Vocea Rusiei: Unchiul lui Botos a hranit si echipat „politia minereasca” in iunie 1990. Care a fost implicarea lui Gabriel Oprea

General-maior Ionita Botos, seful Comandamentului Serviciilor Armatei in iunie 1990, a fost cel care a „cazarmat” circa 990 de mineri in doua unitati militare ale Ministerului Apararii Nationale. Generalul Ionita Botos este unchiul actualului procuror general al Romaniei, Ilie Botos, dupa cum sustin, independent una de alta, trei surse militare, sustine Vocea Rusiei. Ajutoarele sale au fost locotenenţii majori Gabriel Oprea (președintele UNPR) şi Eugen Bejinariu, ambiiparlamentari USL. Ca urmare a serviciilor făcute lui Ion Iliescu pe timpul mineriadelor din 1990, Ilie Botoş(absolvent al facultăţii de Drept, promoţia 1990) a fost parașutat peste noapte ca magistrat militar decătre unchiul său generalul Ioniţă Botoș.

În 2002 procurorul militar Ilie Botoş a devenit expert înoperaţiuni speciale, fiind şcolit la forţele speciale americane „Delta Force” şi numit procuror șef-adjunctla Parchetul Naţional Anticorupţie. În 2003, la vârsta de 38 de ani, a fost avansat la gradul de generalde brigadă (fără să fi urmat măcar cursurile unei şcoli militare de ofiţeri) şi numit procuror General alRomâniei, funcție pe care a ocupat-o până în 2006.

În 2007 şi 2011, preşedintele Traian Băsescu l-a reactivat şi avansat pe Ilie Botoş la gradul de generalmaior(cu 2 stele) şi general-locotenent (cu 3 stele), iar în august 2012 Corneliu Dobriţoiu, în calitateasa de ministru al Apărării, l-a numit şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA), azi acestafiind consilierul personal al premierului Ponta. Ilie Botoş fiind procurorul militar care a condus ancheta încazul doborârii elicopterului IAR-330, în 23 decembrie 1989, care-i avea la bord pe şeful InspectoratuluiGeneral al Miliției române, general-locotenent Constantin Nuţă, (fostul şef al Direcției a IV-a -Contrainformaţii Militare) şi adjunctul său, general-maior Velicu Mihalea. Dosarul fiind soluţionat deacesta în 1994, ca fiind un accident de muncă provocat de echipajul elicopterului.

Gabriel Oprea a absolvit în 1983 cursurile şcolii militare de ofițeri de intendenţă de la Sibiu, 10 ani maitârziu trecând în rezervă la cerere cu gradul de căpitan. A fost reactivat la începutul lui 2001, de PSD-uldin care făcea parte, în calitate de colonel de Justiție, ca profesor şi director adjunct al ColegiuluiNațional de Apărare. La sfârşitul aceluiaşi an 2001 a fost avansat la gradul de general. Până în 2002 afost secretar de stat și președinte al Administrației Naționale a Rezervelor Statului. Între 2002 și 2003, afost prefect al municipiului București, primind a doua stea de general, iar între anii 2003 și 2004 a fostministru delegat pentru Administrația Publică, în Ministerul Administrației și Internelor. Gabriel Oprea afost ales de deputat PSD de Ilfov, în 2004, în 2008 şi în 2012. Primește a treia stea de general la 1decembrie 2008. În perioada 23 decembrie 2009 – 7 mai 2012 a fost ministru al Apărării Naționale, maiîntâi în guvernul Boc 2 și apoi în cabinetul Ungureanu. Gabriel Oprea a fost distins în 2000 de cătrepreședintele Emil Constantinescu cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler şi depreședintele Ion Iliescu cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler în 2002.

După mulţi ani, ancheta referitoare la acţiunea „minerilor” din 14 iunie 1990, de la sediul Asociaţiei „21Decembrie” din Bucureşti a dovedit că ea a fost coordonată de colonelul Gheorghe Truţulescu(transferat ulterior la Serviciul de Pază şi Protecţie şi implicat în operaţiunea de contrabanda cu armeŢigareta 2). Despre rolul jucat de Truţulescu în ancheta cazului Ţigareta 2, pe declaraţiile căruia pe linieierarhică toţi generalii armatei române, împreună cu Comandantul lor Suprem, s-au „scos” şi de comunacord, punând toate atribuţiunile lor în seama comandorului Suciu Ioan şi mie, am mai vorbit.

Sediul Asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti a fost luat cu asalt de 60 de ortaci, doar 4-5 dintre ei fiindmineri, restul cadre ale Batalionului 404 aparţinând DIA, echipaţi în mineri, cu căşti, lămpaşe şi bate,toate furnizate de locotenenţii majori Gabriel Oprea (președintele UNPR) şi Eugen Bejinariu, dindispoziţia generalul maior Ioniţă Botoș, șeful comandamentului Serviciilor Armatei.

Cercetaşii lui Truţulescu i-au vizat pe coordonatorii şi pe participanţii la manifestaţii din Piaţa Universităţiidin rândul membrilor Asociaţiei „21 Decembrie”, Truţulescu arestându-i pe toţi cei aflaţi atunci în clădire.Echipa lui Truţulescu a încărcat înscrisurile găsite şi maşinile de scris într-un camion militar care le-adus la sediul Ministerului Apărării Naţionale. Această operaţiune a fost necesară, întrucât existau indiciică revoluţionarul Doru Mărieş din conducerea Asociaţiei 21 Decembrie, descoperise probe privindimplicarea activă a armatei în declanşarea şi derularea evenimentelor de la Timişoara, inclusiv despreparticiparea batalionului 404 Cercetare de la Buzău aparţinând DIA. Pe una dintre troiţele amplasate înPiaţa Operei exista chiar în 1990 o fotografie cu cercetaşii buzoieni, sub care stătea scris „Terorişti”.

Despre dedesubturile asasinării de către armată, în faţa sediului MApN, a 8 dintre cei 16 uslaşi conduşide locotenent colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat-Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă(USLA), am vorbit pe larg într-un articol anterior. Menţionând că anterior Trosca lucrase încontraspionajul militar şi UM 0110, la dosarele Corbii I /II şi Azur. În această calitate, îl monitorizase atentpe generalul Nicolae Militaru şi ştia că grupul acestuia, ieşise de câţiva ani de sub controlul Moscovei,aliniindu-se nucleului de intelectuali neo-kominternişti subordonaţi AVO maghiar şi serviciiloroccidentale.

Ce nu aveaţi de unde să ştiţi e că procurorul militar Mihai Popov, cel care a coordonat ancheta penalăîn dosarul Ţigareta 2, dictându-i lui Truţulescu ce să declare pentru a transforma o contrabandă de statcu arme în una de ţigări fictivă, a anchetat şi evenimentele din 22-24 decembrie 1989 din faţa sediuluiMApN, soldate cu morţi şi răniţi. Rezoluţia dată de el în dosarul 1095/P/1991 fiind cea de neîncepere aurmăririi penale.