate perfect valid”, se precizeaza in decizia Judecatoriei Sibiu din 29.01.2004.

De asemenea, instanta de fond sustine ca „analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a gasit nefondata actiunea reclamantului (n.r. a Bisericii Evenghelice impotriva familiei Suciu) si drept consecinta o respinge., considerand urmatoarele: Imobilul in litigiu a fost cumparat de paratii Suciu Mihai si Suciu Maria prin contractul nr.3887/1997. Prin actiunea precizata se invoca nulitatea absoluta a acestui contract de vanzare-cumparare. Potrivit art.5, pct.3 din OUG 184/2002, contractele de vanzare-cumparare( pentru aceste apartamente) sunt lovite de nulitatea absolute, numai in cazul in care au fost incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii la data instrainarii. La data instrainarii, 16.07.1997, nu exista nici un act normativ care sa interzica vanzarea”.

Mai mult, magistratii de la Judecatoria Sibiu puncteaza faptul ca „ actiunea este si inadmisibila intrucat a fost formulata pentru persoane fizice sau juridice deposedate ilegal de proprietatile lor sub regimul trecut. In acest context, textele care au facut posibila promovarea unui astfel de gen de actiuni sunt art.8 al.2 din legea 10/2001, art.1 din Legea 502/2002 de aprobare a OUG 94/2000. Conform evidentei CF, imobilul a fost preluat de Statul roman prin legea 485/7.10.1944, lege impusa de Conventia de armistitiu dintre Guvernul Romaniei si Puterile Aliate in 12.09.1944”.

Dar pierde la Curtea de Apel Alba

Cu toate acestea, ce s-a întâmplat in continuare? „La sentința dată de Judecătoria S ibiu, Consistoriul Bisericii Evanghelice face apel la Curtea de Apel Alba Iulia, dosar nr.3094/2004. Instanta Curtii de Apel Alba constanta in mod eronat ca imobilul a fost preluat in baza adresei nr.1220/3 noiembrie 1945, astfel ca titlul statului nu este valabil. Instanta nu retine inscrisul din CF nr.12278 in care este mentionat ca imobilul a fost preluat de la Grupul Etnic German si nu de la un cult religios”,se mai spune in memoriul familiei Suciu.

Drept urmare „ Instanta Curtii de Apel Alba, prin decizia nr.308/A/2005 declara nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.3887/1997. Declararea nulitatii absolute a contractului a fost facuta in temeiul articolului 296 Cod Procedura Civila cu toate ca, dupa aparitia legilor speciale de retrocedare, deciziile trebuiau luate in baza acestora si nu baza prevederilor Codului Civil. Pentru a-si motiva decizia, instanta Curtii de Apel Alba invoca prevederile art.1 din primul protocol aditional la Conventie si articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului” se mai spune in memoriul familiei Suciu.

Astfel, in decizia Curtii de Apel Alba din 11 martie 2005, se sustine ca „in conformitate cu extrasul de carte funciara depus la dosarul cauzei, in extenso, imobilul in litigiu a fost trecut in proprietatea statului roman in baza adresei nr.1220/3 noiembrie 1945 a Ministerului Agriculturii si Domeniilor, Comisariatului General pentru Administrarea si Lichidarea Grupului Etnic German, Administratia Regionala Sibiu, astfel ca se poate vorbi despre o expropriere de fapt, fara un titlu valabil. In aceste conditii, vazand si dispozitiile art.6 din legea nr.213/1998, statul roman nu putea vinde in conditii de legalitate un bun ce nu-i apartinea de drept, iar locatarul nu poate justifica dobandirea unui drept de proprietate prin invocarea erorii comune si invincibile din moment ce foaia de proprietate evidentia titlul nelegal al statului roman”.

Drept urmare instanta de la Alba Iulia „constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.3887/1997 incheiat intre RAGCL Sibiu, actuala SC Urbana SA si paratii Suciu Maria si Suciu Maria, avand ca obiect apartamentul identificat in CF nr.46185 si identificat administrativ in Sibiu, str. Magheru nr.18”.

O decizie judecatoreasca aberanta,partizana, care ignora total situatia juridica existenta in perioada celui de-al doilea razboi mondial si imediat dupa, tinand cont ca Biserica Evanghelica nu mai era proprietarul de drept al imobilului in cauza, pentru ca-l donase organizatiei naziste, Grupului Etnic German, iar statul roman l-a confiscat de drept, drept consecinta a legilor de sanctionare a ororilor infaptuite de regimul nazist. Ceea ce au facut judecatorii de la Curtea de Apel Alba, a fost sa reinstaureze regimul juridic existent in perioda celui de-al doilea razboi mondial, regim impus de o organizatie colaboratoare a Germaniei hitleriste.

Cu atat mai mult este de condamnat aceasta decizie judecatoreasca cu cat, alte familii din imobilul revendicat de Biserica Evanghelica, au castigat in alte instante, tocmai pe aceasta jurisprudenta utilizata de Judecatoria Sibiu, dar respinsa de Curtea de Apel Alba.

Complicitatea lui Iohannis

Trebuie precizat ca administratia Iohannnis, cea care trebuia sa se bata in instanta pentru a proteja bunul care a apartinut statului roman, a facut blat cu Biserica Evanghelica. Doar familia Suciu a luptat pentru a-si apara drepturile. Exista un interes direct ca primarul Iohannis sa sustina toate revendicarile Bisericii Evanghelice. Mentionam in acest sens, demersurile FDGR de a se declara succesorul Grupului Etnic German, in februarie 2007, demers care a fost initiat de presedintele FDGR Sibiu Hans Klein, pastor evenghelic ( si consilier local la acea vreme). ( citeste si http://ancheteonline.ro/2014/09/retrocedarile-la-sibiu-un-subiect-de-interes-international-cum-s-a-facut-klaus-iohannis-frate-cu-hitler-ca-sa-puna-laba-pe-monumentele-istorice-ale-orasului/).
In baza recunoasterii acestui acestui statut, FDGR, impreuna cu Biserica Evanghelica au introdus dosare de retrocedare a tuturor imobilelor din centru Sibiului. Toate aceste dosare ajungeau pe masa primarului Klaus Iohannis, ( presedinte al FDGR), pe care le aproba apoi, pe banda rulanta. Unde nu a putut, s-a mers in instanta sau s-a obtinut sprijinul politic de la Bucuresti, ajutat fiind de unele cozi de topor de la Comisia Nationala de Restituire a Imobilelor Nationalizate. Un asemenea personaj este sibianca Ingrid Zaroor, presedinte a acestei comisii intre 2005-2008.

Ca urmare a acestui abuz de drept, familia Suciu a ramas fara locuinta in care stat ani de zile si pe care a cumparat-o de la stat, la presiunile acestuia. Dupa numeroase demersuri, primaria s-a indurat sa le inchirieze sotilor Suciu, un apartament intr-un bloc, de pe strada Independentei nr.1A pe o perioada de 5 ani. Data scadenta se apropie si nu se stie daca contractul de inchiriere va fi prelungit.

Acum, familia Suciu a dat statul in judecata pentru a-si recupera banii pe care i-a dat pe apartamentul in cauza. Sume mari de bani pentru avocati, ani de zile pana la o decizie judecatoreasca definitiva. Cat poate oare indura uin om in fata acestor nedreptati?

Decizie Curte de Apel Alba

Decizie Judecatorie Sibiu

Memoriu familia Suciu