Fața schimonosită a justiției. Povestea încredibilă a unei victime a soțului fostul ministru al Muncii, Claudia Boghicevici

Fața schimonosită a justiției. Povestea încredibilă a unei victime a soțului fostul ministru al Muncii, Claudia Boghicevici

Fața schimonosită a justiției. Povestea încredibilă a unei victime a soțului fostul ministru al Muncii, Claudia Boghicevici

by November 26, 2016 0 comments

Un caz tulburător din Arad scoate la iveală fața schimonisită a justiției, dar și imaginea perfidă a protecționismului creat în jurul unor oameni din ”sistem”, care se folosesc, pentru a se îmbogăți,  de indivizi slabi de înger, în acțiuni ilegale și de care apoi se descotorosesc, fără jenă. Așa s-a întâmplat într-un celebru caz de fraudare a banului public, în care a fost implicat soțul unui fost ministru al Muncii, Claudia Boghicevici (PNL), despre care ziarul nostru a mai scris, cu ceva timp în urmă ( citește aici).

Dramatic  este faptul că victimele fostului ofițer de securitate, Cătălin Boghicevici, care, se pare,  au fost doar niște pioni în întreaga afacere murdară, au ajuns după gratii, în timp ce creierul fărădelegilor este liber, iar acum este funcționar la Universitatea de stat din Arad, Aurel Vlaicu. Ziariștii de Critic de Arad  au stat de vorbă, în pușcărie, cu unul dintre condamnați, care a dorit să povestească totul. Așa am aflat cum Boghicevici a instrumentat o adevărată rețea de evaziune fiscală transfrontalieră ( România, Ungaria), folosindu-se  de relațiile sale speciale din servicii, dar, se pare, și ale soției sale, deputat PNL, fost ministru al Muncii în Guvernul Ungureanu.

Din spusele lui Valentin Puică ( citat de presa locală), fostul ofițer SRI ar fi utilizat pașaportul diplomatic pentru a introduce marfă de contrabandă în țară, folosindu-se de informații de la șeful ANAF Arad, în perioada în care, președintele ANAF București era Sorin Blejnar, omul de încredere a lui Gheorghe Falcă. Interesant este faptul că deși toți cei condamnați în acest dosar ( 3 la număr, soții Puică și Marius Gheorghiu), plus alți martori au declarat, la unison, că soțul Claudiei Boghicevici este ”pește cel mare”, care a coordonat întreaga activitate infracțională a firmei SC Class Job SRL, nici procurorii, nici judecătorii nu au vrut să se atingă de acest personaj. Mai mult, Valentin Puică a declarat în fața instanței că a fost îndemnat de Boghicevici să fugă din țară, fiind ajutat cu 10 000 de euro. Acesta a mai relatat că stat ascuns o perioadă de timp în Irlanda de Nord, unde s-a și angajat, dar dintr-o întâmplare, a fost dat în gât la Interpol(fiind dat în urmărire internațională), chiar de un apropiat al lui, un englez cu cetățenie americană.

Potrivit jurnaliștilor de la ziarul ”Critic de Arad”,  Cătălin Boghicevici este angajat pe postul de merceolog în cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. ”Conform „legendelor” demisiei lui Cătălin Boghicevici din SRI, din anul 2009, acest gest nu a fost deloc unul guvernat de vreun drept la opțiune personală, de sacrificiu pentru cariera soției sau de alte aspirații ci, pur și simplu, a fost un ordin de serviciu: plecarea din SRI i s-ar fi tras de la o sesizare care-l viza într-un caz de șantaj în care a fost implicat un cetățean irlandez, cu legături în IRA, stabilit-retras într-o comună arădeană.  Se pare că demisia i-a priit, dacă nu pe partea cu cariere, cel puțin pe cea economico-financiară, cu atât mai mult cu cât soția sa, Claudia Boghivecici, era pe valul PDL-ist al politicii. S-a apucat de afaceri, astfel gândite prospere, ajungând, printr-un algoritm care dribla legile fiscale la greu, în nici doi ani să fraudeze statul cu aproape 1 milion de lei – conform sentințelor… pentru că în materialul de Urmărire Penală, frauda pe tip „Missing traider”, scriu ziariștii din presa locală.

Ziariștii din presa locală susțin că ”implicarea și vinovăția ofițerului acoperit, descoperit și între timp acoperit la loc, Cătălin Boghicevici nu au putut (sau nu s-a vrut) a fi dovedite cu probe materiale, astfel încât, pentru evaziunea fiscală, au fost condamnați pionii și interfața afacerii – soții Valentin și Elena Puică, plus Marius Gheorghiu – la închisoare cu executare și obligația de a achita către stat sumele fraudate”.

POVESTEA LUI VALENTIN PUICĂ – RELATATĂ PENTRU CRITICARAD.RO

„ Cătălin Boghicevici ieșea din țară cu pașaport diplomatic și avea asupra lui inclusiv ștampila ANAF pe care o folosea ilegal… adică nu știu cum avea el dreptul să aibă la el o ștampilă ANAF.”

Sasha Romanov: Când l-ai cunoscut pe Cătălin Boghicevici?

Valentin Puică: L-am cunoscut prin 2009-2010. Un unchi de-al meu ne-a făcut cunoștință. De fapt, acest unchi al meu este nașul lui… de fapt al soților Boghicevici de căsătorie.

S.R.: Știai atunci unde lucrează?

V.P.: Da, știam unde lucrează. Atunci, în primul an când am început să colaborăm, încă era la SRI. Eu așa știu. Apoi a zis că s-a retras dar nu știu motivele.

S.R: Să-nțeleg că era „activ” când coordona afacerile firmelor implicate în evaziune?

V.P: Da… cel puțin în primul an. Apoi zicea că s-a retras.

S.R: El mai avea și alte firme. Știai?

V.P: Da… NANA și Dikaboss… ceva firme de curățenie… dar de alea se ocupa personal, nu știu prea multe. Cu firmele alea avea ceva contracte cu instituții publice pentru curățenie. Și tot pe firmele astea livra articole Procter&Gamble pe care le obținea direct de la ei prin nu știu ce program și apoi le băga în magazine… și la Padiș în Arad știu că le livra.

S.R: Cât de multe decizii puteai lua tu fără Boghicevici?

V.P: Niciuna – el coordona totul! Pe mine mă anunța pe telefon unde și când să trimit camioanele cu marfa. Toate întâlnirile importante aveau loc în prezența lui. Cu mașina lui ne deplasam… mai ales când mergeam în Ungaria pentru contracte. Eu știam engleza și mă lua să comunic cu avocata de acolo care se ocupa de contractele pentru marfă… erau firme din Polonia,Ungaria, Slovacia. Niciodată nu am mers în Ungaria fără Cătălin. El trecea lejer vama cu pașaportul diplomatic rezolvat de soția lui, Claudia Boghicevici.

S.R: Avea pașaport diplomatic?

V.P: Da… cu el treceam în vamă…

S.R: Nu cred că putea singur coordona intrarea prin vamă pentru atâtea camioane. Avea nevoie de oameni influenți care să-l ajute. Ce mărfuri transportați? Știi cine îl ajuta?

V.P: Transportam zahăr, făină,ulei… produse alimentare… chiar și ouă. Nimic periculos… doar alimentare…Nici Blejnar (n.red Sorin Blejnar) nu cred că-i străin de asta… dar pe el, din câte știu, îl ajuta Tony…

S.R: Tony… cine-i Tony? Ce rol avea?

V.P: Tony îi ziceam lui Anton Pop, șeful Gărzii Financiare Arad. El ne ajuta. De la el primeam graficul transporturilor… în ce zile să intre camioanele și în ce interval orar… Apoi Boghicevici mă anunța pe mine pe telefon și eu coordonam șoferii… Din câte știu, lui Tony îi dădea Boghicevici 300 de euro/ camion. Când se adunau mai multe transporturi se întâlneau și-i dădea banii.

S.R: Este vorba doar de vama Nădlac? În vamă cine vă ajuta? Nu mergea Tony personal… sigur cei de pe tură erau implicați. Îi cunoști?

V.P: Da, de Nădlac e vorba. Nu… nu-i cunosc. Noi respectam zilele de tranzit și intervalul orar pe care ni-l comunica Tony. Alte persoane din vamă nu știu și nu am auzit niciun nume. Nu știu nici dacă Tony împărțea apoi banii cu cineva. Numai Cătălin se întâlnea cu el și-i dădea banii.

S.R: Ai acceptat să vorbești. Totuși sunt destui care nu o să creadă nici acum că Boghicevici e vinovat. Sunt atâtea declarații ale martorilor și documente depuse la dosare care-l indică vinovat și totuși nu a fost pus sub acuzare.

V.P: Mda… din păcate instanțele nu au ținut cont de asta. Un singur judecător mi-a dat achitare.

S.R: Acest judecător este acum la Curtea de Apel Timișoara…

V.P: Da, știu… Judecătoarea Mariana Cioară mi-a râs în față… Am declarat atunci că mergeam cu Boghicevici la Budapesta și avea asupra lui sume mari de bani,în euro, pe care nu le declara în vamă… A zis că 10.000 de euro nu-i o sumă mare… Dar nu era vorba de 10.000 ci de 150.000 de euro… poate mai mult… cine poate crede că marfa dintr-un singur camion  poate costa numai 10.000 și era vorba de mai multe camioane?

S.R: Dar au fost și alți martori care nu apar în dosare și nu au fost interogați? Alte persoane care l-ar putea recunoaște pe Boghicevici? Mulți au fost induși în eroare pentru că folosea alte nume în relația cu ei…

V.P: Da, sunt mai mulți care-l cunosc, l-au văzut și știu că era reprezentantul acestor firme. Știu sigur de o firmă din Lugoj, una mare din Oradea și una din Timișoara la care am mers cu el pentru contracte. Directorii acelor firme îl cunosc… l-ar putea recunoaște… numai că în toate procesele nu s-a dispus vreo confruntare pentru recunoaștere între acești oameni și Cătălin. În multe declarații martorii vorbeau despre mine dar îl descriau fizic pe el și asta pentru că s-a recomandat chiar fiind Puică Valentin. Alții îl cunosc de Alin sau alt nume…

S.R: De ce nu i-ai făcut plângere penală pentru că ți-a folosit identitatea?

V.P: Nu i-am făcut… și asta pentru că mă bazam pe rezultatul denunțurilor pe care le-am făcut și așteptam să aibă efect… Eu denunțurile le-am făcut înainte să fiu inculpat și condamnat deci nu poate fi vorba că mi-ar profita cumva…Un denunț scris l-am trimis cu poșta când eram fugit din țară…

S.R: Ai luat singur decizia să fugi din țară? Boghicevici te-a influențat cumva? Ți-a dat acei 10.000 de euro să pleci?

V.P: Într-o zi am fost citat la poliție… L-am sunat și m-am întâlnit cu el. Mi-a zis că trebuie să ne prezentăm singuri, avocații nu vor merge. Știam că Bătrân și Jurcă sunt oamenii lui în Poliție. Atunci mi-a zis că ar fi bine să dispar o vreme… o lună-două… Nu mi-a zis mai mult… Am decis pe loc să plec… Am plecat eu și Elena… Am stat aproape două luni în Ungaria și apoi am ajuns în Irlanda… M-am angajat acolo, n-am stat degeaba… Dar mă gândeam să mă-ntorc de bunăvoie într-o zi… Eram căutat prin Interpol… Apropo, datele mele și ale soției erau date greșit… Și alte poze aveau ăia… Cei 10.000 de euro i-a dat fratelui meu după ce am plecat. Fratele meu a declarat asta și a povestit totul. Și el și eu am făcut testul poligraf care a dovedit că nu am mințit. Cătălin Boghicevici a refuzat să facă testul poligraf…

S.R: Cât ai fost plecat din țară ai luat legătura cu Cătălin Boghicevici? Te-a contactat?

V.P: Sunam eu în țară… Pe unchiul meu îl sunam și-l rugam să-i spună lui Cătălin să mă sune. Am făcut asta de câteva ori și am renunțat. Nu m-a sunat niciodată. Dar știa unde suntem.

S.R: Sunt multe informații în dosare, se pot verifica. Majoritatea au legătură directă cu Boghicevici. Sunt documente care-i conțin scrisul? S-a dispus vreo expertiză grafologică?

V.P: Sunt documente care au fost scrise doar de el… Nu s-a făcut nicio expertiză grafologică…

S.R: Ce documente sunt? Completa și semna el ceva?

V.P: De ce sunt sigur și aveau doar scrisul lui sunt acele declarații VIES care trebuie completate de cei care fac achiziții intracomunitare. Când mergeam în Ungaria cu Cătălin, ni se cerea să facem dovada că suntem în regulă și avem declarațiile vizate de ANAF în România. El le completa pe toate și avea la el chiar o ștampilă de ANAF pe care o aplica. Numai el făcea asta… Astea ar trebui să fie la dosar… Sper să nu fi dispărut…

S.R: Claudia Boghicevici a avut vreun rol în povestea asta?

V.P: Ea era cu politica…și cu influența…Cătălin mi-a spus să mă obișnuiesc că toate astea sunt orchestrate politic ( era ceva campanie electorală atunci) și că vor să ajungă la ea dar că va trece și nu se va-ntâmpla nimic… Din câte știu ei au și divorțat atunci și au făcut partaj… M-a liniștit atunci că rezolvă el prin cineva… zicea de fratele lui Gavra ( n.red. procurorul Gavra) care lucra împreună cu Matula și-l cunoaște Claudia… Și parcă de Mihai  Răzvan Ungureanu…Nu știu dacă e și adevărat…

S.R: Din materialele pe care le-am citit, Boghicevici ba te cunoaște bine ba nu te cunoaște… Cum e până la urmă?

V.P: Ei, mă cunoaște… cu mine mergea peste tot… Pe mine mă trimitea unde vorbea el înainte pentru diverse… Mai mult, folosea un spațiu, ca și birou, chiar acasă la unchiul meu… acolo venea de multe ori și contabila… Mai folosea un spațiu închiriat de la Filip…în Vlaicu… Din câte știu nu-i plătea chirie, făceau ceva compensare… Eu am fost cu el și la Pecica atunci când a cumpărat fosta cazarmă. Inițial a fost luată de Tipei care vroia să facă o bază de echitație sau ceva de genul ăsta… Apoi nu știu care a fost faza cu Tipei că a ajuns la Cătălin Boghicevici care intenționa să facă acolo un depozit de mărfuri. A avut și ceva discuții cu primarul din Pecica pentru asfaltarea drumului care ducea la cazarmă că era praf… Știu aproape toate proprietățile pe care le deține…

S.R: Proprietățile de care spui ar trebui să fie în declarația de avere a Claudiei Boghicevici…

V.P: Nu știu asta… poate apar acum pe altcineva dar știu sigur că sunt ale lui Cătălin… Știam sigur de cele două case din Micalaca, clădirea aia din sticlă tot din Micalaca, terenul cu suprafață mare din zona Selgros, cazarma de la Pecica de care am zis, alte aproape 50 de hectare de teren arabil… Poate or mai fi și altele sau poate nici astea nu mai sunt oficial ale lui… Cine știe…

S.R: De ce susține că toate acuzațiile care i se aduc sunt calomnii? Îl consideri la fel de vinovat cum ești tu?

V.P: Nu știu de ce susține asta…bine, o face să scape. Despre mine nu am spus niciodată că sunt nevinovat. Îmi asum ce am făcut deși cred că am luat o pedeapsă cu executare mult prea mare pentru rolul pe care l-am avut. Eu primeam comision de la Boghicevici, ăia erau banii mei… El era creierul și coordonatorul. Noi doar executam ce spunea el. El ne rezolva până și cartelele de telefon. Chiar și telefoane ne-a luat și nu aveam voie să vorbim de pe ele numai între noi. Pentru alte telefoane și conversații foloseam telefoanele personale. Mi s-a părut ciudat când, la percheziții, aceste telefoane au fost ignorate… le aveam în mașină și nu le-au ridicat….  Nedrept mi se pare față de Elena, soția mea. Ea a fost un pion neesențial care acum e închisă. Rolul ei a fost infim față de cel al lui Cătălin… Pentru asta mi se pare moral să plătească…Nu din răzbunare… Dar nu e corect… Sunt multe lucruri discutabile în procesele mele. S-a ținut cont de acte pe care eu nu le reconosc, nu le-am văzut în viața mea, de firme și operațiuni  care mi s-au pus în cârcă deși nu au avut nicio legătură cu mine, când am ajuns eu erau înstrăinate deja de Boghicevici…

S.R: Telefoanele alea și cartelele de unde erau?

V.P: Uneori le aducea el într-o plasă și ni le împărțea. Astea nu știu de unde le procura… Alteori mergeam cu el la un magazin în Grădiște și le cumpăra… Toate erau în rețeaua orange. Trebuia să schimbăm des cartelele.

S.R: Știu că au fost sechestrate bunurile voastre și ale familiei…

V.P: Da, chiar ale mamei și ale bunicii. Apartamentul încă nu este al bunicii doar antecontractul  este pe bunica… Li s-a părut suspect că ea își permite să-l achite. Bunica mea are pensie mică în România dar are bani din America. Sora ei este acolo dar și alte neamuri. Ea a mers câteva luni pe an acolo și avea grijă de casele și copiii lor. Ei o plăteau și ea de acolo are banii. Încă apartamentul nu este achitat integral și este sub sechestru. Când îl va termina de plătit, îl va pierde.

S.R: Cum ați fost prinși? Oficial, ați fost „captura secolului” pentru Interpol și Poliția Română…

V.P: Chiar amuzant a fost… aproape că ne-am predat… Când lucram în Belfast, la un atelier auto, am cunoscut un tip… Era ok ca persoană dar era traficant de droguri… și consumator… Ca să aibă acoperire pentru bani, vindea mașini… Le aducea la atelierul unde lucram și, dacă îi găseam clienți pentru ele, aveam comision… consistent chiar. A fost ok individul până când a divorțat și o luase razna și consuma droguri… Era paranoic atunci și făcea crize… El avea și cetățenie americană și avea acces la informații… a văzut un anunț al FBI că suntem căutați… Într-o criză, a sunat autoritățile și ne-a denunțat. Eu și soția mea eram la cumpărături…Când ne-am  întors, am văzut agitație și poliție în fața imobilului unde locuiam. Am știut că pe noi ne caută… puteam fugi atunci dar am ales să ne predăm…

S.R: V-ați simțit căutați cât ați stat în Irlanda?

V.P: Nu prea… chiar lucram acolo, părea că avem o viață normală… toți de acolo din comunitatea de români nu știau nimic. Până-ntr-o zi… S-a organizat ceva eveniment cultural, un fel de schimb de experiență sau seminarii culturale, între Consiliul Județean Arad și reprezentanții comunității de români din Belfast… Atunci a fost o delegație a lor în Arad pentru eveniment. Când s-au întors, unii dintre participanți mă cunoșteau. M-au chemat de-o parte și mi-au spus că le-au fost arătate poze cu mine și cu soția mea și li s-a cerut să dea orice informație dacă ne văd. Nu a făcut-o niciunul… Nu au spus că locuim acolo și că ne-au văzut.

S.R: Crezi că, încă, Cătălin  Boghicevici  e acoperit de SRI sau de politic?

V.P: Da, cred asta… SRI-ul nu-și anchetează oamenii iar politic Claudia are relații…

S.R: Există posibiltatea ca această operațiune să fi fost o misiune a serviciului pentru el? Să fi gestionat chiar SRI-ul înființarea acestor firme și să facă intenționat aceste demersuri evazioniste pentru a descoperi metodele și cât de ușor poate fi fraudat statul de societățile private? Ar fi o explicație conspiraționistă pentru faptul că instanțele au fost atât de indulgente cu el… aproape victimizându-l…

V.P: Nu m-am gândit la asta. Nu știu… M-am gândit doar că ceva influență a avut…

S.R: Ai simțit în vreun fel presiune și șicane din partea lui Cătălin? Ați fost fost amenințați?

V.P: Nu pot spune asta… am auzit doar că doamna Boghicevici și-a sfătuit o cunoștință care lucrează în penitenciar să „ aibă grijă” de noi. Dar nu s-a concretizat. Suntem tratați bine aici, personalul se poartă foarte civilizat cu noi și nu am niciun motiv să mă plâng. Ni se respectă drepturile și suntem tratați uman. Un alt martor din dosar, Răzvan Morar, mi-a spus că a avut „ întâlniri întâmplătoare”, pe stradă, cu Cătălin… Dar nimic îngrijorător.

S.R: De ce acele persoane influente pe care le-ai amintit nu apar în dosar? Din ce spui, șeful Gărzii Financiare de atunci,  a avut un rol important ca aceste afaceri să funcționeze.

V.P: Nu vreau să forțez lucrurile… nu m-aș simți mai bine să fie târâți prin asta nu știu cine și nu știu câți… Dar am spus, nu e corect ca soția mea să facă închisoare și Cătălin care deținea și controla totul să nu răspundă. Probabil acest caz va ajunge la CEDO.

Scurtă prezentare a cazului „Boghicevici – Puică”

Cătălin Boghicevici, fost ofițer SRI, este acuzat, indirect, într-un dosar penal,  de evaziune fiscală. Toți inculpații și martorii din acest dosar il indică vinovat pe soțul fostei deputate PNL, Claudia Bogicevici, declarând că acesta este cel care a instrumentat întreaga rețea infracțională prin care statul a fost păgubit cu 1 milion de lei.

Este vorba despre un caz de evaziune fiscală de aproape 1 milion de lei, în care SC Class Job SRL,  dirijată din umbră de Cătălin Boghicevici, a creat un sistem de societăți fantomă, special pentru a nu-și achita taxele la stat. Pentru a câștiga bani în mod ilicit, soțul Claudiei Boghicevici este acuzat că ar fi adus în  firmă,  oameni fără carte, șoferi și boschetari, pe numele cărora s-ar fi derulat afaceri dubioase de milioane de lei.

Toți cei puși sub acuzare  au declarat în fața instanței  că  fostul ofițer SRI, este creierul acestei operațiuni. Mai mult, toți inculpații, sub jurământ, au declarat  că firma cu pricina este controlată de același personaj din umbră.

Inculpații Valentin și Elena Puică, precum și Marius Gheorghiu  au fost deja condamnați la ani de închisoare cu executare, în dosarul 1235/108/2015 – 3185/2015,  pentru că timp de un an și jumătate au fraudat statul român prin intermediul unor firme fantomă. În sala de ședință, toți inculpații, dar și toți martorii au declarat că soțul deputatei Claudia Boghicevici s-ar afla în spatele întregii afaceri.

Martorul Răzvan Morar a declarat în fața instanței că  a înființat SC Class Job SRL la indicația lui Cătălin Boghicevici, care i-a transmis lui Puică să caute oameni ce ar  vrea să deschidă firme în schimbul sumei de 2000 lei.

Inculpatul Valentin Puică le-a spus judecătorilor că „domnul Cătălin Boghicevici mi-a dat 10.000 euro ca să părăsesc  țara și să stau ascuns o vreme”.

Elena Puică, inculpată și ea  în acest dosar a afirmat că „a fost secretara lui Cătălin Boghicevici… Am fost la el acasă, eram în relații foarte bune”, a precizat ea în declarații.

Un  alt inculpat, Marius Gheorghiu a precizat că „singurul om care avea autoritate supremă, dispunea de tranzacțiile firmei, care încasa, propriu-zis banii și care-i împărțea, era Cătălin Boghicevici”. „Domnul Boghicevici ne spunea că se rezolvă orice problemă cu organele de control… Într-adevăr, a fost o razie, la depozit… au venit cei de la Garda Financiară, iar domnul Boghicevici a venit, a vorbit cu ei și au plecat,  doar au confiscat ceva și ne-au lăsat în pace”, a declarat  martorul.

Cătălin Boghicevici, întrebat de judecător, la sfârșitul audierii, dacă este de acord să facă testul-poligraf  pentru a-și întări cele afirmate în fața Instanței,  acesta a  răspuns:  „Refuz să răspund la această întrebare”.

În instanță, martorul Răzvan Morar, a afirmat că: „În calitatea mea de director comercial, depuneam și ridicam bani pentru SC CLASS JOB. În acte, firma era condusă de o femeie, dar nu mai țin minte cum o chema și nici nu mai știu măcar cum arată. Nu m-am întâlnit niciodată cu ea. Aveam contract de muncă la respectiva firmă, iar Puică Valentin era director de vânzări, îmi era un fel de șef, dar nu el era șeful. Eu luam actele de la bancă și le puneam într-o geantă, în care se aflau și ștampilele și documentele celorlalte firme. Geanta o lua domnul Boghicevici. Eu descărcam din depozit marfa, pe care o predam lui Puică, iar el, la rândul lui, primea ordine de la Cătălin Boghicevici, ce să facă cu ea. O dată la 2-3 luni, schimbam telefoanele și cartelele – domnul Cătălin ni le schimba și ne dădea altele noi. Banii din bancă îi dădeam, îmediat după ce îi scoteam, lui. El ne ducea cu maşina şi ne aştepta. Niciodată nu l-am perceput pe Valentin Puica drept patron – ci ca pe un coleg, un pic mai sus ca mine. Câştigam 1200 de lei pe lună, salariu, pentru ceea ce făceam”.

Acesta a mai spus că „soferilor de TIR, domnul Boghicevici  li se recomanda cu alte nume, câțiva îl cunoșteau drept domnul Alin,  alții, sub alte nume. El ne asigura că nu ni se poate întâmpla nimic, că are oameni peste tot și, într-adevăr, când am avut un control la depozitul de pe 6 Vânători, de la Garda Financiară cred, a zis că rezolvă el tot – și a rezolvat: oamenii ăia au confiscat ceva și au plecat,  fără alt efect. Mă întâlneam cu domnul Boghicevici la o spălătorie în Grădiște, unde beam o cafea și îi predam toți banii. Puică nu lua niciodată geanta în care erau actele”.

 

Sursa: Critic Arad

Facebook Comments

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.