Breaking news Dosare

Tun imobiliar la Brașov. Cum s-au retrocedat Muzeele de Artă și Etnografie către Biserica Evanghelică

by Ancheteonline February 27, 2017 0 comments

Un alt tun imobiliar pus la cale de Biserica Evanghelică, de această dată la Brașov,  l-a reprezentat retrocedarea clădirilor monument în care funcționează Muzeele de Artă și de Etnografie și Folclor. Acest lucru se întîmpla în 2012, în urma unei  decizii judecătorești controversate, cu ajutorul politic al unor instituții de stat, care, în loc să apere patrimoniul național, au preferat să fie un avocat al intereselor imobiliare ale Bisericii Evanghelice. Nu s-a ținut cont de faptul că în aceste imobile a funcționat în perioada interbelică sediul Grupului Etnic German, aflat sub coordonarea lui Andreas Schmidt, un apropiat al lui Adolf Hitler. Atunci, Biserica Evaghelică cedase această clădire naziștilor, care, apoi,  a fost confiscată de statul român, potrivit tratatul de pace de la Paris. În perioada regimului comunist, imobilele au fost transformate în muzeu, adăpostind numeroase exponate din istoria culturală a Transilvaniei. În mod pervers, noul proprietar al clădirilor a impus condiții drastice de funcționare, pe baza unui contract, pe o perioadă determinată de timp- 10 ani. Precizăm că funcționarea celor două muzee este, în continuare foarte dificilă, mai ales în conditițiile în care, Consiliul Județean Brașov, în subordinea cărora se află, și-a manifestat, dezinteresul față de cele două instituții de cultură.

Vă prezentăm articolul integral, publicat pe data de 27 octombrie 2014:

Retrocedarile in Romanie depasesc deja granitele scopului initial: reconstituirea dreptului asupra proprietatii. Acum este doar o afacere, in mare parte oneroasa si care poate aduce atingere sigurantei nationale si patrimoniului cultural. Asa putem caracteriza restituirea muzeelor de Arta si de Etnografie si Folclor din Brasov catre Biserica Evanghelica. Dupa ce aceasta biserica a predat de buna voie si nesilita de nimeni in 1942 toate bunurile regimului nazist , colaborand cu Grupul Etnic German, acum revendica imobilele, parca nimic nu s-ar fi intamplat. Iar cozile de topor din institutiile statului roman si din justitie ( cu ajutorul neprecupetit al lui Klaus Iohannis, patronul “din umbra” al Bisericii Evanghelice) se fac ca uita de ceea ce s-a petrecut in anii celui de-al doilea razboi mondial si refac regimul juridic al acelor vremuri.

Mentionam ca in imobilul in care functioneaza astazi cele doua muzee nationale ( cu un patrimoniu inestimabil), a fost sediul Comisiei Economice a Grupului Etnic German, condus de Andreeas Schimdt, un apropiat al lui Adolf Hitler. Situatia celor doua institutii de cultura brasovene este dezastruaosa tinand cont de conditiile in care trebuie sa functioneze. Dupa ce imobilul din centrul orasului a fost retrocedat, Biserica Evanghelica a acceptat sa-l inchirieze muzeelor pe o perioada de 10 ani, dar in conditii inacceptabile. Desi chiria este foarte mica, evanghelistii vor sa se implice in viata de zi cu zi a activitatii culturale, sa deturneze scopul acesteia si sa transforme muzeele in institutii de propaganda evanghelica.

Astfel, acestia vor sa controleze modul de organizare a expozitiiilor, sa se se implice in intocmirea studiilor despre traditiile si obiceiurile din zona, iar specialistii sa devina angajati ai Biserii Evenghelice, desi vor fi platiti in comntinuare din bugetul de stat. Mai mult, muzeele  din Sibiu sunt obligate sa poarte permanent insemnele religioase ale bisericii evenghelice si sa promoveze intens valorile comunitatii germane, in detrimentul valorilor multietnice specifice regiunii ardelene. Precizam ca directorii Muzeului de Arta si de Etnografie au refuzat sa semneze constractul de inchiriere si anexele sale.

Soarta muzeelor din Brasov a fost decisa de judecatori, intr-un joc stupid al jurisprudentei. Biserica Evanghelica a dat in judecata, in 2003, statul roman ( in speta consiliul judetean, in subordinea carora se aflau Muzeul de Arta si Muzeul de Etnografie si Folclor) pentru cladirea monument istoric de pe strada Ferdinand 1-3( fosta Eroilor nr. 21). Desi initial cele doua institutii de cultura au castigat pe contencios administrativ la Inalta Curte de Justitie si Casatie, Biserica Evanghelica a castigat definitiv si irevocabil, tot la Inalta Curte, pe Codul Civil. Asta se petrecea pe 19 iunie 2012.

Mai intai a fost sediul Asociatiei mestesugarilor sasi

Pentru a intelege cum s-a ajuns la aceasta situatie, sa facem apel la istorie. Cladirea din str. Ferdinand nr.1-3 din centrul vechi al Brasovului, a adapostit, in perioada interbelica Asociatia mestesugarilor sasi din Brasov ( Gewerbevgrain), construita in 1902 si apoi donata in 1939 Bisericii Evanghelice de teama ca imobilul ar fi putut fi confiscat de nazisti. De ce le-a fost frica mestesugarilor sasi, nu au scapat: in 1942, Biserica Evanghelica a cedat, de buna voie si nesilita de nimeni imobilul Grupului Etnic German. Aceasta organizatie (Deutsche Volksgruppe in Rumanien) a fost infiintata prin decretul nr.830 din 20 noiembrie 1940 ca organizatie cu statut de persoana juridica de sine statatoare. Cetatenii romani de etnie germana, reuniti in Grupul Etnic German ( majoritatea dintre ei activand in trupele Waffen SS), constituiau o corporatie de drept public, pusa sub protectia Germaniei naziste.

In perioada 1940-1944 a fost singurul organism care a reprezentat comunitatea germana din Romania. Grupul avea sediul la Brasov, fiind condus de catre Volksgruppenfuhrer Andreas Schmidt. In sediul din str. Ferdinand 1-3( unde activeaza astazi cele doua muzee), a functionat reprezentanta economica a Grupului Etnic German intre 1942-1944.

In 1941 s-a semnat Conventia Generala privind Reglementarea relatiei dintre Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana si Grupul Etnic German prin care s-a hotarat trecerea averii fostei “Universitati Sasesti” ( desfiintata in 1 iunie 1937), inclusiv proprietatile Bisericii Evanghelice, la Grupul Etnic German. Conventia a fost semnata de episcopul Wilhelm Staedel si de Volksgruppefuhrer-ul Andreas Schmidt. Precizam ca intreg consiliul episcopal al Bisericii evanghelice, inclusiv episcopal, a fost schimbat in 1940, astfel ca noii reprezentanti ai acestei biserici erau devotati regimului nazist. Incepand cu 1942, Grupul Etnic German a preluat controlul asupra invatamantului in limba germana, a presei de limba germana si a institutiilor de cultura germane. Biserica Evanghelica din Romania s-a integrat de bunavoie, cu proprietati cu tot, in organizatia hitlerista.

Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944, a impus, prin articolul 14, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste din Romania. Prin decretul lege nr.1836 din 7 noiembrie 1944, art. 1, s-a abrogat Legea 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din Romania. Tot in acest decret s-a prevazut ca toate bunurile care au apartinut Grupului Etnic German sa fie consfiscate. Aceasta situatie juridica a fost consfiintita prin Tratatul de Pace de la Paris din 1946. Apoi imobilul a fost preluat de statul roman, iar o instanta de judecata a respins in 1950 dreptul ca aceasta cladire sa se intoarca la Biserica Evenghelica. In anii ’70, aici, in cladirea din str. Ferdinand 1-3( fosta Eroilor nr.21) , s-au infiintat Muzeele de Arta si de Etnografie si Folclor din Tara Barsei.

Ce s-a intamplat insa in zilele noatre? Biserica Evanghelica a dat in judecata, din nou statul roman, pentru a pune mana pe cladirea monument istoric din centrul Brasovului, in baza legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate. Asta, dupa ce, in 1942, a donat-o nazistilor. Culmea a si castigat, in final! Cu cumplicitatea unor functionari guvernamentali si in urma unor decizii judecatoresti absurde. Acest lucru desi pe contencios administrativ, cele doua muzee castigasera procesul, dar au pierdut pe Codul Civil.

Magistratii de la Tribunalul Brasov si de la Inalta Curte au dat dovada de o gandire obtuza, interpretand subiectiv unele articole ale legii. Nu au judecat in spiritul legii. Nu au tinut cont ca distrug doua institutii de cultura de o mare importanta pentru zona Ardealului, ca instraineaza bunuri din patrimoniul cultural al tarii.

O judecata stramba

Astfel, in decizia pe fond a Tribunalului Brasov se arata ca “titlul in temeiul caruia a fost preluat bunul imobil in litigiu ( n.r. de statul roman dupa al doilea razboi mondial) este nevalabil, intrucat el a vizat o persoana, care la data emiterii acestuia nu avea calitatea de proprietar al bunului, respectiv Grupul Etnic German din Romania. In acest sens instanta constata ca, in sustinerea pozitiei sale procesuale, paratul Judetul Brasov ( n.r. in speta consiliul judetean, care are in subordine cele doua muzee), a afirmat ca dovada existentei dreptului de proprietate al Grupului Etnic German din Romania asupra bunului imobil aflat in litigiu, la data emiterii titlului de preluare, este reprezentata de “Conventia pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnilocale Evanghelice fata de Grupul Etnic German”. In art.3 pct. 7 din Conventie se prevedea ca predarea averii Bisericii catre Grup urma sa se realizeze in baza hotararilor reprezentantilor comunitatii bisericesti pentru averea comunitatii locale si a declaratiilor de primire din partea Grupului, documente care nu au fost niciodata intocmite. De asemenea, se retine ca potrivit mentiunilor existente in acest articol din Conventie, actul juridic mai sus mentionat putea sa produca efecte juridice numai la data adoptarii legii de scutire de impozite exceptionale pentru transcrierea drepturilor de proprietate, act normativ care nu a fost niciodata adoptat. Tribunalul retine, de asemenea, ca la data la care a fost perfectata conventia mai sus aratata, era in vigoare art.431 din Codul civil austriac, care confera efectul constitutiv de drepturi al inscrieriii in cartea funciara. Asa cum am aratat, in evidentele de catre cartea funciara, asupra bunului imobil in litigiu, nu a fost intabulat niciodata dreptul de proprietate al Grupului Etnic German din Romania, calitatea de proprietar tabular avand-o reclamanta, in privinta careia Legea nr.485/19444 si legea nr.1022/1945 nu produceau efecte juridice, intrucat aceste acte normative reglementau situatia juridica a bunurilor care au apartinut Grupului Etnic German”.

Din pacate acest punct de vedere este impartasit si de judecatorii de la Inalta Curte de Casati si Justitie in decizia luata in 19 iunie 2012: “Instantele fondului au retinut corect ca preluarea bunului pe numele Grupului Etnic German, prin aplicarea Decretului-Lege nr.485/1944 ( potrivit caruia s-a abrogat Legea 830/1940 pentru constituirea Grupului Etnic German, statul roman devenind proprietar al bunurilor apartinand acestuia), s-a facut eronat, in conditiile in care acesta nu figura ca proprietar al imobilului, adevaratul proprietar tabular fiind Biserica Evanghelica Brasov”.

O mana de ajutor a lui Iohannis

In luarea acestor decizii ale instantelor, o mana de ajutor au dat si functionarii de la Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din Romania. Astfel, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, un enorias si un lider din umbra al Bisericii Evanghelice s-a folosit de “relatiile”sale de la Bucuresti si a obtinut o decizie de retrocedare a imobilului in care functionau cele doua muzee din Brasov, pe 8 apriilie 2008. Nu s-a tinut cont ca acest caz era pe rol la instantele de judecata.

O institutie centrala a statului s-a implicat in dosar, devenind avocatul  unei persoane private (Biserica Evanghelica), in lupta pentru pastrarea unui bun care apartinea statului roman!!! Si asta in virtutea relatiilor special pe care Iohannis le avea cu presedintele de la acea vreme de la Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatii-ANRP ( in subordinea careia functiona comisia speciala pentru retrocedararea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase), Ingrid Zarrour. Mai mult, este de condamnat si faptul ca Ministerul Culturii nu a reactionat in niciun fel, neavand niciun gest de a proteja doua institutii de culturala din Brasov. De ce? Este de notorietate prietenia la “catarama”a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu.

Ca intervenient in proces, Comisia speciala din cadrul ANRP, sustine intr-o intampinare la Inalta Curte de Justitie si Casatie, in data de 24.11.2009, ca “pe baza actelor doveditoare, depuse de subscrisa la dosarul cauzei, a reiesit, neindoielnic, faptul ca, la momentul preluarii abuzive, respectiv in data de 5 august 1949 ( asadar in perioada de referinta a legii), proprietar tabular al imobilului in cauza era Comunitatea Bisericeasca Evenghelica Brasov”.

In acest context, putem spune ca Muzeul de Arta si Muzeul de Etnografie si Folclor nu au avut nicio sansa in fata acestei retele de samsari imobiliari, care au actionat intr-o structura bine organizata, avand oameni bine plasati in zone de influenta politica si judiciara. Nu putem acuza de rea credinta, instantele de judecata, dar putem constata existenta unui trend nociv de solutionare favorabila, pe banda rulanta a mai tuturor cererilor de revendicare de imobile in baza legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Un trend extrem de pagubos, care a dus in ultimii ani la devalizarea patrimoniului imobiliar si cultural al tarii. De mentionat este si faptul ca B iserica Evanghelica a avut ca avocat pe Liliana Selaru, fost procuror DNA ( una dintre cei 3 procurori care avea dreptul sa dea liber la interceptari), sotul acesteia fiind director executiv in consistoriul Bisericii Evenghelice.

Biserica  evanghelica a colaborat cu regimul hitlerist

In apararea sa, consiliul judetean si muzeele de Arta si de Etnografie si Folcor au sustinuit permanent  faptul ca statul roman a preluat imobilul din str. Ferdinand nr.1-3 ( fost Eroilor 21) in mod legal, fiind confiscat de la Grupul Etnic German, care intrase in proprietatea acestuia in urma unei conventii de reglementare a raporturilor dintre Grup si Biserica Evenghelica. Trebuie mentionat ca aceasta conventie a avut caracter de lege, care a fost tiparita in Monitorul Oficial. Documentul prin care Biserica Evanghelica a donat toate bunurile sale ( cu exceptia lacasurilor de cult) Grupului Etnic German, a fost adus la cunostinta statului roman condus la acea vreme de maresalul Ion Antonescu, care a luat act de aceasta masura si nu a ridicat obiectii.

De altfel, Grupul Etnic German era o entitate juridica care functiona in cadrul statului roman si reprezenta interesele comunitatii germane din Romania. Drept urmare, aceasta trecere de proprietate de la o entitate juridica la alta s-a facut prin lege a statului roman, nu a fost doar o decizie interna in cadrul organizatiilor sasesti. De aceea, sunt inexplicabile argumentele sustinute de magistrati, care au sustinut ca imobilul in litigiu nu a fost niciodata in proprietatea Grupului Etnic German pentru ca nu a fost intabulat. Inscrierea in Cartea Funciara a imobilului din str. Ferdinand nu putea sa fie dacat parte a punerii in aplicare a unei decizii luate de transfer de proprietate de la Biserica Evanghelica la Grupul Etnic German. Acest lucru este demonstrat de faptul ca imediat dupa s-a semnat respectiva Conventie, cladirea Bisericii Evanghelice s-a transformat in sediul Comisiei Economice a Grupului Etnic German, coordonate direct de Volksgruppenfuhrer Andreas Schmidt.

Astfel, in Conventia Generala pentru reglementarea raportului Bisericii Evanghelice de confesiune augustana fata de Grupul Etnic German se arata ca “in sprijinul ideologiei national socialiste, conducerea grupului etrnic german asigura ca si celorlelate confesiuni in cadrul grupului etnic german, asa si Bisericii Evanghelice din Romania, libertatea credintei ei religioase, fara ca prin aceasta libertate, sa se abuzeze pentru a se aduce o periclitare a existentei grupului etnic sau o violare a simtului moral al rasei germane. Biserica Evanghelica din Romania se incadreaza, fara a avea pretentie de conducere politica, fara vreo rezerva in noua ordine de viata a poporului german si in special a grupului etnic german”. La art.17, litera b), se spune ca “in proprietatea grupului etnic se vor preda gratuit cu toate sarcinile, datorii, impozite sit axe: 1. Averea care mai inainte in mod legal a apartinut de averea obstei, fosta Universitate Saseasca(…). Din acea avere mobila si imobila care serveste scopurilor lucrative, se va preda in proprietatea grupului etnic, fara despagubire”.

Era evident: imobilul a fost in proprietatea nazistilor

In recursul depus la Curtea de Apel Brasov, in data de 9 august 2011, avocatii Consiliului Judetean si ai Muzeului de Etnografie si Folclor sustin ca “acest imobil a fost preluat in proprietatea statului de la Grupul Etnic German din Romania in baza legii nr.485 din 7 noiembrie 1944 care a abrogat legea nr.830 din 21.11.1040 pentru constituirea Grupului Etnic German, reprezentantatul Partidului Muncitoresc National-Socialist German din tara noastra. Este de mentionat ca Legea 485/1944 a urmarit inlaturarea efectelor Dictatului de la Viena din 30.08.1940 prin care s-a impus un regim de exceptie minoritatii germane din Romania, potrivit caruia, cetatenii germani din tara noastra afiliati Grupului Etnic German, formau o corporatie de drept public, cu personalitate juridica ce se aflau sub protectia Germaniei naziste. Totodata, asa cum rezulta din Raportul Presedintelui Consiliului de Ministri si al Ministerului Justitiei nr.357.085 din 7 octombrie 1944, adoptarea Legii nr.485/19444 a aparut ca o necessitate istorica la momentul respectiv si nu ca un act abuziv care a avut drept scop restabilirea suveranitatii Statului Roman si a egalitatii cetatenilor acestuia in fata legii, precum si executarea dispozitiilor art.15 din Conventia de Armistitiu. Actul normativ, respectiv Legea 485 din 07.10.1944 publicata in Monitorul Oficial nr.233 din 08.10.1944, este anterior perioadei 6 martie 1945-22 decembrie 1989( nr. toate legile de reconstituire a dreptului de proprietate se refera la perioada de dupa 1945). Este irelevant faptul ca Grupul Etnic German nu s-a intabulat in CF, conventia incheiata, care constituie act perfect valabil de transmitere a dreptului de proprietate, metioneaza la punctual 12 lit.b ca “in proprietatea grupului etnic german se preda…” In consecinta, conventia are valabilitate intre partile contractante si a avut loc translatia dreptului de proprietate extratabular neconstestata de parti la data incheierii, imobilul fiind folosit ulterior transmiterii dreptului de proprietate catre Grupul Etnic German care organiza diferite intruniri specifice ceea ce demonstra faptic dar si de drept, calitatea de proprietar”.

Mai mult, reprezentatii statului roman mentioneaza ca “instanta de fond afirma in mod absolut si in aceeasi masura eronat, ca o stare de fapt evidenta, desi nu s-a administrat nicio proba in acest sens ca “Biserica Evanghelica nu a tranferat niciodata dreptul sau de proprietate asupra imobilului catre Grupul Etnic German”. Concluzia instantei este evident falsa intrucat imobilul a fost folosit de catre Grupul Etnic German, fiind de notorietate faptul ca adunarile grupului filogerman de la acea data erau organizate si tinute in acest imobil iar reclamanta nici nu a dovedit ca acest imobil a fost inchiriat Grupului Etnic German”.

“Intabularea si caracterul constitutiv al dreptului de proprietate are efecte erga omnes in sensul opozabilitatii fata de terti, dar intre partile contractante, conventia de instrainare este perfect valabila. Caracterul constitutiv de drepturi al operatiunii formale de intabulare nu poate fi opus principiului liberului circuit civil al imobilelor. Legea nr.7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare nu mai introduce acest principiu al caracterului constitutive de drepturi prin intabulare sustinand doar necesitatea intabularii in cazul instrainarii imobilului”, se mai arata in argumentatireprezentatilor statului, care au atacat cu apel decizia luata de Tribunalul Brasov.

Acelasi proces, pierdut de Biserca Evanghelica in 1950

Acest litigiu asupra imobilului in care functioneaza cele doua muzee a mai facut obiectul unui alt process desfasurat in 1950, cand Biserica Evenghelica, la doar cativa ani dupa ce a predat, de buna voie, cladirea din str. Ferdinand 21-3, catre Grupul Etnic German, a cerut-o inapoi, in instanta . Atunci, Tribunalul Brasov, prin sentinta civila nr.81 din 21 ianuarie 1950, a respins “ ca nefondata actiunea intentata de Comisiunea Bisericeasca Evenghelica din Brasov contra statului roman”.

Instanta a luat aceasta decizie “vazand ca din conventia din 11 august 1942, rezulta ca conducatorul Grupului Etnic German, A. Schmidt a primit averile bisericilor predate de Episcopul din Sibiu, (…), vazand ca prin decretul lege nr.275 public. in M. Of. Din 21 noimembrie 1940, Grupul Etnic German este declarat persoana juridica romana de drept public, personalitate juridica, ca element alcatuitor al statului roman. Grupul poate arbora pe langa drapelul statului roman si drapelul poporului german(…) vazand ca comunitatea germana, organizandu-se pe atunci, dupa principii totalitare national-socialiste, cu un singur conducator, doctrina national socialista s-a contopit cu Grupul Etnic German si ca urmare aceasta grupare s-a supus programului unitatii de comunitate germana, organizandu-se dupa punctele de vedere rasiale si cu sectiuni de asalt, de garda, de munca, de asistenta ,ale conceptiei national-socialiste(…), vazand ca in acest sens précis este conventia din 11 august 1942 si ca in alineatul final se dispune predarea averii Bisericii reclamante, iar scopul principal indoctrinarea bisericii si includerea ei in corpul politic al grupului, independent de statul roman, iar ca urmare a indoctrinarii, grupul etnic german excludea alta activitate bisericeasca decat acea pastoral, iar predarea averei confirmand noua directiva: o singura ideologie, o singura vointa, un singur patrimoniu germano -fasciste”.

Revenind la zilele noastre, situatia muzeelor de Arta si de Etnografie si Folclor este dezastruaosa. Cladirea comuna in care acestea isi desfasoara activitatea, a fost retrocedata Bisericii Evenghelice, iar momentan muzeele sunt chiriase ale Bisericii pe o perioada de 10 ani. Exista un contract de inchiriere propus de Biserica Evenghelica Consiliului Judetean Brasov si celor doua institutii de cultura, dar in termini de dictat .

Au cerut 1 milion de euro

Initial, reprezentantii cultului evenghelic au cerut CJ Brasov 1 milion de euro, reprezentand contravaloarea unei prezumtive chirii retroactive din 2003 cand a inceput procesul de restituire. Cand a vazut ca nu poate obtine acesti bani, Biserica Evanghelica s-a reorientat rapid: a solicitat o chirie modica– 198 lei pe luna si plata impozitului, dar a impus conditii de neacceptat. Intr-o anexa a contractului, numita Parteneriat, Biserica Evenghelica se vrea a deveni si proprietarul bunurilor existente in cele doua muzee. In mod subtil, clericii acestui cult doresc sa se impuna in politica de administrare a actului de cultura savarsit la aceste muzee.

Mai exact, reprezentantii cultului evanghelic  vor sa aiba un cuvant de spus in organizarea expozitiilor, in studiile efectuate de oamenii de cultura, in intocmirea documentatiei si a publicatiilor emise. Acestia au incercat sa impuna celor doua muzee sa intocmeasca un inventar al tuturor bunurilor de valoare inestimabila aflate in incinta institutiilor de cultura, ceea ce ar fi dus la preluarea acestora dupa inchierea perioadei de inchiriere.

Elemente de propaganda germana la expozitiile muzeelor

De asemenea, toate evenimentele organizate de muzee, potrivit asa zisului parteneriat, trebuie sa se faca sub auspiciile Bisericii Evanghelice si de fiecare data sa fie mentionate valorile din patrimoniul acestui cult, iar toate brosurile emise sa fie scrise si in limba germana. Solicitari de-a dreptul absurde care pun in pericol scopul cultural si de promovare a valorilor multinationale din Brasov si din Tara Barsei. Acest tip de abordare ne aduce aminte de principiile promovate in Conventia de reglementare a raporturilor dintre Biserica Evenghelica si Grupul Etnic German, privind promovarea noii ordini de viata a rasei germane.

In asa zisul Parteneriat, ca anexa la contractului de inchiriere, propus de Biserica Evanghelica, dar respins de cele doua muzee, se arata ca “avand in vedere dorinta reciproca de colaborare precum si interesul comun pe care partile il au cu privire la patrimoniul cultural, se incheie prezentul parteneriat care are ca principale obiective: 1) Punerea la dispozitia Muzeelor de Arta si Etnografie de catre Biserica Evanghelica Parohia Brasov a imobilelor situate in Brasov,str. Eroilor, nr. 21 ( n.r. acum Ferdinand 1-3), in baza unor contracte de inchiriere cu un cost redus pe o durata de 10 ani; 2) Conceperea si desfasurarea unor proiecte comune in domeniul patrimoniului cultural pe baza urmatoarelor principii: punerea in valoare a obiectelor de patrimoniu apartinand Bisericii Evanghelice Parohia Brasov prin organizarea unor expozitii sau a unor evenimente; stabilirea de comun acord a conceptelor proiectelor; dreptul Bisericii Evenghelice Parohia Brasov de a se implica direct in elaborarea explicatiilor scrise oferite publicului cu privire la obiectele expuse si a masurilor de mediatizare; mentionarea pe materialele publicitare a parteneriatului dintre Biserica Evanghelica si institutia organizatoare prin formula “in parteneriat cu Biserica Evanghelica Parohia Brasov; Mediatizarea parteneriatului cu Biserica Evanghelica Parohia Brasov”.

Renovarea cladirii evanghelicilor, pe banii statului

De asemenea, clericii acestui cult, in virtutea acestui asa zis parteneriat, impun ca cele doua muzee sa restaureze, pe bani proprii ( adica pe banii statului) toate obiectele de patrimoniu ale Bisericii Evenghelice !!! “Restaurarea si conservarea obiectelor proprietate a Bisericii Evenghelice Parohia Brasov ce urmeaza sa fie expuse in cadrul proiectelor. Restaurarea si conservarea obiectelor se va realiza de catre atelierele Muzeului de Arta, doar la solicitarea expresa a Bisericii Evanghelice Parhia Brasov, costurile urmand sa fie suportate astfel: costurile materialelor vor fi suportate de catre Biserica Evanghelica iar costurile manoperei vor fi suportate de catre Muzeul de Arta”.

De asemenea, este stabilit “dreptul Bisericii Evenghelice de a organiza proiecte, concerte si actiuni proprii in cladirile puse la dispozitia Muzeelor de Arta si de Folclor in conditiile convenite de parti”.
In acelasi timp, Biserica Evenghelica impune consiliului Judetean, care nu mai este proprietarul cladirii, sa investeasca in renovarea imobilului, pe perioada contractului de inchiriere. “Asumarea de catre Consiliul Judetean a obligatiei ca pe durata contractelor de inchiriere sa aloce fonduri pentru restaurarea/renovarea/repararea fatadelor si acoperisurilor cladirilor date in folosinta Muzeeelor de arta si Etnografie.

Biserica vrea bunurile Muzeului Tarii Barsei

Prin acest parteneriat, Biserica Evenghelica incearca sa puna mana si pe exponatele si bunurile de valoare culturala din cele doua muzee si sa oblige oamenii de cultura brasoveni intr-o actiune de identificare a obiectelor sasesti care au provenit de la Muzeul Tarii Barsei: “Se impune elaborarea unor liste privind obiectele din inventarul muzeelor care au apartinut Muzeului Tarii Barsei sau au constituit proprietate a Bisericii Evenghelice Parohia Brasov in urmatoarele conditii: Muzeele si Parohia stabilesc prin prezentul acord de parteneriat, ca incepand cu data semnarii prezentei, vor actiona impreuna in vederea stabilirii locului unde se fla la ora actuala obiectele de patrimoniu provenind din Muzeul Tarii Barsei; muzeele sunt obligate sa comunice in scris in termen de 60 de zile de la semnarea prezentei toate informatiile legate de provenienta reala sau ipotetica a obiectelor de patrimoniu, pe care le detin, din patrimoniul Muzeul Tarii Barsei. Muzeele vor pune la dispozitia reprezentantilor Parohiei documentele pe care le detin, permitand cercetarea lor si efectuarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul. Pentru identificare si verificare, reprezentantilor Parohiei li se va facilita accesul la obiectele in cauza; prin prezenta se stabileste ca fiecare muzeu in parte sa creeze impreuna cu Parhia, pana in data de 30 septembrie 2013 o comisie comuna, in care sunt numiti un numar egal de membri din partea muzeului si al Parohiei. Aceste comisii vor analiza fiecare obiect de inventar impreuna cu documentatia aferenta acestuia pentru a stabili posibila sa provenienta din patrimoniul parohiei, in special din Muzeul Tarii Barsei. Rezultatele vor fi consemnate in procese verbale semnate de catre ambele parti. In eventualitatea retrocedarii obiectelor de patrimoniu din fostul Muzeu al Tarii Barsei, Parohia se obliga sa le incredinteze in custodia muzeului pentru o perioada de 10 ani cu posibilitatea de prelungire”.

Cu alte cuvinte, in virtutea acestui parteneriat, angajatii celor doua Muzee devin angajati ai Parohiei Evenghelice, care doresc sa transforme aceste asezaminte culturale in sedii ale propagandei religioase evenghelice, iar bunurile de valoare multietnica ale Brasovului sa ajunga pe mana privatilor din consistoriul augustan. Din pacate, toate acest actiuni savarsite de Biserica Evenghelica fac parte dintr-un plan foarte bine elaborat, impreuna cu Forumul Democrat al Germanilor din Romania, ( condus pana nu demult de Klaus Iohannis, acum seful din umbra) de a pune mana pe cladirile istorice din orasele transilvanene, cum ar fi Sibiul si Brasovul, fara sa tina cont ca sunt monumente istorice, ca sunt scoli, spitale, muzee, bunuri din patrimoniul national. Prin aceste actiuni, reprezentantii comunitatii sasesti din Romania aduc atingere sigurantei nationale, profitand de slabiciunile statului roman si de legislatia total confuza in privinta recosntituirii dreptului de proprietate. De aceea putem spune ca FDGR si Biserica Evenghelica s-au constituit in samsarii imobiliari din aceasta zona de tara.